sâmbătă, 21 ianuarie 2017

† Duminica a 3-a de peste an (A): Lumină pentru țara umbrei [22.01.2017]



Evanghelia Matei 4,12-23: În acel timp, auzind că Ioan a fost dat să fie închis, Isus a plecat în Galileea. Şi, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască la Cafarnaum, care este pe malul mării, în ţinuturile lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: „Pământ al lui Zabulon şi pământ al lui Neftali, pe drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor! Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea şi în umbra morţii le-a răsărit o lumină”. De atunci a început Isus să predice şi să spună: „Convertiţi-vă: s-a apropiat împărăţia cerurilor!” Umblând de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, şi le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele, şi i-a chemat. Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat. El străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice suferinţă în popor.


Omilie


Textele biblice din această duminică ne spun despre o lume greu de înțeles care are o reputație rea. Este cazul teritoriilor lui Zebulon şi Neftali din nordul Galileea: un loc de trecere apropiat de regiunile păgâne. Se spune „Galileea neamurilor” deoarece este influenţată şi este molipsită de lumea păgână. Dar profetul reacționează. El anunţă că aceste teritorii vor beneficia și ele de mântuirea pe care Domnul o pregăteşte. „Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, peste cei care locuiau în ţinutul umbrei morţii a strălucit o lumină”.

Așadar în acest loc acoperit de ruşine, Isus a început prima sa evanghelizare. Totul începe departe de Ierusalim, în inima acestei lumi amestecate, o lume păgână, unde nu înceta să se înfrunte și să se divizeze. Însuşi Isus se duce la Nazaret, un oraş despre care se întreabă ce poate ieși bun din el. Ioan Botezătorul l-a indicat ca Mielul lui Dumnezeu, care „a trecut peste” păcatul lumii (părintele Simon Faivre). Prioritatea sa merge spre cei care sunt cei mai îndepărtați de Dumnezeu, spre acele pământuri blestemate, spre acele teren de păcat şi de întuneric. Isus vine să locuiască în Cafarnaum; acest oraş evocă și astăzi cea mai întunecoasă dezordine.

Din partea lui Isus este o provocare lansată păcatului şi Satanei. Şi este în acelaşi timp un act de credinţă nemaipomenită în om. S-ar putea spune că în punctul unde erau aceștea, nu puteau conta pe ei. Însă se întâmplă exact contrariul: chiar și alegerea primilor colaboratorii, ai primilor responsabili, printre locuitorii acestei regiune. Adresându-se lui Petru şi Andrei, el le-a zis: „Vino după mine, vă voi face pescari de oameni”. Nu-i numește campioni ai Bibliei sau ai liturgiei dar oamenii de rând, simpli pescari.

Să tragem consecinţe pentru credinţa noastră. Primul lucru este că noi toţi sunt chemați de Domnul aşa cum suntem. Dumnezeu nu cheamă pe cei mai capabili dar îi face capabili. Avem marturii de persoane condamnate şi chiar de terorişti care s-au convertit la Isus Cristos şi care depun mărturie atâta timp cât pot pentru această întâlnire cu el. Întreagă Evanghelie arată că el a venit „să caute şi să salveze ceea ce era pierdut”. Acesta s-a întâmplat cu Saul persecutorul şi multe altele.

Vestea cea bună a Evangheliei este pentru toţi. Nici o ființă, nici o situaţie nu va scăpa de iubirea lui Dumnezeu și de apropierea sa. Este pentru noi o chemare la a schimba privirea noastră asupra persoanelor şi a lumii. Prea adesea avem o privire neîncrezătoare sau dezamăgite. Dacă vrem să fim discipoli şi misionari, trebuie să ne întoarcem spre Cristos şi să ne lăsăm conduși de el. El ne va învăţa să primim pe fiecare aşa cum este, să ne încredem în el şi să dăm fiecăruia toate şansele sale. Suntem chemaţi la fi „iubirea lui Cristos”.

Când papa Francisc invită Biserica pentru a merge la „periferie”, nu face decât să actualizeze ceea ce a făcut Isus. A-l însoți înseamnă să mergi cu el la întâlnirea cu întreaga omenire, să fii aproape de fiecare și mai ales de cei care locuiesc la limită. Tentaţia este mare să spui: „La ce bun? Asta nu-i ajută la nimic”. Să nu uităm că misiunea nu este în primul rând afacerea noastră, ci este a Domnului. El este acela care trimite Duhul său sfânt. El acționează în inimile celor care îi pune la drum. Fără el, nimic nu este posibil. Isus din Galileea este totdeauna acolo, în viaţă activă în centrul Bisericii sale. El este Lumina strălucitoare asupra tuturor națiunilor. Întotdeauna putem conta pe el. Nimic nu poate să ne despartă de iubirea sa.

Urmându-l pe Isus care nu este înconjurat de ziduri ca într-un sistem religios unde se spune că întotdeauna am făcut același lucruri. Atunci când el ne cheamă, trebuie să ştim că el ne va conduce pe căi care nu au fost prevăzute. Apropiindu-ne de el vom învăţa să îi vedem pe alţii ca fraţii. Acesta este apelul pe care apostol Paul l-a lansat cu ocazia săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Adresându-se comunității din Corint, el aminteşte-le că întrecerile misionare sunt lipsite de interes: un singur Domn este cel care trimite pe Apolo, pe Paul şi pe Petru. Diviziuni între creştini rămâne întotdeauna un martor împotrivă.

În această duminică, auzim chemarea lui Cristos. El continuă să mântuiască pe cei care se duc spre ruină. El ne trimite la cei care nu se mai întorc în bisericile noastre, la cei care nu fac parte din familiile noastre spirituale, la cei care, aparent, trăiesc în întuneric. Privirea sa este plină de milostivire și se întinde până la Galileea neamurilor şi a pescarilor de pe lac. El contează pe noi pentru a avea aceeaşi privire ca a lui asupra lumii de astăzi. Calitatea privirii noastră reflectă pe cea a credinţei noastre. Nu avem să ne îndoim de atașamentul lui Isus către fiecare fiinţă umană. Cu el vom deveni pescari de oameni.

Adunându-ne în bisericile noastre în această duminică, mergem la izvorul Iubirii care este în Dumnezeu. Ne hrănim din Cuvântul său şi din Euharistie. Îi cerem să ne dea tărie şi curaj pentru misiunea pe care el ne-o încredinţează: „Tu care ești Lumina lumii, tu care ești iubirea, pune Duhul tău de iubire în întuneric nostru!”

(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6628-homelie-du-3eme-dimanche-du-temps-ordinaire-22-janvier/).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu