Fer. Ioan Paul al II-lea, papă

Papa Ioan Paul al II-lea

Karol Józef Wojtyła, ales papă la 16 octombrie 1978, s-a născut laWadowice, un oraş la 50 km de Cracovia, pe 18 mai 1920. Era al doilea dintre cei doi fii ai lui Karol Wojtyła şi Emiliei Kaczorowska, care a murit în 1929. Fratele său mai mare, Edmund, medic, a murit în 1932 iar tatăl său, subofiţer în armată, în 1941.

La nouă ani a primit prima sfântă Împărtăşanie şi la optsprezece ani sacramentul Mirului. După ce a terminat studiile la şcoala superioară Marcin Wadowita din Wadowice, în 1938 s-a înscris la Universitatea Jagellónica din Cracovia. Când forţele de ocupaţie naziste au închis Universitatea în 1939, tânărul Karol a muncit (1940-1944) într-o mină şi, apoi, în fabrica chimică Solvay pentru a-şi putea câştiga existenţa şi a evita deportarea în Germania.

Începând din 1942, simţind chemarea la Preoţie, a frecventat cursurile de formare din seminarul major clandestin din Cracovia, condus de arhiepiscopul de Cracovia, Cardinalul Adam Stefan Sapieha. În acest timp a fost unul dintre promotorii „Teatrului Rapsodic”, şi acesta clandestin.

 

După război, şi-a continuat studiile în seminarul major din Cracovia, recent deschis, şi în Facultatea de Teologie a Universităţii Jagellónica, până la hirotonirea preoţească, la Cracovia, pe 1 noiembrie 1946. Ulterior, a fost trimis de Cardinalul Sapieha la Roma, unde a obţinut doctoratul în teologie (1948), cu o teză despre credinţă în opera sfântului Ioan al Crucii. În acea perioadă, în timpul vacanţelor, şi-a exercitat ministerul sacerdotal între emigranţii polonezi din Franţa, Belgia şi Olanda.

În 1948 s-a întors în Polonia şi a fost vicar mai întâi în parohia din Niegowić, în apropiere de Cracovia, şi apoi la „Sfântul Florian”, în oraş. A fost capelan universitar până în 1951, când a reluat studiile filozofice şi teologice. În 1953 a prezentat la Universitatea Catolică din Lublin o teză despre posibilităţile de a fonda o etică creştină plecând de la sistemul etic al lui Max Scheler. Mai târziu a ajuns profesor de teologie morală şi etică la seminarul major din Cracovia şi la Facultatea de teologie din Lublin.

Pe 4 iulie 1958, Papa Pius al XII-lea l-a numit episcop titular de Ombi şi auxiliar de Cracovia. A primit consacrarea episcopală pe 28 septembrie 1958 în catedrala din Wawel (Cracovia), din mâinile arhiepiscopului Eugeniusz Baziak. Pe 13 ianuarie 1964 a fost numit arhiepiscop de Cracovia de Paul al VI-lea, care l-a creat Cardinal pe 26 iunie 1967.

A luat parte la Conciliul al II-lea din Vatican (1962-65), având o contribuţie importantă la elaborarea constituţiei Gaudium et spes. Cardinalul Wojtyła a luat parte şi la cinci adunări ale sinodului episcopilor anterioare pontificatului său.

A fost ales papă pe 16 octombrie 1978 iar pe 22 octombrie a avut loc începutul solemn al ministerului său de păstor universal al Bisericii.

De la începutul pontificatului său, Papa Ioan Paul al II-lea a făcut 146 de vizite pastorale în Italia şi, ca episcop de Roma, a vizitat 317 dintre cele 332 de parohii romane actuale.

Călătoriile apostolice în lume – expresie a grijii sale pastorale permanente ca urmaş al lui Petru pentru toate Bisericile – au fost 104.

Între principalele sale documente se numără 14 enciclice, 15 exortaţii apostolice, 11 constituţii apostolice şi 45 de scrisori apostolice. Papei Ioan Paul al II-lea i se datorează şi 5 cărţi: „Să trecem pragul speranţei” (octombrie 1994); „Dar şi mister: la al cincizecilea aniversar al preoţiei mele” (noiembrie 1996); „Triptic roman, meditaţii în formă de poezie (martie 2003); „Ridicaţi-vă, să mergem!” (mai 2004) şi „Memorie şi identitate” (februarie 2005).

Papa Ioan Paul al II-lea a celebrat 147 de ceremonii de beatificare – în care a proclamat 1338 de fericiţi – şi 51 de canonizări, pentru un total de 482 de sfinţi. A ţinut 9 concistorii, în care a creat 231 (+ 1 in pectore) cardinali. A prezidat 6 reuniuni plenare a Colegiului Cardinalilor.

Din 1978 a convocat 15 adunări ale sinodului episcopilor: 6 generale ordinare (1980, 1983, 1987, 1990; 1994 şi 2001), 1 adunare generală extraordinară (1985) şi 8 adunări speciale (1980, 1991, 1994, 1995, 1997, 1998 [2] e 1999).

Nici un papă nu a întâlnit atâtea persoane ca Ioan Paul al II-lea: la audienţele generale de miercuri (peste 1160) au participat mai mult de 17.600.000 de pelerini, fără a socoti celelalte audienţe speciale şi celebrările religioase (peste 8 milioane de pelerini au venit doar în cursul Marelui Jubileu al anului 2000), sau milioanele de credincioşi întâlnite în timpul vizitelor pastorale din Italia şi din lume. Numeroase au fost şi personalităţile politice primite în audienţă: este suficient să amintim cele 38 de vizite oficiale şi alte 738 de audienţe sau întâlniri cu şefi de stat, sau cele 246 audienţe şi întâlniri cu primi miniştri.

A murit la Roma, în camera sa din Cetatea Vaticanului, la ora 21,37 a zilei de sâmbătă 2 aprilie 2005. Funeraliile solemne în Piaţa „Sfântul Petru” şi înmormântarea în Grotele Vaticane au avut loc pe 8 aprilie.

A fost declarat fericit de Papa Benedict al XVI-lea pe 1 mai 2011.