20 decembrie - Advent

Isaia 7,10-14: În zilele acelea, ¹⁰ Domnul a vorbit lui Ahaz, spunându-i: ¹¹ "Cere de la Domnul Dumnezeul tău un semn, fie în adâncurile infernului, fie în înălţimile cerului". ¹² Şi a răspuns Ahaz: "Nu voi cere şi nu voi ispiti pe Domnul". ¹³ Şi a zis atunci Isaia: "Ascultaţi voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi pe oameni, că veniţi să obosiţi şi pe Dumnezeul meu? ¹⁴ Pentru aceasta însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi".

Luca 1,26-38: ²⁶ În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, cu numele de Nazaret, ²⁷ la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria. ²⁸ Intrând îngerul la ea, a zis: "Bucură-te, tu, care eşti plină de har, Domnul este cu tine, tu eşti binecuvântată între femei". ²⁹ Ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi se întreba în sine: "Ce poate să însemneze salutul acesta?" ³⁰ Îngerul i-a zis: "Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. ³¹ Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi îi vei pune numele Isus. ³² Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema. Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul lui David, tatăl său, ³³ şi va domni peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit". ³⁴ A zis Maria către înger: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat?" ³⁵ Îngerul i-a răspuns: "Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta şi Cel Sfânt, care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. ³⁶ Iată, şi Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi ea, căreia i se zicea sterilă, este acum în luna a şasea, ³⁷ căci pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă". ³⁸ Atunci a zis Maria: "Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău". Şi îngerul a plecat de la ea.

Reflecţii

Prima lectură scoate în evidenţă un aspect esenţial al întrupării, este vorba despre o iniţiativă gratuită a lui Dumnezeu. Nu numai gratuită, dar pusă în act în favoarea duşmanilor.

Domnul îi propune lui Ahaz: „Cere un semn!” şi Ahaz răspunde că nu vrea să ceară, cu pretextul de a nu voi să-l ispitească pe Domnul: arată, astfel, reaua sa voinţă. Şi, în aceste circumstanţe, Dumnezeu promite un semn, în ciuda relei-voinţe a oamenilor: „Nu vă ajunge oare să-i obosiţi pe oameni, că veniţi să-l obosiţi pe Dumnezeul meu? Pentru aceasta, însuşi Domnul vă va da un semn. Iată, Fecioara va zămisli şi va naşte un fiu”.

Acest aspect de iniţiativă divină e foarte important, tocmai pentru că defineşte conţinutul esenţial al mântuirii: o lucrare a iubirii milostive a lui Dumnezeu, care precedă orice iniţiativă umană. Chiar în evanghelia Bunei Vestiri găsim acest aspect, tocmai în expresia „plină de har”. În limba greacă, această expresie are verbul la forma pasivă, care s-ar putea traduce: „Aceea care a fost umplută de har”. E Dumnezeu, deci, acela care a lucrat, care a umplut de har inima Mariei, Dumnezeu a operat minunea de a pregăti o mamă pentru Fiul său.

Iniţiativa este în totalitate divină. Şi Maria se prezintă ca o servitoare: „Iată, eu sunt servitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Maria nu e orgolioasă, nu răspunde ca Ahaz, care nu vrea să ceară; ascultă umilă, primeşte iniţiativa lui Dumnezeu fără să aibă pretenţii personale, în afară de aceea de a sluji.

Dumnezeu e cel care ne-a iubit mai întâi. Şi dacă vrem să primim toată bucuria Adventului, toată speranţa care ne vine din acest mister, trebuie să insistăm asupra acestui aspect: „Dumnezeu e cel care vine la noi ca un dar gratuit, ca un cadou pe care nu-l puteam aştepta pentru că eram nevrednici, pe care nici măcar nu ni-l puteam imagina. Dar nimic nu e imposibil la Dumnezeu şi, în special, în ordinea iubirii, el face posibile lucruri pe care noi nici măcar nu ni le puteam imagina. (de A. Vanhoye).