Evanghelia: Lc 1,26-38
Acum două mii de ani la Betleem, în Iudea, s-a născut Mesia, promis de Dumnezeu. A fost aşteptat aproape două milenii de un popor condus în mod minunat de Sus.
Spre acest Mesia se îndreaptă toate mărturiile Scripturii şi pe acest Mesia, Dumnezeu a sprijinit toată istoria umană.
Numele său este Isus.
El s-a prezentat ca Fiul lui Dumnezeu şi a cerut să se creadă în cuvântul său în virtutea lucrărilor pe care el le împlinea.
Şi noi am crezut şi credem în el.
În această duminică voim să definim atitudinile drepte ca să putem celebra Naşterea sa.
Nu am găsit o stradă mai bună decât aceea a Mariei: pentru că ea este drumul pe care l-a ales Dumnezeu ca să vină la noi.
Maria din Nazaret, de fapt, este creatura ideală în faţa lui Dumnezeu. Ea aşteaptă în tăcerea de la Nazaret: Maria nu este o femeie frivolă, nu este o femeie plină de interese, apăsată de nelinişti şi de mania de a avea mereu mai mult.
Maria este o femeie reculeasă, atentă să citească viaţa în profunzimea ei, senină, deschisă misterului.
Iar noi?
Cine trăieşte astăzi reculegerea de la Nazaret şi cine ştie să-şi creeze spaţiul de deşert ca să stea cu Dumnezeu? Cine are astăzi o inimă în pace, prinsă cu seninătate de certitudinea bunătăţii lui Dumnezeu şi câţi sunt atenţi la semnele voinţei lui Dumnezeu în evenimentele de fiecare zi?
Maria cunoaşte Scripturile.
Între prima lectură şi Evanghelie este un salt de o mie de ani. Prima lectură ni-l prezintă pe profetul Natan care îi vorbeşte regelui David în numele lui Dumnezeu şi îi spune: „Eu îţi voi face ţie o casă: împărăţia ta va fi stabilă pentru totdeauna”.
Israelul a citit această profeţie în sens mesianic şi şi-a maturizat certitudinea că din urmaşii lui David avea să se nască Mesia.
Maria cunoştea această Scriptură. De fapt ajung câteva referinţe ale îngerului ca să o facă să înţeleagă tot ceea ce urma să aibă loc.
Ce creştin citeşte astăzi cu asiduitate Scripturile, lăsându-se format de înţelepciunea care vine de la Dumnezeu?
Ce familie obişnuieşte astăzi să se roage cu Evanghelia şi să simtă ca primă datorie a sa angajarea de a-i conduce pe copii la cunoaşterea Scripturilor?
Maria nu este naivă, nu este o femeie neprevăzătoare: nici chiar în faţa lui Dumnezeu. Ea îl întreabă pe înger: „Cum se va întâmpla aceasta? Eu nu cunosc bărbat”.
Această întrebare nu se naşte din îndoială, nici din voinţa de a vedea totul clar: se naşte doar din dorinţa de a înţelege voinţa lui Dumnezeu pentru a o urma.
Maria este minunată şi în acest sens: este model pentru noi.
Noi suntem adesea leneşi în credinţă, lăsăm neterminate dialogurile cu Dumnezeu, facem un pas înainte şi doi înapoi.
De atâtea ori dubiul marchează strada credinţei şi ne împiedică să simţim pacea în voinţa lui Dumnezeu sau oricum urmăm voinţa lui Dumnezeu atâta timp cât coincide cu a noastră şi numim voinţă a lui Dumnezeu ceea ce se face cu uşurinţă.
Maria este, în sfârşit, conştientă de micimea ei: nu din umilinţă falsă, dar pentru că ea are conştiinţa lucidă a absolutei incapacităţi umane înaintea mântuirii. Maria ştie că numai Dumnezeu poate da bucuria: printr-un dar liber, gratuit, niciodată meritat de cineva.
Omul poate doar să se aşeze în condiţia de a primi darul: dar mântuirea rămâne totdeauna un dar, un cadou din partea lui Dumnezeu.
De aceea răspunde îngerului: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”.
Să punem faţă în faţă atitudinea Mariei, plină de umilinţă, şi orgoliul din zilele noastre. Există atâta prezumţie, siguranţă, autosuficienţă! Astăzi oamenii au ajuns să-l nege pe Dumnezeu sau să-l declare inutil şi superfluu.
Maria este ca o floare deschisă în faţa razelor soarelui: ştie că fără lumină nu poate trăi şi atunci imploră cu umilinţă lumina, pregătită mereu să fie iluminată.
Crăciunul este aproape: să regăsim tăcerea, să ne rugăm cu Scriptura, să ne recunoaştem cerşetori ai bucuriei pe care singur Dumnezeu o poate da.
În aceste atitudini Naşterea Domnului va înflori în inimă ca dar gratuit al lui Dumnezeu. (Angelo Comastri).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu