III – ADVENT: joi (Is 54,1-10; Lc 7,24-30)



"Când au plecat trimişii lui Ioan, a început să spună către mulţimi despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt? Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt îmbrăcaţi în haine scumpe şi trăiesc în desfătare sunt în palate regale. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, şi mai mult decât un profet. Acesta este cel despre care s-a scris:

     Iată, îl trimit pe îngerul meu

     înaintea feţei tale,

     care va pregăti calea înaintea ta.

Căci eu vă spun: nimeni dintre cei născuţi din femeie nu este mai mare decât Ioan; însă cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. Tot poporul care-l asculta şi vameşii l-au recunoscut pe Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Dar fariseii şi învăţaţii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, căci nu s-au lăsat botezaţi de el".

Putem să ne întrebăm: „Pentru ce cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât Ioan, care este cel mai mare dintre cei născuţi din femeie?”

Răspunsul este în noua creaţie. Împărăţia lui Dumnezeu adusă de Cristos înseamnă o schimbare radicală: cine intră în ea trăieşte o viaţă nouă, nu numai la nivelul uman, dar trăieşte viaţa fiilor lui Dumnezeu. Aceasta este minunea care ne aşteaptă. Fiul lui Dumnezeu ne face să participăm la filiaţia sa: este un dar gratuit, oferit în mod paradoxal, împotriva tuturor capacităţilor umane.

Spune Isaia: „Veseleşte-te, tu, cea sterilă, care n-ai avut copii; căci femeia părăsită avea mai mulţi copii decât cea care are bărbat, spune Domnul”. Fecunditatea naturală în noua creaţie este transfigurată: zămislirea neprihănită a Mariei este începutul unei noi lumi. Şi a Fiul Mariei este Fiul lui Dumnezeu.

La această filiaţie suntem cu toţii chemaţi să participăm. Condiţia este de a recunoaşte că e un dar gratuit, un dar mai minunat decât prima creaţie, realizată din nimic, în timp ce noua creaţie se realizează dintr-o situaţie de păcat.

Să sporim admiraţia noastră şi să-i cerem Mariei să ne ajute să apreciem nu numai marile lucrări pe care Domnul le-a realizat în ea, ci şi marile lucrări pe care vrea să le realizeze în noi. (A. Vanhoye).