Duminica Floriilor [A] : Osana… [09.04.2017]

Moartea lui Isus Cristos pe cruce - 

de Janus Zszpyt.

Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei (26,14-27,66)

Iuda îl trădează pe Isus

E: În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei și le-a zis:

A: „Ce-mi dați ca eu să-l dau pe mâna voastră?” Ei au fixat pentru el treizeci de arginți.

E: Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

Pregătirea cinei pascale

În prima zi a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând:

A:  „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”

E: El a spus:

†  „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»”.

E: Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.

Dezvăluirea trădării lui Iuda

La lăsatul serii, stătea la masă împreună cu cei doisprezece și, în timp ce mâncau, a zis:

†  „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”.

E: Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul:

A: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”

E: El, răspunzând, a zis:

†  „Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!”

E: Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul l-a întrebat:

A: „Nu cumva sunt eu, rabbi?”

E: El i-a răspuns:

†  „Tu ai zis!”

Instituirea Euharistiei

E: Și, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus:

†  „Luați, mâncați; acesta este trupul meu!”

E: Apoi, luând potirul și mulțumind, le-a dat lor, spunând:

†  „Beți din acesta toți, căci acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor. Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui meu”.

E: Și, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor.

Prezicerea renegării lui Petru

Atunci, Isus le-a spus:

†  „Voi toți vă veți scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris: Voi bate păstorul și se vor risipi oile turmei. Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea”.

E: Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis:

A: „Chiar dacă toți se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată!”

E: Isus i-a zis:

†  „Adevăr îți spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoșul, de trei ori mă vei renega”.

E: Petru i-a zis:

A: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”.

E: Și toți discipolii spuneau la fel.

                                                                                                         Isus pe Muntele Măslinilor

Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a spus discipolilor:

†  „Stați aici până când, mergând acolo, mă voi ruga!”

E: Și, luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început a se întrista și a se tulbura. Atunci le-a spus:

†  „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine!”

E: Și, mergând puțin mai încolo, a căzut cu fața la pământ rugându-se și spunând:

†  „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine paharul acesta. Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu”.

E: Apoi a venit la discipoli și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru:

†  „Așa, n-ați putut veghea cu mine nici măcar un ceas? Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”.

E: Iarăși, pentru a doua oară, a plecat și s-a rugat spunând:

†  „Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest pahar fără ca să-l beau, să se facă voința ta”.

E: Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiați de somn. Lăsându-i, din nou a plecat și s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăși aceleași cuvinte. Atunci a venit la discipoli și le-a spus:

†  „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, a venit ceasul și Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor! Ridicați-vă, să mergem. Iată, cel care mă trădează este aproape”.

Arestarea lui Isus

E: Pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece și, împreună cu el, o mulțime mare, cu săbii și ciomegi, din partea arhiereilor și a bătrânilor poporului, iar trădătorul lui le dăduse un semn spunând:

A: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l!”

E: S-a apropiat îndată de Isus și i-a zis:

†  „Bucură-te, rabbi!”

E: Și l-a sărutat.

Dar Isus i-a spus:

†  „Prietene, pentru aceasta ai venit!”

E: Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus și l-au prins.

Și, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-și mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot și i-a tăiat urechea.

Atunci Isus i-a zis:

†  „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri. Sau crezi că n-aș putea să-l rog pe Tatăl meu și mi-ar pune îndată la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?”

E: În acel ceas, Isus le-a spus mulțimilor:

†  „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomegi, ca să mă prindeți. Zi de zi stăteam în templu, învățând, și nu m-ați arestat. Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeților”.

E: Atunci, toți discipolii, părăsindu-l, au fugit.

Isus înaintea Sinedriului

Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiafa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii.

Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot și, intrând, s-a așezat printre servitori ca să vadă sfârșitul.

Arhiereii și tot Sinedriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau, deși s-au apropiat mulți martori falși. În cele din urmă, au venit doi și au zis:

A: „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l reconstruiesc»”.

E: Ridicându-se, marele preot i-a zis:

A: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?”

E: Dar Isus tăcea.

Atunci marele preot i-a zis:

A: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.

E: Isus i-a răspuns:

†  „Tu ai zis. Ba, vă spun: de acum îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului”.

E: Atunci, marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând:

A: „A rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia. Cum vi se pare?”

E: Ei, răspunzând, au spus:

P: „Este vinovat de moarte!”

E: Atunci l-au scuipat în față și l-au lovit cu pumnii; alții l-au pălmuit, spunând:

P: „Profețește-ne, Cristoase, cine este cel care te-a lovit?”

Renegarea lui Petru

E: Iar Petru ședea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare și i-a zis:

A: „Și tu erai cu Isus Galileeanul”.

E: Dar el a negat înaintea tuturor, spunând:

A: „Nu știu ce zici”.

E: Apoi, ieșind spre poartă, l-a văzut o alta și a zis celor de acolo:

A: „Acesta era cu Isus Nazarineanul”.

E: Dar el a negat din nou cu jurământ:

A: „Nu-l cunosc pe omul acela”.

E: Puțin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru:

A: „Într-adevăr, și tu ești dintre ei, pentru că și accentul tău te trădează”.

E: Atunci a început să se blesteme și să jure:

A: „Nu-l cunosc pe omul acela”.

E: Și, îndată, a cântat cocoșul.

Atunci și-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei renega”. Și, ieșind, a plâns amar.

Isus este dus înaintea lui Pilat 

E: Iar când s-a făcut dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut consiliu împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte. ² Și, legându-l, l-au dus și l-au predat lui Pilat, guvernatorul.

Moartea lui Iuda

Atunci Iuda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remușcare, a adus înapoi arhiereilor și bătrânilor cele treizeci de arginți, spunând:

A: „Am păcătuit vânzând sânge nevinovat”.

E: Dar ei i-au zis:

A: „Ce ne privește? Tu vei vedea!”

E: Și, aruncând arginții în templu, a plecat și s-a spânzurat. Iar arhiereii, luând arginții, au zis:

A: „Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt prețul sângelui”.

E: Iar ei, ținând consiliu, au cumpărat cu arginții Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor. De aceea se numește ogorul acela până astăzi „Ogorul Sângelui”. Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremia profetul, care zice: „Și au luat treizeci de arginți, prețul celui vândut, care a fost stabilit de fiii lui Israel și i-au dat pe Ogorul Olarului, așa cum îmi poruncise Domnul”.

Isus înaintea lui Pilat

Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat, zicând:

A: „Tu ești regele iudeilor?”

E: Isus a răspuns:

†  „Tu o spui!”

E: Și, în timp ce era acuzat de arhierei și de bătrâni, nu răspundea nimic. Atunci i-a zis Pilat:

A: „Nu auzi câte mărturisesc împotriva ta?”

E: Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult.

Condamnarea lui Isus

La fiecare sărbătoare, guvernatorul obișnuia să elibereze un deținut pentru popor, pe care îl voiau ei. Pe atunci aveau un deținut vestit, numit Baraba. Deci, adunându-se ei, Pilat le-a zis:

A: „Pe cine vreți să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus care se numește Cristos?”

E: Căci știa că din invidie îl dăduseră pe mâna lui. Și, în timp ce ședea la judecată, soția lui i-a trimis vorbă:

A: „Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui”.

E: Dar arhiereii și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l dea la moarte.

Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis:

A: „Pe care dintre cei doi vreți să vi-l eliberez?”

E: I-au răspuns:

P: „Pe Baraba!”

E: Pilat le-a zis:

A: „Așadar, ce să fac cu Isus, care se numește Cristos?”

E: Au zis toți:

P: „Să fie răstignit!”

E: El le-a spus:

A: „Dar ce rău a făcut?”

E: Ei însă strigau și mai tare:

P: „Să fie răstignit!”

E: Văzând Pilat că nu folosește la nimic, dimpotrivă, agitația devenea tot mai mare, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea poporului, spunând:

A: „Eu sunt nevinovat de sângele acesta. Voi veți vedea!”

E: Tot poporul, răspunzând, a zis:

P: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri”.

E: Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit.

Încoronarea cu spini

Atunci, soldații guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul lui toată cohorta, și, după ce l-au dezbrăcat, l-au acoperit cu o mantie purpurie. Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie și, îngenunchind înaintea lui, își băteau joc de el spunând:

P: „Bucură-te, rege al iudeilor!”

E: Apoi, scuipându-l, îi luau trestia și-l loveau peste cap. După ce și-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie și l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

Răstignirea lui Isus

În timp ce ieșeau, au găsit un om din Cirene cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea.

Ajungând la locul numit Golgota, care înseamnă locul Craniului, i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar el, gustând, n-a voit să bea.

După ce l-au răstignit, au împărțit hainele lui, aruncând zarurile, apoi, așezându-se, au rămas acolo să-l păzească. Au pus deasupra capului său cauza condamnării, scrisă astfel: „Acesta este Isus, regele iudeilor”.

Atunci au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga. Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap și spunând:

A: „Tu, care dărâmi templul și-l construiești în trei zile, salvează-te pe tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”

E: La fel și arhiereii îl luau în râs împreună cu cărturarii și cu bătrânii și spuneau:

A: „Pe alții i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacă este regele Israelului, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el. S-a încrezut în Dumnezeu! Să-l salveze acum, dacă îl iubește. Pentru că spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”.

E: Chiar și tâlharii răstigniți împreună cu el îl insultau.

Moartea lui Isus

De la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ceasul al nouălea. Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic:

†  „Elí, Elí, léma sabactáni?”

E: care înseamnă

†  „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”

E: Unii dintre cei care stăteau acolo, auzind, spuneau:

A: „Acesta îl cheamă pe Ilie!”

E: Și, îndată, unul dintre ei a alergat și, luând un burete, l-a înmuiat în oțet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea. Iar ceilalți spuneau:

A: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l salveze!”

E: Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, și-a dat duhul.

(Aici se îngenunchează și se face o pauză)

Și, iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților morți au înviat și, ieșind din morminte, după învierea lui, au venit în cetatea sfântă și s-au arătat multora.

Atunci centurionul și cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat și au spus:

A: „Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

E: Erau acolo și multe femei care priveau de departe. Unele îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-i. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, [mama] lui Iacob și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedeu.

Înmormântarea lui Isus

Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, al cărui nume era Iosif, care era și el discipol al lui Isus. Acesta, apropiindu-se, i-a cerut lui Pilat trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. Iosif, luând trupul lui Isus, l-a înfășurat într-un giulgiu curat și l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat. Iar Maria Magdalena și cealaltă Marie ședeau acolo, înaintea mormântului.

Pază la mormânt

În ziua următoare, cea care este după ziua Pregătirii, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat i i-au spus:

A: „Domnule, ne-am amintit că acel înșelător a spus pe când mai trăia încă: «După trei zile, voi învia». Poruncește, deci, să fie sigilat mormântul până în ziua a treia ca nu cumva să vină discipolii lui să-l fure și să spună poporului: «A înviat din morți!» Iar înșelătoria aceasta de pe urmă ar fi mai rea decât prima”.

E: Pilat le-a zis:

A: „Aveți garda, mergeți și sigilați cum știți!”

E: Ei s-au dus și au asigurat mormântul, sigilând, împreună cu garda, piatra.

Omilie

Liturgia din această Săptămână Sfântă ne invită la citirea şi mai ales la retrăirea Patimilor lui Isus. În acest an citim din Evanghelia după sfântul Matei în Duminica Floriilor şi din aceea a sfântului Ioan în Vinerea Sfântă.

Profetul Isaia şi sfântul Paul ni-l prezintă pe Isus ca un „slujitor”, care se lasă instruit. El, care este Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup, a acceptat să tacă.  A rezistat la strigătele duşmanilor săi. El, Fiul lui Dumnezeu, nu s-a sustras ofenselor destinate lui ca un sclav.

Umilirea Patimii l-a făcut mai aproape decât toți nefericiții care pot să existe. Ne gândim la toți cei care sunt reduși la sărăcie, la cei abandonați la trista lor soartă. Şi nu uităm de foarte mulţi creştini care mărturisesc credinţa lor până la martiriu. Pe cruce, cu brațele întinse, Isus adună pe toți cei umiliți pe pământ.

Primii creştini au recunoscut în Isus un martir, un martor al iubirii lui Dumnezeu mai puternică decât moartea. Desfigurat de violenţa oamenilor, este deja transfigurat de Tatăl; este ridicat în glorie. De acum orice limbă va putea să proclame: „Isus Cristos este Domnul, spre slava lui Dumnezeu Tatăl”.

Vom trăi împreună această Săptămână Sfântă. Îl vom urma pe Isus pe drumul Calvarului. Moartea sa, din Vinerea Sfântă, nu este punctul final. Ea este o „trecere” din această lume spre Tatăl. Astfel Isus a venit să ne deschidă o cale pentru a permite întregii omenirii să intre în gloria Tatălui. Fiecare vom cânta şi vom proclama: „Aminteşti-ți de Isus Cristos cel înviat dintre morţi. El este mântuirea, gloria noastră veşnică”.

(pr. Jean Compazieu [2017]; traducere din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6752-homelie-pour-le-dimanche-es-rameaux-et-de-la-passion/).