Emily Dickinson (1830-1886). |
Măsor cu Ochi pătrunzător
Orice Durere-mi iese în cale –
Mă-ntreb de cântăreşte cât a Mea
Ori mai uşoară pare.
Mă-ntreb de e răbdată mai de mult
Ori tocmai a început –
De Când o am pe a Mea – nu ştiu –
A-mbătrânit de mult
Mă-ntreb – Acei loviţi în viaţă
De-ar fi să îndure a doua oară
Şi de-ar putea alege – ar mai încerca –
Ori poate ar vrea să moară –
Pe Unii-i văd – cum suferă îndelung –
Şi-ntr-un târziu, un zâmbet au pe chip –
O imitaţie a Luminii
O pâlpâire de Opaiţ sleit –
Mă-ntreb – când Anii se adună
Milenii – peste Răni amare –
Mai pot avea cumva puterea
Să le aducă Alinare –
Ori ei străbat Veacuri de Nervi
Răscolind tainiţele firii –
Să dea peste Dureri mai mari –
Ce-ntrec Durerile Iubirii
Cei care Suferă – sunt mulţi –
Şi pricini sunt – o mie –
Moarte e una – şi o dată vine –
Şi ochii-i bate în cuie
Există Durerea din Dor – şi cea a Nepăsării –
Durerea ce se cheamă „Disperare”
Există Despărţirea de cei dragi –
Despărţirea de Locuri Natale
Eu nu-mi pot defini Durerea –
Dar mă ajută Darul
Sfredelitoarea Mângâiere –
Să-mi pot răbda Calvarul
Să văd – ce fel de Cruci există –
Şi-n ce fel se pot duce –
Şi dacă seamănă – Vreuna –
Cu propria mea Cruce.
de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu.
(sursă: http://www.citatepedia.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu