.jpg)
Memorialul Domnului
pr. Isidor Chinez (6 aprilie 2023)
Lecturi biblice: Exod 12,1-8.11-14; 1Corinteni 11,23-26; Evanghelia Ioan 13,1-15; lecturi biblice
Omilie
Este Joia Sfântă când noi celebrăm instituția Euharistiei [„acesta este trupul meu... acesta este sângele meu” (1Cor 11,24.25] și a preoției ministeriale [„faceţi aceasta… în amintirea mea!” (1Cor 11,25)] arătând cum trebuie să trăim [„dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora” (In 13,14)]. Este sărbătoarea iubirii lui Dumnezeu față de noi! E ziua solemnă pentru credința noastră! Textele biblice pe care Biserica ni le oferă pentru meditație la această Liturghie de seară, așa-numita Coena Domini [Cina Domnului], amintește tocmai evenimentul Ultimei Cine, cuvintele și gesturile săvârșite de Cristos în ultima seară a vieții sale pământești. Sunt gesturi și cuvinte își asumă valabilitate perenă pentru viața Bisericii. Sunt texte biblice referitoare la cei doi Paști, evreiesc și creștin. Sunt două evenimente: cele din cartea Exodului (Ex 12,1-8.11-14), unde vine celebrată din generație în generație ritul Paștelui – cina pascală – care este memorialul eliberării din sclavia egipteană, și din prima scrisoare a apostolului Paul către corinteni, unde vine prezentată „transmiterea” unui rit de „Alianță”, rodul experenței de eliberare, nu prin Moise, ci prin însuși Cristos: „faceţi aceasta [...] în amintirea mea!” (1Cor 11,25). Evanghelia relatează spălarea picioarelor apostolilor: este culmea iubirii dintre Dumnezeu și om. De fapt, sfântul Ioan nu relatează instituirea Euharistiei, ci exprimă același adevăr, descriindu-l pe Învățător în actul derutant de a se face slujitorul tuturor: „a început să spele picioarele discipolilor” (In 13,5). Aceasta este Joia Sfântă!
În prima lectură (Ex 12,1-8.11-14), Dumnezeu „aduce” ieșirea din Egipt: este un eveniment al libertății și simbolul eliberării. Prezintă câteva prescripții pentru celebrarea cinei pascale ebraice. Textul conține elemente acelei nopți unice – ieșirea din Egipt: „Să ia din sânge [n.r. mielului] şi să pună pe amândoi uşorii uşii şi pe pragul de sus al caselor în care îl vor mânca! Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc, cu azime şi cu ierburi amare!” (v. 7-8), dar și ale ritualurilor succesive: „să-l mâncaţi aşa: să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână; să-l mâncaţi în grabă: este Paştele Domnului!” (v. 11). Este noaptea Paștelui! Adevăratul Dumnezeu îi lovește pe primii copii născuți ai Egiptului: „voi lovi pe tot întâiul născut din ţara Egiptului, de la om până la animale; voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului; eu sunt Domnul!” (v. 12). Face distincție clară între israeliți și egipteni. Semnul discriminator este sângele mielului jertfit, pus pe stâlpii casei: „Sângele vă va fi semn pe casele în care veţi fi voi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi. Nu va fi între voi nicio rană nimicitoare atunci când voi lovi ţara Egiptului” (v. 13). Este o celebrare din an în an; este un act liturgic: „această zi să vă fie memorial şi să o celebraţi ca o sărbătoare a Domnului din generaţie în generaţiile voastre: ca hotărâre veşnică să o celebraţi!” (v. 14). Este „memorial” sau „amintire”, zikkarôn, în ebraică. În concepția biblică termenul are o valoare foarte puternică, care îmbină liturgia cu viața: indică o acțiune mântuitoare săvârșită în trecut dar al cărei efect persistă și în prezent. Asemănător este Paștele lui Cristos: Euharistiei face prezentă și eficace moartea și învierea lui Isus – „acesta este trupul meu dăruit pentru voi; faceţi aceasta în amintirea mea” (Lc 22,19); „acest potir este noua alianţă în sângele meu, vărsat pentru voi” (Lc 22,20).
În a doua lectură (1Cor 11,23-26) apostolul Paul ne-a transmis ce a primit de la Cristos: „că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: «Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!» De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând: «Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea!»” (v. 23-25). Acesta este marele dar al Euharistiei! Nimeni nu este proprietar sau păzitor gelos pentru că ea, Biserica, primește întotdeauna de la Domnul său să transmită cu iubire fiilor săi aceasta. Fiecare Euharistie este punerea în aplicare a poruncii lui Isus, „făceți aceasta în amintirea mea”, și repetarea gesturilor pe care Domnul nu doar le-a săvârșit, ci le-a încredințat „în noaptea în care a fost trădat”. Această notare a lui Paul nu este doar o referință la „timp”, ci indică contextul în care Isus se dă pe sine însuși cu trupul și sângele său. Este un moment în care este „predat” de trădător și se încredințează Tatălui și „semnelor sfintele” ale pâinii frânte și vinului vărsat. Este sfânta Împărtășanie – Euharistia! Memorialul Domnului!
În Evanghelia după Ioan (In 13,1-15), Dumnezeu se înclină în fața fiecăruia dintre noi: Domnul ne spală picioarele! După cum spune Ioan, „iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit” (v. 1): „până la capăt”, până la ultima clipă, până la ultima picătură de sânge. Este iubirea până la sfârșit! Este: în genunchi pentru a spăla fiecare pată! Isus, ca fiul unui evreu credincios, a celebrat Paștele împreună cu discipolii săi, după ritualului evreiesc cu o singură diferență: mielul jertfit nu e doar simbolul ieșirii din Egipt, ci el însuși este cel care se oferă spre răscumpărea neascultarii lui Adam și a tuturor fiilor săi. Potrivit evanghelistului Ioan – vom vedea mâine – Isus moare pe cruce pe la ora trei după amează, aceeași ceas în care în templul din Ierusalim marele preot a sacrificat mielul de jertfă pentru ispăşirea poporului. Pentru noi, ieșirea sau exodul este astăzi și mielul fără pată este aici: e Domnul Isus!
Evangheliștii sinoptici – Matei, Marcu și Luca – relatează instituirea Euharistiei, însă Ioan inserează o scena neobișnuită: Isus spălă picioarele discipolilor săi în timpul cinei „înainte de sărbătoarea Paştelui” (v. 1) în „ceasul trecerii din lumea aceasta la Tatăl” (v. 1). Această notificare evocă ultima cină. Dar aici se pune accentul pe iubirea infinită a lui Dumnezeu și pe caritatea frățească, legată de Euharistie, dar și de slujirea apostolilor – umilii servi ai tuturor. Pe de altă parte, mențiunea apei care curăță ne aduce în minte botezul: este „trecerea” [Paștele], împreună cu Cristos, de la moarte la viață. Face aluzie la evangheliea la „cateheza” nu numai la liturgiei din Joia Mare, ci a tuturor celebrărilor din „Triduum-ul Pascal”, adică Joia Sfântă, Vinerea Sfântă, Sâmbăta Sfântă și Duminica Învierii.
În cenacol se pune marea întrebare: cine este Dumnezeu? Tânărul apostol Ioan, care la cină avea capul sprijinit pe pieptul Domnului, răspunde: „Dumnezeu este iubire”. Este iubirea atotputernică, înțeleaptă, liberă, bună și frumoasă…
Aceasta este experiența care ne așteaptă astăzi, în ziua de Joia Sfântă! Memorialul Domnului!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu