Mărturia lui Ioan și a noastră
pr. Isidor Chinez (15 ianuarie 2023)
Lecturi biblice: Isaia 49,3.5-6; 1Corinteni 1,1-3; Evanghelia Ioan 1,29-34; lecturi biblice
Omilie
Duminica aceasta începe timpul obișnuit: timpul de peste an. E numit așa pentru că se distinge de timpurile importante precum Adventul, Postul Mare și Paște. Liturgia de astăzi ne invită să-l recunoaștem pe Domnul care vine să mântuiască lumea de păcat. Este urmarea acțiunii purificatoare a lui Dumnezeu în Isus, mielul care ridică păcatul lumii. Prima lectură este a „slujitorului lui Dumnezeu” și se referă la întoarcerea lui Israel din exilul babilonian. Misiunea slujitorului este „să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel” și de a fi lumina popoarelor pământului. A doua lectură este salutul lui Paul către comunitatea creștină din Corint. Aici creștinii sunt numiți de apostol „sfinți”: ei au fost sfințiți în Cristos. Evanghelistul Ioan sugerează că Isus este mielul lui Dumnezeu, că este dătătorul Duhului Sfânt. Mesia comunică sfințenia comunicând darul Duhului. Isus „este cel care botează în Duhul Sfânt”. Ioan botezează numai cu apă. În schimb, Duhul lui Dumnezeu pătrunde în adâncurile lui Dumnezeu și al omului și îl face să renască. Aceasta este mărturia lui Ioan Botezătorul!
În prima lectură (Is 49,3.5-6) găsim pe „slujitorulul Domnului”. Astăzi liturgia ne oferă a doua cântare. Dumnezeu are atât de mare stimă pentru acest slujitor încât i-a conferit misiunea de a conduce triburile lui Israel înapoi în țară și de a fi lumina națiunilor: „Este puţin să fii slujitorul meu, ca să ridici triburile lui Iacob şi să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel. Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului” (v. 6). Lumina este mântuirea lui Dumnezei ce trebuie dusă până la marginile pământului. Slujitorul a fost trimis direct la poporul său: „cel care m-a plăsmuit în sânul mamei ca să fiu slujitorul lui, ca să-l întorc pe Iacob şi să-l adun pe Israel” (v. 5). Este slujitorul peste care Domnul își manifestă gloria sa: „tu eşti slujitorul meu, Israel; în tine mă voi glorifica” (v. 3). Dar prin el Dumnezeu se va face prezent ca mântuitor nu numai la poporului său, ci și asupra tuturor neamurilor: „te-am pus lumină pentru popoare” (v. 6). Este destinat unei misiuni care depășește granițele poporului israelit. Toți, chiar cei mai umiliți și disprețuiți, sunt conduși să descopere că sunt prețioși în ochii lui Dumnezeu. Mesajul său are valoare universală. Este o alegere dificilă; va plăti cu moartea. Este comparat cu un miel sacrificat, cu o oaie care tace înaintea celor care o tund (cf. Is 53,7).
Începe lectura continuă a primei Scrisori a lui Paul către Corinteni. Apostolul a întemeiat comunitatea din Corint în anul 51 și a rămas un an și jumătate acolo, apoi s-a întors la Ierusalim. Scrisoarea este trimisă de la Efes în anul 56, în timpul celei de-a treia călătorii apostolice. Comunitatea din portul Corint este alcătuită în mare parte din greci e vie și ferventă, dar expusă la fărâmițări, dezbinări, scandaluri. Paul oferă cheia: e „imnul iubirii” [în greacă agàpē] (cf. 1Cor 13), pentru că nici o problemă nu poate fi rezolvată în afara de iubire. În textul de astăzi (1Cor 1,1-3), apostolul se adresează creștinilor numindu-i „sfinți”: „către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, celor care au fost sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei care invocă în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos” (v. 2). Toți suntem chemați în el să fim fii în Fiul. Paul se adresează unei comunități dificile. Responsabilă de darul vieții primit este evanghelia chemată să transforme în lumină relațiile noi. Apostolul spune că este „chemat să fie apostol al lui Cristos Isus, prin voinţa lui Dumnezeu”. Paul nu este orice persoană pentru credincioșii din Corint, ci este un apostol, adică trimis de Isus Cristos. Aceasta înseamnă că misiunea pe care el a îndeplinit-o printre ei este doar continuarea celei pe care a îndeplinit-o Isus în Palestina. Invocarea „numelui” lui Isus nu este atât un act liturgic, ci unul existențial: în viața sa creștinul „invocă în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos” (v. 2). Creștinii din Corint sunt conduși să descopere că Domnul a venit pentru toți. Isus cheamă pe toți la sfințenie, inclusiv pe cei care au căzut foarte jos. Toate sunt prețioase înaintea lui Dumnezeu. Acestei „bisericii”, atât de legată de apostol care a întemeiat-o, îi dorește perseverență în starea de har și pacea care este rodul prieteniei cu Dumnezeu. Numai așa poate primi darurile Domnului.
În Evanghelia după Ioan (In 1,29-34) ni se vorbește despre Ioan Botezătorul care îl recunoaște pe Isus ca „mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (v. 29). Să interpetăm bine: „păcatul lumii”. Botezătorul nu vorbește despre păcate individuale, ci despre „păcatul lumii” ce indică o situație de păcat ce se manifestă prin structuri nedrepte, corupție, violență, suferință chiar și moarte. Domnul a venit pentru a lupta împotriva păcatului care pătrunde în lume. Sunt diversele păcatele lumii dar ramura acestui păcat central și profund este dorința de a domina. Ioan îl prezintă pe Cristos ca eliberatorul poporului, nu de stăpânirea romană, așa cum se așteptau mulți, ci de păcat.
Ioan vorbea în limba aramaică, asemenea lui Isus și ca tot poporul, iar pentru a spune „mielul” a folosit cu siguranță termenul [taljah] care indică atât „miel”, cât și „slujitor”. Mielul este o imagine biblică cu multe semnificații. Se subliniază două. Prima este evocarea „mieilor tăiați” de poporul evreu înainte de a părăsi Egiptul, al căror sânge s-a stropit ușorii ușii ce i-a salvat pe primii născuți ai evrei de la moarte (cf. Ex 12,21-23). Mielul este simbolul eliberării din sclavia Egiptului. Este Dumnezeu care eliberează poporul din sclavie și îl însoțește în deșert spre țara făgăduinței. În Isus această eliberare va fi realizată. A doua imaginea este folosită de profeți pentru a-l indica pe „slujitorul Domnului” ca miel sacrificat. Mielul nu are nici o apărare, nici coarne, nici colți, nici de a scăpa cu fuga. Este simbolul omului blând care nu acuză, nici nu se plânge, nici nu se împotrivește celor răi. Nu a venit ca un leu, nici ca un vultur, ci ca un miel, ultimul născut din turmă, pentru a ne elibera. Isus este „blând și umil”. Mielul indică stilul Domnului care vrea să schimbe lumea nu prin violență, ci cu iubire și blândețe.
Ioan Botezătorul este martorul credincios a lui Mesia. El e conștient că l-a văzut pe Duhul Sfânt: „cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: «Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt»” (v. 33). Doar dacă vedem Duhul, putem ști cine este Isus pentru că numai Duhul cunoaște adâncurile lui Dumnezeu și tăinuirile omului.
„Eu am văzut şi
am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu” (v. 34). A fi un martor al lui Isus este
misiunea fiecărui creştin. Şi a mea. Astăzi, participând la sfânta Liturghie,
este o mărturie: mărturisesc că Domnul este viu şi prezent în Biserica sa
adunată pentru cult, că el este izvorul vieţii mele, că el este baza muncii şi
a strădaniei mele, că el este centrul care îmi călăuzește fiecare pas, că el
este Domnul şi Mântuitorul meu. Dacă
mărturia lui Ioan s-a limitat numai la evrei, mărturia Bisericii trebuie să ajungă
până la toate popoarele și culturile. Fiecare creştin este chemat să fie purtător
al Cuvântului şi vestitor al Evangheliei. Aceasta este mărturia noastră!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu