Domnul este partea mea de moştenire

¹Păzeşte-mă, Dumnezeule,

pentru că îmi caut refugiu în tine!
² I-am spus Domnului:
„Tu eşti Dumnezeul meu,
fericirea mea e numai la tine”. 
³ În sfinţii care sunt pe pământ, în cei puternici,
în ei era toată plăcerea mea.
⁴ Îşi înmulţesc durerile cei care aleargă după [zei] străini,
dar eu nu le voi aduce nicio jertfă cu vărsare de sânge,
nici nu voi pune numele lor pe buzele mele.
⁵ Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea [cu sorţi],
tu eşti acela care ai în mână soarta mea.
⁶ Sorţii mei au căzut pe terenul cel mai bun,
într-adevăr, moştenirea mea e minunată.
⁷ Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit,
la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.

⁸ Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin.
⁹ De aceea, inima mea se bucură şi sufletul meu tresaltă de bucurie;
ba chiar şi trupul meu se va odihni în siguranţă,
¹⁰ deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău să vadă putrezirea.
¹¹ Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii;
 în faţa ta sunt bucurii depline
şi desfătări veşnice la dreapta ta.

(sursa: http://bibliacatolica.ro; Psalmul 16[15]).