 |
| Poarta cea strâmtă. |
Dumnezeu vrea să fim salvați
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (25 august 2019)
Lecturi: Isaia 66,18-21; Evrei
12,5-7.11-13; Evanghelia Luca
13,22-30; lecturipr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (25 august 2019)
Omilie
Textele biblice din această
duminică ne invită să facem un pas înainte pe drumul credinței. Dumnezeu adună
toate popoarele pentru a vedea gloria sa [lectura întâia]. Intenția lui este a
ne aduna în împărăția sa, cu toate persecuțiile [lectura a doua]. Isus se suie
la Ierusalim pentru a deschide „poarta” la toți oamenii [evanghelia].
În lectura întâia luată din
cartea lui Isaia (Is 66,18-21) – este
ultimul capitol – profetul a văzut în timpul exilului că
Dumnezeu lucrează și în cei care nu aparțin lui Israel, care, neștiind, fac
voința sa. Domnul descoperă intenția sau proiectul de a salva toate popoarele
și de a găsi colaboratori și printre păgâni. Prevede un timp în care toate
popoarele vor veni la Ierusalim – simbolul Bisericii – și vor recunoaște pe Dumnezeu:
„vine timpul să adun toate neamurile şi limbile: ele vor veni şi vor vedea
gloria mea. Voi pune între ei un semn şi pe cei eliberaţi dintre ei îi voi
trimite la neamuri” (v. 18-19). Este frumos textul! Profetul tinde să trezească
curajul poporului ales. Sunt cuvinte care întăresc credința celor care trăiesc
după o lungă perioadă de exil: au trăit 50 de ani într-o țară străină, printre
păgâni. Ei descoperă progresiv că Dumnezeu vrea să adune națiunile de sub cer. Iubirea
sa este oferită tuturor: „vor face cunoscută gloria mea printre neamuri. Îi vor
face pe fraţii lor dintre neamuri să aducă ofrandă Domnului” (v. 19-20). Vor
dărui un cult nou, purtând „aşa cum aduc fiii lui Israel ofrandă în vase curate
în casa Domnului” (v. 20). La sfârșitul cărții, ajunge la limite neașteptate și
nebănuite: „voi lua şi dintre ei preoţi şi leviţi, spune Domnul” (v. 21).
Participarea la cultul și la preoție universală, nu va mai fi rezervate unor
clase privilegiate, ci va fi o deschidere universală a tuturor popoarelor. De
acum înainte va fi depășit caracterul exclusivist al iudeilor. În noua comunitate
de fii ai lui Dumnezeu – în noul Israel – nu sunt diferențele de rasă, culoare și
limbă; au dispărut.
Această veste bună este adresată tuturor neamurilor. Pentru această misiune, Dumnezeu cheamă vestitori. Toți sunt trimiși să anunțe gloria Domnului! Astăzi aceste cuvinte se adeveresc. În mijlocul multor dificultăţi – datorită greșelilor noastre – multe popoare primesc cuvântului lui Dumnezeu în Biserică. Să mulțumim Domnului pentru acest har!
În lectura a doua luată din Scrisoarea către Evrei (Evr 12,5-7.11-13) unii credincioși se întreabă despre găsirea unei vieți bogate şi de privilegii. Pentru aceasta sunt surprinși şi amărâți din cauza persecuţiilor. Autorul explică pedagogia lui Dumnezeu: e un tată care vrea să-și educe și să facă pe fii săi puternici. Pentru aceasta nu cruță dificultățile și suferințele pe care viața și credința le implică. Omul nu pricepe valoarea purificării și nici a înălțării spirituale prin suferință, dar va înțelege după aceea.
Pentru prima dată vorbește despre iubirea lui Dumnezeu: „căci pe cel pe care îl iubeşte, Domnul îl pedepseşte” (v. 6). Învățăm să apreciem valoarea îndreptării sau corectării. Este o muncă, un serviciul pe care părinții îl fac copiilor. Sunt învățăturile pe care bătrânii le fac tinerilor: „fiul meu, nu dispreţui disciplina Domnului şi nu te descuraja când eşti mustrat de el!” (v. 5). Dumnezeu se comportă ca un tată în privința copiilor: el nu ezită să dea sfaturi, să încurajeze, dar și să pedepsească. Important este să nu pierdem din vedere că Dumnezeu este iubire: el ne iubește fără încetare, așa cum suntem. Intenția Domnului este a ne aduna în împărăția sa.
În Evanghelia după Luca (Lc 13,22-30) găsim elemente din sfântul Marcu și Matei elaborate pentru a instrui pe discipolii și mulțimea asupra faptului: cum poți să intri în împărăția cerului. Cum să te mântuiești? Suntem mereu în optica celui care „moștenește viața veșnică” (Lc 10,25). Aceasta întrebare ocupă inima tuturor oamenilor. Unii rabini susțineau că tot Israelul avea să fie mântuit: aceasta în virtutea fidelității lui Dumnezeu. Dar unii, mai riguroși, spuneau: „Dumnezeu a creat această lume din iubire pentru mulți, însă cea viitoare pentru puțini!” În școlile de teologie exista dispute continue. Cineva vrea să știe părerea lui Isus. Dar pe Cristos nu-l interesează această dispută teologică sterilă ca și alte dispute. Pe el nu-l interesează să dea informații și statistici despre număr: dacă sunt mulți sau puțini. E drept că vorbește despre „mulți” care vor să intri la banchet. Imaginea folosită de el este „poarta strâmtă”. Multă lume se înghesuie, atât cât poarta rămâne deschisă. Nu înseamnă că cei salvați sunt puțini… Puțini sau mulți este secretul lui Dumnezeu! De aceea trebuie lucrat. Nu e timp de pierdut! E timpul vegherii! O dată închisă poarta – fiind începută sărbătoarea – stăpânul casei nu mai deschide pentru nimeni, nici chiar pentru prieteni. A spune că „ai mâncat cu noi și ai umblat pe drumurile noastre” nu folosește la nimic. Nu ajunge să fii fiu al lui Abraham, dar să ai credința lui Abraham. Încredere da, și chiar seninătate, dar o seninătate prin care recunoaște propria nevrednicie. Este bazată pe iubirea lui Dumnezeu. Nu se mândrește cu nimic și nu judecă pe nimeni…
Dacă citim textul, ne dăm seama că Isus a răsturnat complet întrebarea care i-a fost pusă de omul din toate timpurile: „Doamne, sunt puţini cei mântuiţi?” (v. 23). Adică numărul e închis?! Cristos, asemenea Domnului, vrea ca toți oamenii să fie „salvați”. Adevăratul Dumnezeu este un „Dumnezeu pentru toți!” Chiar dacă cuvintele lui Isus par să fie deranjante pentru noi, trebuie să înțelegem că sunt cuvintele iubirii: „convertiți-vă și credeți în vestea cea bună!”
Ce trebuie să facem pentru a nu fi excluși de la mântuire? Isus își începe răspunsul cu un imperativ: „Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă!” (v. 24). „Străduiți-vă!” De la întrebarea pentru alții („cei”), a trecut la ceva care ne privește pe noi înșine („voi”). Avertismentul lui Cristos se termină cu o frază care surprinde: „unii dintre cei din urmă vor fi primii, iar unii dintre primii vor fi ultimii!” (v. 30). Cu acest cuvânt afirmă cu putere și claritate că vestirea evangheliei poartă cu sine inversarea vechilor criterii de evaluare. Mulți dintre cei care se credeau cu siguranță admiși la ospăț, se vor vedea excluși. Alții, ca păgânii, vor veni de la răsărit și de la apus și vor fi admiși la mântuire. Criteriile lui Dumnezeu sunt diferite, cum vă gândiți voi. Isus amintește – adresându-se oamenilor din timpul său – să nu vă pierdeți cu probleme secundare, nu judecați situația altora: vor fi admiși? sau vor fi excluși?
Cristos deschide „poarta” la toți oamenii. Dar, dați-vă silința pentru voi înșivă!
Să ne încredem în iubirea lui Dumnezeu și în milostivirea sa, „pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!” (Lc 1,37).
Această veste bună este adresată tuturor neamurilor. Pentru această misiune, Dumnezeu cheamă vestitori. Toți sunt trimiși să anunțe gloria Domnului! Astăzi aceste cuvinte se adeveresc. În mijlocul multor dificultăţi – datorită greșelilor noastre – multe popoare primesc cuvântului lui Dumnezeu în Biserică. Să mulțumim Domnului pentru acest har!
În lectura a doua luată din Scrisoarea către Evrei (Evr 12,5-7.11-13) unii credincioși se întreabă despre găsirea unei vieți bogate şi de privilegii. Pentru aceasta sunt surprinși şi amărâți din cauza persecuţiilor. Autorul explică pedagogia lui Dumnezeu: e un tată care vrea să-și educe și să facă pe fii săi puternici. Pentru aceasta nu cruță dificultățile și suferințele pe care viața și credința le implică. Omul nu pricepe valoarea purificării și nici a înălțării spirituale prin suferință, dar va înțelege după aceea.
Pentru prima dată vorbește despre iubirea lui Dumnezeu: „căci pe cel pe care îl iubeşte, Domnul îl pedepseşte” (v. 6). Învățăm să apreciem valoarea îndreptării sau corectării. Este o muncă, un serviciul pe care părinții îl fac copiilor. Sunt învățăturile pe care bătrânii le fac tinerilor: „fiul meu, nu dispreţui disciplina Domnului şi nu te descuraja când eşti mustrat de el!” (v. 5). Dumnezeu se comportă ca un tată în privința copiilor: el nu ezită să dea sfaturi, să încurajeze, dar și să pedepsească. Important este să nu pierdem din vedere că Dumnezeu este iubire: el ne iubește fără încetare, așa cum suntem. Intenția Domnului este a ne aduna în împărăția sa.
În Evanghelia după Luca (Lc 13,22-30) găsim elemente din sfântul Marcu și Matei elaborate pentru a instrui pe discipolii și mulțimea asupra faptului: cum poți să intri în împărăția cerului. Cum să te mântuiești? Suntem mereu în optica celui care „moștenește viața veșnică” (Lc 10,25). Aceasta întrebare ocupă inima tuturor oamenilor. Unii rabini susțineau că tot Israelul avea să fie mântuit: aceasta în virtutea fidelității lui Dumnezeu. Dar unii, mai riguroși, spuneau: „Dumnezeu a creat această lume din iubire pentru mulți, însă cea viitoare pentru puțini!” În școlile de teologie exista dispute continue. Cineva vrea să știe părerea lui Isus. Dar pe Cristos nu-l interesează această dispută teologică sterilă ca și alte dispute. Pe el nu-l interesează să dea informații și statistici despre număr: dacă sunt mulți sau puțini. E drept că vorbește despre „mulți” care vor să intri la banchet. Imaginea folosită de el este „poarta strâmtă”. Multă lume se înghesuie, atât cât poarta rămâne deschisă. Nu înseamnă că cei salvați sunt puțini… Puțini sau mulți este secretul lui Dumnezeu! De aceea trebuie lucrat. Nu e timp de pierdut! E timpul vegherii! O dată închisă poarta – fiind începută sărbătoarea – stăpânul casei nu mai deschide pentru nimeni, nici chiar pentru prieteni. A spune că „ai mâncat cu noi și ai umblat pe drumurile noastre” nu folosește la nimic. Nu ajunge să fii fiu al lui Abraham, dar să ai credința lui Abraham. Încredere da, și chiar seninătate, dar o seninătate prin care recunoaște propria nevrednicie. Este bazată pe iubirea lui Dumnezeu. Nu se mândrește cu nimic și nu judecă pe nimeni…
Dacă citim textul, ne dăm seama că Isus a răsturnat complet întrebarea care i-a fost pusă de omul din toate timpurile: „Doamne, sunt puţini cei mântuiţi?” (v. 23). Adică numărul e închis?! Cristos, asemenea Domnului, vrea ca toți oamenii să fie „salvați”. Adevăratul Dumnezeu este un „Dumnezeu pentru toți!” Chiar dacă cuvintele lui Isus par să fie deranjante pentru noi, trebuie să înțelegem că sunt cuvintele iubirii: „convertiți-vă și credeți în vestea cea bună!”
Ce trebuie să facem pentru a nu fi excluși de la mântuire? Isus își începe răspunsul cu un imperativ: „Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă!” (v. 24). „Străduiți-vă!” De la întrebarea pentru alții („cei”), a trecut la ceva care ne privește pe noi înșine („voi”). Avertismentul lui Cristos se termină cu o frază care surprinde: „unii dintre cei din urmă vor fi primii, iar unii dintre primii vor fi ultimii!” (v. 30). Cu acest cuvânt afirmă cu putere și claritate că vestirea evangheliei poartă cu sine inversarea vechilor criterii de evaluare. Mulți dintre cei care se credeau cu siguranță admiși la ospăț, se vor vedea excluși. Alții, ca păgânii, vor veni de la răsărit și de la apus și vor fi admiși la mântuire. Criteriile lui Dumnezeu sunt diferite, cum vă gândiți voi. Isus amintește – adresându-se oamenilor din timpul său – să nu vă pierdeți cu probleme secundare, nu judecați situația altora: vor fi admiși? sau vor fi excluși?
Cristos deschide „poarta” la toți oamenii. Dar, dați-vă silința pentru voi înșivă!
Să ne încredem în iubirea lui Dumnezeu și în milostivirea sa, „pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!” (Lc 1,37).
bibliografia [anul
C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1997; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli
M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro;
www.pastoratie.ro); Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net);
Masetti N., Guidati dalla Parola,
EMP, Padova 1995; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și
omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo
A., (ed) Messale e lezionario meditato,
EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Spreafico
A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu