Pe cruce (de Vasile Voiculescu)

 

Isus murea pe cruce. Sub arșița grozava
Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii
Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii
Părea ca varsă lava.

Și chiar în clipa morții huliră cărturarii
Cu fierea oțelită îl adăpau strajerii...
Râdea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Și-l ocarau tâlharii.

Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria
Și-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama
Alături Magdalena, în lunga ei marama,
Tipa văzând urgia.

Departe ucenicii priveau fără putere...
N-aveau decât să fuga în lumea cea pribeagă
Cu el se năruise nădejdea lor întreaga
Și fără mângâiere.

Târziu, porni mulțimea în pâlcuri spre cetate
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecură fariseii cu fețele smerite
Și bărbile-argintate.

Maslini fără de frunze dormeau mocnind pe coaste
În vale, ca-ntr-o pâclă, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul morții dormea de-acum sublimul
Isus, vegheat de oaste.

(de Vasile Voiculescu)