vineri, 5 octombrie 2012

Iubirea face privirea



Atunci când cauţi o logodnică, nu-ţi propui să cunoşti toate fetele de măritat din lume: ar fi epuizant şi… nu ar duce la nimic. Nu confunda faptul că „ieşi cu prietenii” în târgul de animale! Geambaşul nu se îndrăgosteşte de vaca pe care o cumpără, el vrea doar să cumpere o vacă bună de lapte, asta-i tot. Ca să nu se lase indus în eroare, el procedează la tot felul de verificări şi după aceea decide. El, dacă nu-i convine, va putea încerca să revândă animalul, în schimb, pentru tine este cu totul altfel. Aşa cum a scris un teolog german, un luteran: "Privirea iubirii nu există înainte de a zări fiinţa iubită; ea se înflăcărează doar atunci când o întâlneşte. Se naşte în momentul în care ochii cad pe acea persoană, percepută ca iubită. Iubirea face privirea". Cea pe care o iubeşti se diferenţiază prin ceea ce reprezintă ea în sine, şi nu prin comparaţia cu toate celelalte fete din lumea asta.

La fel se întâmplă şi cu credinţa creştină: ea se naşte din întâlnirea cu Mântuitorul, printr-o întâlnire a privirilor, şi nu în cadrul unei competiţii comerciale între produsul Isus Cristos şi celelalte produse de acelaşi tip… Să nu uiţi asta niciodată, prietene! Privirea pe care o plimbi prin bazarul sacrului nu este una religioasă, ci doar o privire curioasă, pentru care toate sunt la fel, exterioare ţie. Degeaba vezi lucruri sublime, ele nu sunt persoane şi nu-ţi poate face din ochi. Numai Isus Cristos, îndrăgostit de tine, poate dintr-odată şi fără nici o competiţie să te facă să te îndrăgosteşti de el şi cu asta să pună capăt turismului tău aşa-zis sacru. Alegerea făcută îţi va lăsa în continuare libertatea să-ţi îmbogăţeşti cultura, numai că această documentare religioasă nu va mai fi pentru tine o seducţie. La fel cum un bărbat însurat nu ezită să cunoască şi alte femei, dar a lui rămâne a lui, incomparabilă, unică, adică iubita. (André Manaranche, Întrebările tinerilor, Sapientia, Iași 2012, 120-121).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu