"Sunt strain și călător,
n-am aici palate.
Dar în țara fără nor
ale mele-s toate.
Toate stelele de sus,
tot ce n-are-n veci apus,
prin iubirea lui Isus,
ale mele-s toate.
Domnul meu în infnit
multe ceruri ține.
Pentru cine le-a zidit,
decât pentru mine?
Din neant când le-a chemat,
Domnul mult s-a bucurat,
însă viața nu și-a dat
decât pentru mine...
Dar nici eu nu-s al oricui;
Lui îi sunt cununa.
Casa mea și cerul lui
tot ce-avem e una!
Și la bine și la greu
eu al lui sunt, el, e-al meu;
eu, nimic – el, Dumnezeu,
dar ce-avem, e una!"
n-am aici palate.
Dar în țara fără nor
ale mele-s toate.
Toate stelele de sus,
tot ce n-are-n veci apus,
prin iubirea lui Isus,
ale mele-s toate.
Domnul meu în infnit
multe ceruri ține.
Pentru cine le-a zidit,
decât pentru mine?
Din neant când le-a chemat,
Domnul mult s-a bucurat,
însă viața nu și-a dat
decât pentru mine...
Dar nici eu nu-s al oricui;
Lui îi sunt cununa.
Casa mea și cerul lui
tot ce-avem e una!
Și la bine și la greu
eu al lui sunt, el, e-al meu;
eu, nimic – el, Dumnezeu,
dar ce-avem, e una!"
de Costache Ioanid |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu