Disperarea

„Într-un climat de disperare, virtuţile aruncate

şi credinţele aruncate pe jumătate devin un ferment
reprobabil în spiritul inconştient al oamenilor.
Hiperanestezia nasală a primarului din Fenouille

este o expresie morbidă a purităţii lovite. 

Femeia lesbiană care pretinde că este preot,
în Un Crime, retrăieşte de fapt, una câte una,
imaginile halucinante ivite din remuşcările mamei sale,
căci mama sa era o călugăriţă.
Doamna Alfieri în Un Mauvais Rêve  este
un „fel de sfntă” dar a cărei sfinţenie este aşa de „otrăvită,
putredă, lichefiată” de o plictiseală care nu este altceva
 decât disperare, că ea devine o mincinoasă patologică,
 o drogată, şi în cele din urmă o ucigaşă cu sânge rece”
 (D. O'Donnel, „Le Faust de Bernanos” în D. de Roux (ed.),
 Les Cahiers de l'Herne. Geroges Bernanos,
Éditions de l'Herne, Paris 1962, 1998, 28).