In 15,26-27; 16,12-15
Duhul sfânt este chemat să împlinească trei miracole. Primul este acela de a face actual evenimentul istoric al lui Isus, care s-a petrecut într-un timp şi într-un anume loc, făcându-l disponibil în orice timp şi în orice loc. Duhul este protagonistul care menţine deschisă istoria lui Isus pentru a o face permanent actuală şi salvifică. Fără Duhul Sfânt, istoria lui Isus – aici se înţelege şi învierea sa – ar fi rămas o istorie închisă în trecut, nu un eveniment permanent contemporan. Duhul este continuarea dintre timpul lui Isus şi timpul Bisericii. Desigur sunt şi alţi factori de continuitate: Scripturile, amintirea cuvintelor lui Isus, apostolii. Totuşi adevăratul făuritor al continuităţii este Duhul.
Al doilea miracol – asupra căruia insistă fragmentul evanghelic din această duminică – este să-i transforme pe ucenici în martori: „Duhul adevărului... va da mărturie despre mine. Şi voi îmi veţi fi martori, pentru că sunteţi cu mine de la început”. În marele proces dintre Cristos şi lume care se desfăşoară de-a lungul întregii istorii, Duhul dă mărturie în favoarea lui Isus. Nu este vorba despre o mărturie direct îndreptată spre lume, dar îndreptată spre lume prin ucenici. Duhul dă mărturie în inima ucenicului. În faţa ostilităţilor pe care le vor întâlni ucenicii vor fi expuşi dubiului, scandalului şi descurajării: Duhul îl va apăra pe Isus în inima lor, îl va face sigur în neascultarea lor faţă de lume. Ucenicii vor avea nevoie de siguranţă: Duhul le-o va oferi.
Al treilea miracol este să facă o întâlnire personală, intimă, deplină, cu Domnul şi cu adevărul său: „Duhul Sfânt... vă va învăţa orice lucru şi vă va aminti toate câte vi le-am spus... El vă va conduce la plinătatea adevărului”. Învăţătura Duhului este înainte de toate memorie: Duhul repetă cuvintele lui Isus. Nu adaugă alte adevăruri personale. Şi cu toate acestea învăţătura sa nu este o repetare, nu este simplă memorie. Nu adaugă nimic la revelaţia lui Isus, însă o interiorizează şi o face prezentă în toată plinătatea sa. Şi aşa cum am văzut deja, o actualizează. Evanghelia spune: „Vă va conduce spre şi la plinătatea adevărului”. Aşadar o cunoaştere interioară, vie, actuală şi progresivă. Nu o acumulare progresivă de cunoştinţe, dar mai degrabă o călătorie progresivă spre centru: din exterior spre interior, de la periferie spre centru, de la o cunoştere din auzite la o înţelegere personală, actuală şi transformantă. (don Bruno Maggioni, trad. pr. Isidor Chinez).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu