Ca pâine a vieţii

Ca pâine a vieţii,
ca sânge al iertării,
ca jertfă curată,
am fost dăruit.
Iubirea eternă,
cu braţele-ntinse,
m-a dat tuturora.
Dar tu... m-ai primit?


Din ţară în ţară,
din poartă în poartă,
din inimi în inimi
am binevestit.
Şi-acum când e vremea
să-nchid uşa vieţii,
te-ntreb înc-o dată:
dar tu... m-ai primit?


Zadarnic vei bate
la poarta închisă,
când aspru în noapte
vei fi izgonit.
„Primeşte-mă, Doamne!”
Striga-vei cu lacrimi.
Şi Eu voi răspunde:
„Dar tu... m-ai primit?”


Costache Ioanid