sâmbătă, 13 iulie 2013

XV (C): Aproapele adevărat? Îl găseşti unde te aştepţi mai puţin (omilie)


Samariteanul milostiv

Luca 10,25-37 - În acel timp, 25 ca să-l prindă în vorbă pe Isus, un învăţător al Legii i-a pus această întrebare: "Învăţătorule ce trebuie să fac, ca să dobândesc viaţa veşnică?" 26 Isus l-a întrebat: "În Lege ce este scris? Ce citeşti?" 27 El i-a răspuns: "Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi". 28 Isus i-a zis: "Bine ai răspuns: fă aşa şi vei dobândi viaţa!" 29 Însă el, voind să-şi justifice întrebarea, i-a spus lui Isus: "Şi cine este aproapele meu?" 30 Isus a reluat: "Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâinile tâlharilor, care, după ce l-au jefuit şi l-au bătut, rănindu-l grav, au plecat lăsându-l aproape mort. 31 Din întâmplare a trecut pe acolo un preot, care l-a văzut, dar a trecut mai departe. 32 Tot aşa şi un levit, ajungând în acel loc, l-a văzut şi a trecut mai departe. 33 Dar un samaritean, care era în călătorie, a ajuns în dreptul lui, l-a văzut şi i s-a făcut milă de el. 34 Atunci s-a apropiat, i-a pansat rănile turnând pe ele ulei şi vin, apoi l-a pus pe animalul său de povară, l-a condus la un han şi i-a purtat de grijă. 35 A doua zi a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Ai grijă de el, şi tot ce vei mai cheltui îţi voi da înapoi când mă voi întoarce»". 36 Ce părere ai, care dintre cei trei a fost aproapele omului care căzuse în mâinile tâlharilor?" 37 Învăţătorul Legii i-a răspuns: «Cel care a avut milă de el». Isus i-a zis: «Mergi şi fă şi tu la fel!».
 
Omilie
 
Cărturarul răspunde întrebării lui Isus făcând trimitere la porunca iubirii de Dumnezeu şi a iubirii de aproapele. Cele două direcţii ale iubirii – faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele – se ating profund, dar nu până acolo că dispare diferenţa. Măsura iubirii faţă de Dumnezeu este totalitatea, măsura iubirii faţă de aproapele este ca pe tine însuţi. Şi în iubire Dumnezeu rămâne Dumnezeu iar aproapele rămâne aproapele. Dar cărturarul nu este satisfăcut de ceea ce el însuşi a spus şi Isus a aprobat. Vrea să se justifice, adică vrea să spună că problema este mai puţin simplă, şi de aceea adaugă: „Cine este aproapele meu?” Isus răspunde cu o parabolă care lărgeşte întrebarea şi chiar o dă peste cap.
 
  
Aproapele este un necunoscut rănit de-a lungul străzii. Nu se spune cine este: un evreu, un păgân, un credincios? Nu se spune, şi pe drept. Proximitatea nu este definită de apartenenţă, ci de necesitate: aproapele este cel care are nevoie, este cel peste care dai fără să programezi, nu are importanţă cine este.
 
Ca figură pozitivă care se opreşte alături de cel rănit Isus nu alege un fariseu care respectă legea, nici un preot, nici un levit. Alege un samaritean, dispreţuit de evrei, considerat un necredincios. Lecţia este clară şi polemică: binele poţi să-l găseşti şi acolo unde te aştepţi mai puţin. Nici chiar binele nu este limitat de frontiera apartenenţei.
 
Parabola lui Isus pare să pună accentul pe verbul „a iubi” mai mult decât pe „aproapele” care trebuie ajutat. Samariteanul se apropie de cel rănit, îi este milă (un sentiment uman care ar trebui să locuiască în fiecare om, chiar în omul care crezi că este diferit) iar gesturile sale sunt descrise unul câte unul, aproape cu încetinitorul. Este evident că povestitorul insistă asupra acestor gesturi. Samariteanul nu s-a întrebat cine este oare cel rănit, ajutorul său este dezinteresat, generos şi concret. Iată ce înseamnă a-l iubi pe aproapele.
 
Ajuns apoi la încheiere, Isus îi pune cărturarului direct o întrebare care schimbă interesul după aceea: „Cine dintre aceştia trei ţi se pare că s-a făcut aproape pentru cel care a căzut în mâinile bandiţilor?” Din aproapele ca obiect de iubit la aproapele ca subiect care iubeşte, acesta este punctul important. Problema este alta: să te întrebi dacă tu ai înăuntrul tău apropiere faţă de nevoile altora, oricare ar fi ei. Aceasta este adevărata problemă. Cărturarul care avea de pus o problemă teologică, este invitat să se convertească el însuşi. (don Bruno Maggioni [15.07.2007], trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net).

 

Seminarul diecezan din Iași între 1956-2006 – PDF

http://isichi.files.wordpress.com/2013/07/seminarul-diecezan-din-iasi-dialog-teologic-18-2006-c59ftefan-lupu1.pdf

Vechea clădire a seminarului până 1977.
 


Noua clădire a seminarului din 1981.

vineri, 12 iulie 2013

Întâlnirea cu colegii din seria 1983 (9-12 iulie 2013) - 30 de ani de preoție



Motel "Ieremia Movilă'' - Suceviţa (SV)

Motel "Ieremia Movilă'' - Suceviţa (SV) la care am fost cazați.

Am făcut Sfânta Liturghie la Biserica Romano-Catolică ”Fericitul Ioan Paul al II-lea” din Poiana Micului (SV) (http://www.poianamicului.ro/).



Biserica Fericitul Ioan Paul al II-lea -
Poiana Micului (SV)

Jos (de la stânga spre dreapta): pr. Ieronim Enăşoaie, pr. Alois Bulai, pr. Marin Temea, pr. Andrei Ciobănică, pr. Valeriu Mărtișcă, pr. Isidor Chinez;
Sus (de la stânga spre dreapta): pr. Aurel Petrișor, pr. Ioan Balint, pr. Petru Mihăică, pr. Anton Moraru, pr. Gheorghe Farcaș.

 
Biserica Fericitul Ioan Paul al II-lea -
Poiana Micului (SV)

Jos (de la stânga spre dreapta): pr. Ieronim Enăşoaie, pr. Alois Bulai, pr. Marin Temea, pr. Andrei Ciobănică, pr. Valeriu Mărtișcă, pr. Isidor Chinez;
Sus (de la stânga spre dreapta): pr. Aurel Petrișor, pr. Ioan Balint, pr. Aurel Iștoc, pr. Anton Moraru, pr. Gheorghe Farcaș.
 
 
CLASA MEA:

1. Alecu Anton (născut - 01.06.1957, Gheorghe Doja [BC])
2. Antonov (Egner) Anton (născut - 05.08.1956, Sighișoara,
a trăit în Rădăuți [SV])
3. Balint Ioan (născut - 09.05.1949, Mărgineni [BC])
4. Bulai Alois (născut - 02.04.1955, Sagna [NT])
5. Chinez Isidor (născut - 09.05.1958, Mircești [IS])
6. Ciobănică Andrei (născut - 22.11.1954, Răducăneni [IS])
7. Enăşoaie Ieronim (născut - 29.05.1957, Buruienești [NT])
8. Farcaş Gheorghe (născut - 12.041956, Faraoani [BC])
9. Iştoc Aurel (născut - 18.06.1954, Gherăești [NT])
10. Isifovici Ervin (născut - 23.09.1956, Moinești [BC])
11. Matei Gottlieb (născut - 21.01.1955, Sadova Veche [CS])
12. Mărtişcă Valeriu (născut - 27.07.1957, Roman [NT])
13. Mihăică Petru (născut - 01.08.1956, Adjudeni [NT])
14. Moraru Anton (născut - 13.11.1956, Lespezi [BC])
15. Petrişor Aurel (născut - 19.01.1956, Scheia [IS])
16. Simon Mihai (născut - 01.10.1956, Buruienești [NT])
17. Temea Marin (născut - 20.03.1958, Horgești [BC].

marți, 9 iulie 2013

Gândul zilei



 
„Indisolubilitatea absolută a legăturii conjugale
nu este înţeleasă în întregime
decât plasându-te în centrul credinţei catolice,
care face din căsătorie un sacrament.
Că acest adevăr supranatural
nu contrazice deloc legea naturală
care conduce societăţile umane,
nu mă îndoiesc,
dar este greu a o face acceptată fără discuţie
de spiritele rău informate despre dogmele noastre,
şi care nu ştiu că divorţul a fost autorizat
sau tolerat cândva de toate legislaţiile,
aici fiind cuprinsă şi cea a lui Moise”
(G. Bernanos, „La loi et les moeurs” (mars 1941)
în G. Bernanos, Le Chemin de la Croix-des-Âmes, EEC II, 307).

luni, 8 iulie 2013

Neliniștită este inima noastră până se va odihni în tine (Sf. Augustin)


Sfântul Augustin,
VI sec., Lateran, Roma

 
Mare ești, Doamne, și vrednic de toată lauda: măreția ta este fără margini, iar înțelepciunea ta nu poate fi măsurată (Ps 47,1; 95,4; 144,3; 146,5). Și totuși, un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slăvească; un om purtând asupra sa datul morții, purtând mărturia că tu te împotrivești celor trufași. Și totuși, un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slăvească! Tu l-ai provocat să-și afle bucuria lăudându-te pe tine, căci pentru tine ne-ai făcut, și neliniștită este inima noastră până se va odihni în tine.
 
Dă-mi, Doamne, putința de a ști și de a înțelege dacă trebuie mai întâi să te invoc ori să te laud, să te cunosc, mai întâi, ori să te invoc! Dar cine te va invoca fără să te cunoască? Căci cel care nu te cunoaște poate invoca pe altcineva în locul tău! Sau, mai degrabă, nu ești tu invocat tocmai pentru ca să fii cunoscut? Dar cum îl vor invoca, dacă nu au crezut? Și cum să creadă, dacă nu au auzit? (Rom 10,14).