 |
| „O învăţătură nouă dată cu autoritate!” - de Marcello Cerrato |
Evanghelia – Marcu 1,21-28: Au venit la Cafarnaum. Şi îndată, în zi
de sâmbătă, a intrat în sinagogă şi a început să-i înveţe. Şi erau uluiţi de
învăţătura lui, pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în
felul cărturarilor. În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat: „Ce
ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul
lui Dumnezeu”. Dar Isus i-a poruncit, spunându-i: „Taci şi ieşi din el!” Iar
duhul necurat, scuturându-l şi strigând cu glas puternic, a ieşit din el.
Atunci toţi au fost cuprinşi de teamă încât se întrebau între ei: „Ce-i asta? O
învăţătură nouă dată cu autoritate! El porunceşte până şi duhurilor necurate şi
ele i se supun”. Şi îndată i s-a dus faima pretutindeni în toată împrejurimea
Galileii.
Omilie
În Palestina din acel timp erau sinagogi nu doar în marile
centre, dar şi în oraşele mici şi la sate. Israeliţii mergeau la sinagogă
pentru rugăciune, pentru citirea Scripturilor şi explicarea lor. Nu doar
cărturarii şi bătrânii, dar orice israelit putea cere cuvântul şi să intervină.
Astfel Isus, la Cafarnaum, intră în sinagogă şi ia cuvântul pentru a învăţa. Cu
acest episod Marcu începe relatarea activităţii publice a lui Isus şi începe
dezvoltarea temei celei mai importante: cine este Isus?
Imediat sunt afirmate cu claritate două lucruri, chiar dacă
nu sunt dezvoltate pe deplin (Marcu le va dezvoltat încetul cu încetul de-a
lungul întregii evanghelii): învăţătura lui Isus este nouă şi diferită de aceea
a cărturarilor şi autoritatea sa se impune chiar şi duhurilor necurate.
„Erau uimiţi de învăţătura sa, pentru că el învăţa ca unul
care are autoritate şi nu precum cărturarii”. Aceeaşi adnotare – cu mici
diferenţe – este repetată la sfârşitul episodului: „Cine este acesta? O
învăţătură nouă învăţată cu autoritate”.
Aşa cum se vede, interesul principal al lui Marcu priveşte învăţătura lui Isus, nu
însă ce învaţă, ci cum învaţă, nu conţinutul dar modalităţile. Şi de fapt acum
nu ne spune nimic precis despre conţinutul învăţăturii: este timp să o facă.
Evanghelistul dezvoltă argumentul după o pedagogie a sa care trebuie
respectată. Marcu avertizează imediat că învăţătura lui Isus loveşte şi crează
probleme, şi nu se poate asemăna cu schemele cunoscute. Astfel apare
întrebarea: cine este acesta? Învăţătură nouă nu înseamnă doar ceva care nu s-a
mai spus mai înainte sau care nu s-a mai auzit în altă parte. Nu este vorba
doar de o noutate cronologică. În cuvântul lui Isus se simte prezenţa noutăţii
lui Dumnezeu, o noutate calitativă: ceva care te renaşte, te reînnoieşte şi te
revigorează. Cuvântul lui Dumnezeu – care răsună în învăţătura lui Isus – este
nou, surprinzător, neaşteptat, chiar dacă, după ce l-ai auzit, înţelegi că era
chiar cuvântul pe care îl căutai, chiar fără să o ştii.
Însă mai este şi o a doua temă care îl interesează pe
evanghelist: primul gest împlinit de Isus este eliberarea unui îndrăcit. Un om
posedat de diavol, care intră în criză în timpul slujirii liturgice: Isus îl face
să tacă, sec: „Taci şi ieşi din omul acesta!” Duhul este constrâns să asculte
şi omul, eliberat de duhul distrugător, se regăseşte pe sine însuşi.
Exorcismele erau la modă şi literatura rabinică ne vorbeşte despre ele, dar în
plus, erau lungi, ciudate şi complicate. Isus în schimb se impune în faţa
duhului necurat simplu cu o poruncă. De aceea mulţimea se minunează.
(pr. Bruno Maggioni [29.01.2006]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa:
http://www.qumran2.net/parolenuove/commenti.php?mostra_id=6230).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu