marți, 13 februarie 2018

Dulcele mister al rugăciunii, pomenii şi postului [Miercuria Cenușii]

Dulcele mister al rugăciunii, pomenii şi postului
pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS]  Miercurea Cenușii ora 17:30 (14 februarie 2018)

Lecturi: Ioel 2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18.

Evanghelia Matei 6,1-6.16-18: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri! Aşadar, când dai de pomană, nu trâmbiţa înaintea ta aşa cum fac ipocriţii în sinagogi şi în pieţe, ca să fie lăudaţi de oameni! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Tu însă, când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, pentru ca pomana ta să fie în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor ca să se arate oamenilor! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Tu însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! Când postiţi, nu fiţi trişti ca ipocriţii, căci ei îşi schimonosesc feţele ca să arate oamenilor că postesc! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns! Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti”.

Omilie

Începem astăzi drumul Postului Mare: timp potrivit care durează patruzeci de zile la capătul său este Paştele – memorialul ce reînnoieşte harul pătimirii şi morţii Domnului.

Cuvântul lui Dumnezeu pe care l-am ascultat la începutul acestui timp de post este: „întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră, cu post, cu plâns şi cu jale!” (v. 12), ne spune profetul Ioel (Il 2,12-18). Dar, noi suntem făcuți pentru bucurie! Dumnezeu nu vrea să fim triști; vrea să fim fericiți. Dar cum să fim fericiți? Mai întâi să vedem ce nu este a fi fericit. Să nu confundăm: bucuria cu plăcerea. Plăcerea este una care ne îndepărtează de Dumnezeu, nu ne aduce bucurie. Postul Mare este un timp în care suntem invitați să descoperim alegerile noastre, să le verificăm pe cele care nu ne-au purtat înspre bucurie, la fericire. Atunci să ne întoarcem la Domnul, să reluăm calea  dreaptă, chiar dacă suntem invitați să face un sacrificiu. „Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru!” (v. 13). Convertirea este un act al duhului.Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele”. Înainte de toate stă în conștientizarea unei decizii a adevărului în sensul că voința trebuie să se plece spre lumina credinței. Profetul insinstă ca actul de căință să fie sincer. „El este milostiv şi îndurător, încet la mânie şi plin de bunătate şi iartă răul” (v. 13). Păcătosul este iertat numai de îndurarea divină. Întoarcerea la Domnul exprimă schimbarea atitudinii milostivirii divine: dacă Dumnezeu se întoarce de la amenințarea lui pe care o hotărâse înseamnă că pedeapsa cu care a amenințat va fi suspendată, ceea ce înseamnă echivalentul binecuvântării: „și va lăsa după el o binecuvântare” (v. 14). Textul de astăzi invită la o convertire. Expresia ebraică shub este o întoarcere înapoi, o revizuire a propriilor pași; este actul fizic al celui care își schimbă direcția. Punctul terminus este inima celui ce se lasă zdrobit de milostivirea lui Dumnezeu: „îndură-te, Doamne” (v. 17), ai milă de poporul tău!




Și apostalul Paul îi îndeamnă pe credincioșii din Corint (2Cor 5,20-6,2): „Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (v. 20). Totul e legat de darul împăcării care începe de la Tatăl și se manifestată în mod dramatic în Cristos „care nu a cunoscut păcatul [dar pe care Dumnezeu] l-a făcut păcat de dragul nostru” (v. 21) ca noi „să cunoaştem mântuirea [justificarea] lui Dumnezeu în el” (v. 21). Dar i-a invitat și pe oameni să aibă același cuvânt al împăcării.



Evanghelia de astăzi după sfântul Matei (Mt 6,1-6.16-18) ne arată care trebuie să fie atitudinea noastră și insistă asupra dreptății interioare, oferindu-ne şi un mijlocul pentru a creşte în purificarea intenţiilor noastre: intimitatea Tatălui, și ne spune care este orientarea lui Isus Cristos care „nu făcea nimic pentru a fi admirat de oameni”, dar trăia în intimitatea Tatălui său. Ne dă trei exemple: pomana, rugăciunea şi postul – sunt trei pilonii ai Postului Mare. Acestea definesc raportul nostru cu lucrurile, cu aproapele şi cu Dumnezeu. Evidențiază în toate trei o tentație comună normală. Când facem bine, îndată se naște în noi dorința de a fi lăudați și de a fi admirați, de a avea recompensa, satisfacția, plăcerea noastră. Cristos ne pune în gardă că în toate acestea există un mare risc: să te faci văzut, apreciat, stimat! Poţi deveni „sclavul” aprecierii altora, poţi alerga disperat după lauda celorlalți…



Domnul ne cere să facem bine. Pentru a face binele noi avem nevoie să trăim în iubirea cuiva. Să fii plin de prezența secretă a Tatălui, să trăiești în prezența sa, să trăiești pentru el. Lui Isus nu-i este teamă să spună: „Tatăl tău te va răsplăti”.



Sfântul părinte papa Francisc în mesajul său de Postul Mare (2018), ia o expresie de a lui Isus: „Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci” (24,12). „Isus anunţă o mare suferinţă şi descrie situaţia în care s-ar putea afla comunitatea credincioşilor: în faţa evenimentelor dureroase, unii profeţi falşi îi vor înşela pe mulţi, aşa încât vor ameninţa să stingă în inimi caritatea care este centrul întregii Evanghelii”. Ce este de făcut? Biserica „ne oferă în acest timp al Postului Mare remediul dulce al rugăciunii, al pomenii şi al postului”. Este tot ceea ce ne spune Isus în Evanghelia de astăzi.



Să ne deschidem inimile și urechile spre acest cuvânt de întoarcerea la Dumnezeu. „Postul este izvor de bucurie” spune sfântul Vasile cel Mare. Acesta este scopul acestei zile de Miercurea Cenuşii și a Postului Mare!  

Să începem, aşadar, în numele lui Cristos, acest drumul de patruzeci de zile încât, purificaţi, să putem să participăm în mod vrednic la Misterul Pascal.


[bibliografia (anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A,  Edizioni Paoline, Torino 1989].




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu