sâmbătă, 12 ianuarie 2019

† Botezul Domnului (C): Botezul creștin: prezența lui Dumnezeu în om [13 ianuarie 2019


Botezul creștin: prezența lui Dumnezeu în om
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (13 ianuarie 2019)
Lecturi: Isaia 40,1-5.9-11; Tit 2,11-14; 3,4-7; Evanghelia Luca 3,15-16.21-22; lecturi

Omilie


Săptămâna trecută a fost sărbătorită Epifania Domnului, cuvânt care înseamnă „manifestare” sau „revelaţie”. Cristos apare lumii întregi prin vizita magilor. Astăzi celebrăm botezul lui Isus în Iordan de către Ioan Botezătorul. O altă manifestare. Ioan anunță venirea aceluia care aduce mântuirea lumii: Cristos Domnul. Vestește prezența lui Dumnezeu în om: a Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt prin botez.

miercuri, 9 ianuarie 2019

Un sens suferinței

Înțeleptul Iob de Bonnat Leon Joseph.

„Nu poți da un sens suferinței întrucât suferința 
este mereu fără sens, 
nu se poate spune că boala este un har 
de vreme ce maladia debilitează 
și uneori dezumanizează, 
dar este necesar să căutăm un sens al vieții
chiar și în suferință 
și astfel poți deveni mai înțelept”. 

(sursă: Enzo Bianchi; https://twitter.com/enzobianchi7).

„Învaţă-ne să numărăm zilele noastre
ca să ajungem la înţelepciunea inimii”.

(Ps 90,12). 

luni, 7 ianuarie 2019

Credința magilor



Astăzi, magii, care îl căutau pe cel ce străluceşte prin­tre stele, îl găsesc scâncind în leagăn. Astăzi, magii rămân surprinşi văzându-l înfăşat în scutece pe cel care mult timp se ascunsese după stele.

Astăzi, magii privesc cu mare stupoare ceea ce văd aici: cerul pe pământ, pământul în cer; omul în Dum­nezeu, Dumnezeu în om; şi cel pe care lumea întreagă nu-l poate cuprinde, închis într-un trup atât de mic. Şi îndată ce văd, cred fără să discute şi, prin daruri simbo­lice, ei mărturisesc, prin tămâie, că este Dumnezeu; prin aur, că este rege; prin smirnă, că va trebui să moară.
 
Astfel, păgânii, care erau cei din urmă, devin cei dintâi; pentru că atunci, prin credinţa magilor, este inau­gurată venirea păgânilor la credinţă.

(Petru Crisologul, Predica 160: PL 52,621).

duminică, 6 ianuarie 2019

Magii



Pe urma stelei strălucite ce-a izvorât din infinit
Trei magi, sătui de contemplare, încălecară, şi-au pornit…
Ca trei lunateci prinşi de-un farmec, nici nu priviră înapoi,
Ci s’avântară ‘n largul lumii, naivii, gârbovii eroi.
Deşi din porţile cetăţii un pas afară n’au făcut,
Mergeau acum ca duşi de aripi pe-un drum deapururi cunoscut.
Străini, pe ţărmuri neumblate, pe mări, prin codri şi pustii
De-a-dreptul cale îşi croiră pe urma stelei argintii…

Înfriguraţi, nu se opriră nici chiar când steaua-i părăsi:
…Şi nu ştiau unde-au s’ajungă, ştiau atât, ce vor găsi!
În fundul lumii străbătură, apoi încet s’au înturnat
Prea fericiţi c’au dat prinoase şi că ’n sfârşit s’au închinat.

Şi cum li se vărsa din suflet prisosul sfintei bucurii,
Bătrânii magi de-odinioară păreau acuma trei copii.
Ce ’nsufleţiţi ca de-o izbândă, îşi cred tot visul împlinit
C’au mers pe urma unei stele... ce s’a pierdut în infinit!


de Vasile Voiculescu