† Duminica a 13-a de peste an (B): „Dumnezeu nu a făcut moartea...” (omilie)

Învierea fiicei lui Iair (1895)
de Gabriel von Max

Evanghelia Marcu 5,21-43: După ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul celălalt, o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui şi l-a rugat stăruitor, spunând: „Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască”. A plecat cu el. O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea. Iar o femeie, care avea hemoragie de doisprezece ani şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina; căci îşi zicea: „De voi atinge chiar şi numai hainele lui, mă voi vindeca”. Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a simţit în trup că a fost vindecată de boală. Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?” Dar discipolii i-au zis: „Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui „Cine m-a atinsť?” Privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi s-a aruncat în faţa lui şi i-a spus tot adevărul. Atunci el i-a spus: “Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!” Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?” Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob. Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult. Intrând, le-a spus: „De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”. Dar ei îl luau în râs. Însă el i-a dat pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila. Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: „Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiţă, îţi spun scoală-te!” Fetiţa s-a ridicat îndată şi a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură. El le-a poruncit cu hotărâre ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.

Omilie

 

Textele liturgice din această duminică ne anunța o veste bună de cea mai mare importanță. Prima lectură, luată din Cartea Înțelepciunii, ne spune că „Dumnezeu nu a făcut moartea”. Acesta nu a fost creată de el. Ea a intrat în lume prin invidia diavolului. Cei care își încadrează partea îi fac experiența. Cartea Genezei ne spune că Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor. Și citim după fiecare etapă a creației: „Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”. Lucrarea lui Dumnezeu este bună. Ea este sămânța de viață și de fericire. Nu se găsește otrava care ucide.

 

Dar diavolul a desfigurat această lucrare divină. El a introdus tentația și păcatul. Această ruptură cu Dumnezeu duce la moarte. Dar cu puterea sa Dumnezeu va împărăți pe pământ, „deoarece dreptatea este nemuritoare”. Satana nu poate să oprească pe Dumnezeu să-i iubească pe toți oamenii. Deoarece prin păcatul său omul moare, dacă se convertește va trăi. Acum, o alegere de viață se impune tuturor: sau Dumnezeu sau moartea.

 

Dumnezeul nostru nu încetează să ne umple cu iubirea lui. Dar darul pe care l-am primit de la el trebuie să-l împărtășim. Suntem o familie mare și în această familie, trebuie să avem solidaritate unul față de altul. Acesta este mesajul pe care sfântul Paul îl adresează corintienilor. El a știut să provoace o mișcare de solidaritate în favoarea Bisericii mamă de la Ierusalim. Situația materială a acestei biserici a devenit foarte critică. Împărtășind-o, ei urmează pe Isus care a dat totul. El a devenit sărac pentru ca voi să deveniți bogați prin sărăcia sa.

 

Evanghelia ne arată pe Isus care a trecut iarăși de cealaltă partea și ajuns pe malul vestic. Este întâmpinat de o mare mulțime. La sosirea sa, el întâlnește oameni încercați de suferință. Mai întâi pe Iair, care se roagă pentru fiica sa care este în pericol să moară: „Vino, pune mâinile tale pentru ca să se vindece și să trăiască”. Isus merge după el. Dar iată că aici, în această atmosferă zgomotoasă, o femeie care suferă de hemoragie, se apropie de el pentru a fi vindecată. Isus nu spune: „Ești vindecată”, dar spune: „Ești mântuită”. Prin urmare poate fi integrată în comunitate și a-și regăsi locul acolo. Cristos ne este prezentat ca cel care salvează și eliberează.

 

Apoi au venit la Iair spunându-i că fiica sa tocmai a murit și că e inutil să-l deranjezi pe Învățător. Dar Isus îl invită la un act de credință. Fata doarme și el o va trezi și o va ridica. E ca și cum s-ar ridica după ce s-a culcat. Isus intră în casă. El dă toată lumea afară. Păstrează pe tatăl și mama copilului și câțiva discipoli. Nu face asupra fetei nici vreun gest de vindecare. El a apucat-o de mâna și a spus: „Scoală-te”. În limba Noului Testament, verbul „a se ridica” este sinonim cu a învia.

 

Astfel Isus se revelează lumii ca Mântuitorul tuturor. El a venit în lume încât oamenii să aibă viață din belșug. Duminica trecută, am înțeles că Isus a mers „pe malul celălalt” pentru a se alăture acestei lumi păgâne. Ne face să înțelegem că iubirea lui Dumnezeu este fără margini. Nu acceptă discriminarea. Mai târziu, Isus va trimite pe apostolii săi în toată lumea. Pentru a răspunde la acest apel preoți, călugări, călugărițe și laici au părăsit familiile lor, țările lor pentru a vesti pe Isus Cristos celor care nu îl cunosc.

 

Există în această Evanghelie un cuvânt al lui Isus care trece neobservat: „le-a spus să i se dea să mănânce”. Da, desigur, are nevoie să-și recâștige puterea. Dar ceea ce nu trebuie să uităm e că Domnul a venit la noi „să învie” în credință. Ne pune pe picioare. Dar dacă vrem să trăim viața sa, trebuie să ne hrănim cu Cuvântul său și cu sacramentele sale. Dacă nu o facem, neputința își va lua locul și vom cădea din nou.

 

Mare dorință a Domnului este să ne sculăm din mediocritate, din egoism și din disperarea nostră. El ne vrea pe toți asociați ai misiunii sale. Hrănindu-ne cu Cuvântul său și cu Trupul său, el vrea să ne dea dinamismul care transformă din „salvați” în „salvatori”. Cu el, putem conduce bolnavii la Izvorul Vieții. Și ca el, vom întinde mâinile spre cei care dorm pentru a-i ajuta să se ridice și să umble. Ei vor putea astfel să-l întâlnească pe Cel care este viața și învierea.

 

Să facem cântul nostru cel al lui John Littleton:

 

Merge-ți în piețele lumii

și în piețele din fața bisericii!

Merge-ți în piețele lumii,

Aici căutați-mi prietenii,…

Merge-ți în piețele lumii

Și fiți martorii mei în fiecare zi!

 

[Allez-vous en sur les places

et sur les parvis!
Allez-vous en sur les places,
Y chercher mes amis,…
Allez-vous en sur les places
Et soyez mes témoins chaque jour!]

 

(pr. Jean Compazieu [19.06.2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa:  

http://dimancheprochain.org/5245-homelie-du-13eme-dimanche-du-temps-ordinaire-2/).
 

 

Paroles allez sur les places

Artiste : John Littleton

Ref.

Allez vous en sur les places
Et sur les parvis
Allez vous en sur les places
Y chercher mes amis
Tous mes enfants de lumière
Qui vivent dans la nuit
Tous les enfants de mon père
Séparés de lui
Allez vous en sur les places
Et soyez mes témoins
Chaque jour.

1. En quittant cette terre
Je vous ai laissé un message de lumière
Qu'en avez vous donc fait
Quand je vois aujourd'hui
Mes enfants révoltés
Aigris et douloureux d'avoir pleuré

 

2. En quittant cette terre
Je vous avais dit, aimez-vous
Comme des frères
M'avez-vous obéi
Quand je vois aujourd'hui
Mes enfants torturés
Sans amis, sans espoir, abandonnés.