sâmbătă, 30 aprilie 2016

† Duminica a 6-a a Paştelui (C): O, Doamne, trimite Duhul tău [1 mai 2016]


Evanghelia Ioan 14,23-29: În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el. Cine nu mă iubeşte nu păzeşte cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultaţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. V-am spus acestea cât timp mai rămân cu voi. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu. Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă! Aţi auzit că v-am spus: «Mă duc şi voi veni la voi». Dacă m-aţi iubi, v-aţi bucura că mă duc la Tatăl pentru că Tatăl este mai mare decât mine. V-am spus-o acum, înainte de a se întâmpla, ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi”.
 
Omilie
 
 
În această duminică comunitatea creştină se pregăteşte deja pentru Rusalii. Textele biblice ne anunță care va fi lucrarea Duhului Sfânt. Evanghelia ne vorbește despre lucrarea de aprofundare şi de pace. Cartea Faptele Apostolilor (din prima lectură) ne arata o lucrare de deschidere la toate popoarele, evrei şi păgâni. Cu Apocalipsa (din a doua lectură), ni se prezintă opera de creație anunțată: noul Ierusalim.
 
Evanghelia pe care tocmai am ascultat-o se prezintă ca un testament a Domnului Cristos. Isus, ca un părinte, și-a exprimat voința față de copiii săi înainte de a muri: el le recomandă mai ales să se înțeleagă între ei. Isus îi anunță pe discipolii săi că ceasul său este aproape. Pentru ei, viața va fi cu totul altfel. Dar ei nu vor rămâne singuri, lăsați în voia sorții. El le-a promis darul Duhului Sfânt. Cu Duhul, va fi începutul unei noi misiuni care îi va umple în numele lui Isus. Va reaprinde în mod constant inima lor de învățăturile lui Cristos. El îi va ajuta să traducă în iubire efectivă și concretă a fraților lor. Isus lasă „pacea” prietenilor săi. Este garanția prezenței sale cu ei. El le dă bucuria sa.
 
Dar pentru a beneficia de aceste daruri, sunt condiții de îndeplinit. Nu Dumnezeu pune restricții; dimpotrivă nu ne cere decât să le împlinim. Dar prea adesea problemele vin de la noi înșine. Noi nu suntem întotdeauna gata să le împlinim şi să păstrăm „cuvântul său”. Fiecare dintre noi poate să-și pună aceste întrebări: avem larg deschisă inima pentru ca Tatăl să-și facă locuință în ea? Uneori ne plângem despre tăcerea lui Dumnezeu. Nu a venit la noi? Ba da, dar prea adesea suntem în altă parte.
 
Evanghelie ne vorbeşte despre o a doua condiţie cerută din partea noastră: „Dacă voi mă iubiți, ați fi în bucurie”. Întrebarea ne este pusă de însuși Isus: „Mă iubești tu suficient pentru a fi copleșit de bucuria mea?” Papa Francisc ne spune în felul său: „Există creștini care par să trăiască un Post Mare fără Paște” (Gaudium Evangeli). Bucurie – ar trebui să fie întotdeauna caracteristica creştinului.
 
Prima lectură din Cartea Faptele Apostolilor ne arată că acest lucru nu a fost prea ușor. În comunitatea creștină, clătinările sunt înțelese. Mulți străini vin să bată la ușa comunității. Ar fi necesară impunerea unor tradiții evreiești? Această problemă a fost reflectată în primul conciliu din Ierusalim. Nu a existat nici o problemă de impunere a unei Biserici închise în ea însăși obligând nou-veniți să urmeze tradițiile care nu sunt ale lor. Biserica ar trebui să fie deschisă pentru toată lumea și pentru noii convertiți. Aceștia din urmă nu au nevoie să renunțe originalitatea lor culturală. Diferențele sunt o sursă de îmbogățire.
 
Or există spirite întristate care se gândesc că o deschidere a lumii este o abandonare a credinței. Ei gândesc că pluralitatea culturilor este o scrântire de la unitate. Condus de Duhul Sfânt, responsabilii Bisericii primare nu au judecat astfel. Misiunea Bisericii nu este de a salva tradiții, ci a lucra cu Cristos care vrea să salveze lumea. Isus și-a dat Trupul său și și-a vărsat Sângele său spre iertarea păcatelor tuturor.
 
Acesta este mesajul pe care ni-l adresează sfântul Ioan în cea de doua lectură de astăzi. „Noul Ierusalim” se prezintă ca Poporul sfânt Domnului. Dumnezeu locuieşte acolo la fel ca într-un templu. Cristos rămâne printre ai săi. Este un popor deschis la cele patru puncte ale orizontului. Nu trebuie să se piardă din vedere perspectiva universală. Să nu uităm: „catolic” înseamnă „universal”; ultimul cuvânt al aventurii umane va fi intrarea în împărăţia lui Dumnezeu alături Cristos cel înviat. Această veste nouă pe care ne-o adresează Ioan creştinilor persecutaţi din timpul său este valabilă şi astăzi.
 
Misiunea noastră de astăzi este a fi mesagerii de pace și bucurie a lui Cristos. Este necesar să se vadă în viața noastră. Dacă vrem să fim credincioşi Evangheliei, trebuie să respingem otrava bârfelii, a cuvintelor jignitoare, care ne fac rău. Suntem în anul de îndurare. Prin viaţa, cuvintele și acțiunile noastre spunem ceva despre milostivirea lui Dumnezeu. Cu noi, cu mijloacele noastre sărace, vrem să construim o biserică mai misionară şi mai angajată în slujba altora. „Doar iubirea ne va mântui” spune papa Francisc.
 
În această zi, te rugăm, Doamne: „Trimite Duhul tău ca să reînnoiască fața pământului”. Fă ca omenirea noastră să se deschidă spre pace și bucurie.
 
(pr. Jean Compazieu [1 mai 2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
 
 
 

vineri, 29 aprilie 2016

Am gustat și am văzut [de sfânta Ecaterina din Siena - 29 aprilie]

 
 
Sfânta Ecaterina din Siena (1347-1380)
 
O, dumnezeire veșnică, veșnică Treime, care, prin unirea naturii divine, ai dat atâta valoare sângelui Fiului tău unul-născut! Tu, Treime veșnică, ești ca o mare adâncă în care, cu cât încerc să caut mai mult, cu atât găsesc mai mult și cu cât găsesc mai mult, cu atât crește mai mult setea de a te căuta. Sufletul meu nu este niciodată sătul de tine. Săturându-se în abisul tău, nu se satură, pentru că rămâne înfometat de tine și dorește tot mai mult, Treime veșnică, să te vadă cu lumina luminii tale.
 
Eu am gustat și am văzut cu lumina intelectului în lumina ta abisul tău, Treime veșnică, și frumusețea creaturii tale. Pentru aceasta, văzându-mă pe mine în tine, am văzut că sunt chipul tău prin acea inteligență care îmi este dată din puterea ta, Părinte veșnic, și din înțelepciunea ta, care este înțelepciunea Fiului tău unul-născut. Apoi, Duhul Sfânt, care purcede din tine, Tată, și din Fiul tău, mi-a dat voința cu care să te pot iubi.
 
Într-adevăr, tu, Treime veșnică, ești creator iar eu sunt creatură, și am cunoscut – pentru că tu mi-ai dat inteligența atunci când m-ai recreat prin sângele Fiului tău unul-născut – că ești îndrăgostit de frumusețea creaturii tale.
 
O, abis, o, Treime veșnică, o, dumnezeire, o, mare adâncă! Ce puteai să-mi dai mai mult decât pe tine însuți? Tu ești un foc ce arde mereu și nu se consumă. Tu consumi orice iubire proprie a sufletului cu căldura ta. Tu ești foc ce îndepărtează orice răceală și luminezi mințile cu lumina ta, cu acea lumină cu care m-ai făcut să cunosc adevărul.
 
Oglindindu-mă în această lumină, te cunosc ca bine suprem, bine mai presus de orice bine, bine fericit, bine de neînțeles, bine de neprețuit. Frumusețe mai presus de orice frumusețe. Înțelepciune mai presus de orice înțelepciune. Ba mai mult, tu ești însăși înțelepciunea, tu, hrană a îngerilor, care te-ai dat oamenilor cu foc de iubire.
 
Tu, haină ce acoperi orice goliciune a mea. Tu, hrană care îi hrănești pe cei înfometați cu dulceața ta. Tu ești dulce fără nici o amărăciune. O, Treime veșnică!
 
(Ecaterina din Siena, Dialogul despre providența divină, cap. 167, Gratiarum actio ad Trinitatem: ed. lat., Ingolstadii, 1583, f. 290-291).

 

joi, 28 aprilie 2016

Prefer o Biserică lovită, rănită și murdară pentru că a ieșit pe drumuri...



Să ieșim în lume,
să ieșim ca să oferim tuturor viața lui Isus Cristos.
Repet aici pentru toată Biserica ceea ce am spus de multe ori
preoților și laicilor din Buenos Aires:

prefer o Biserică lovită, rănită și murdară
pentru că a ieșit pe drumuri,
decât o Biserică bolnavă din cauza închiderii în ea însăși
și a comodității de a se agăța de propriile siguranțe.

Nu vreau o Biserică preocupată să fie în centrul atenției
și care ajunge să fie închisă într-o încâlceală de obsesii și proceduri.

Dacă ceva trebuie să ne neliniștească în mod sfânt
și să preocupe conștiința noastră
este că atâția frați ai noștri trăiesc fără forța,
lumina și mângâierea prieteniei cu Isus Cristos,
fără o comunitate de credință care să-i primească,
fără un orizont de sens și de viață.
Mai mult decât frica de a greși sper să ne miște
frica de a ne închide în structurile care ne oferă o protecție falsă,
în normele care ne transformă în judecători implacabili,
în obișnuințele în care ne simțim liniștiți,
în timp ce afară e o mulțime înfometată,
iar Isus ne repetă fără încetare:
Dați-le voi să mănânce” (Mc 6,37).
 
(Papa Francisc, Evangelii gaudium [2013] – exortația apostolică [EG nr. 46]).

miercuri, 27 aprilie 2016

Pietà

Pietà (1499) - de Michelangelo Buonarroti (1475-1564)
în Bazilica Sfântului Petru din Vatican,
imediat după intrare pe partea dreaptă,
între Poatra Sfânta și altarul sfântului Sebastian;
acum este protejată de un geam blindat.

Durere limpede, moartea m-a-ntors
În brațele tale supus, aproape copil.
Tu nu știi dacă trebuie să mulțumești
Sau să plângi
Pentru fericirea aceasta,
Mamă.
Trupul meu, dezghiocat din taină,
Este numai al tău.
Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr
Și mi se strâng cuminți lângă claviculă.
Ce bine e!
Neînțelesele peregrinări și cuvintele,
Ucenicii de care ești mândră și care te sperie,
Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind,
Toate-s în urmă.
Liniștită de suferință-nțeleasă
Mă ții în brațe
Și pe furiș
Mă legeni ușor.
Leagănă-mă, mamă.
Trei zile numai sunt lăsat să m-odihnesc
În moarte și în poala ta.
Va veni apoi învierea
Și din nou nu-ți va mai fi dat să-nțelegi.
Trei zile numai,
Dar până atunci
Mi-e atât de bine
În poala ta coborât de pe cruce,
Încât, de nu mi-ar fi teamă că te-nspăimânt,
Lin mi-aș întoarce gura
Spre sânul tău, sugând.

(de Blantiana Ana, La cules îngeri, Editura „Litera Internațional“, București 2002, p. 61-62).

marți, 26 aprilie 2016

Gândul zilei

La cules de narcise (1912) -
de John William Waterhouse

„Este adevărat că noi am fost creaţi
după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Noi ne asemănăm cu el
chiar mai mult decât îndrăznim să ne gândim,
decât filosofii ne permit să ne gândim.
«Creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu»
– cât de misterioasă şi de temut este o astfel de expresie,
dar cum şi-a pierdut ea puţin câte puțin semnificaţia prin folosirea,
ca o monedă efigia sa,
pentru că a trecut prin multe mâini!
Aş vrea totuşi să vă opriţi la aceasta un minut.
Câţi dintre noi, creştinii, avem cu adevărat conştiinţa
că suntem chipul şi asemănarea lui Dumnezeu?
Cine se preocupă de sensul real
al acestor cuvinte atât de surprinzătoare?
Dacă ele sunt veridice,
atunci nu observarea lucrurilor
ne-ar revela lumea,
secretul său ar fi în noi,
în cea mai mare profunzime din noi,
acolo unde nu coborâm niciodată, evident.”
 
(Bernanos G., La liberté, în Bernanos G., Correspondance inédite [1934-1948]. II. Combat pour la liberté, Plon, Paris 1971, p. 1377).

 

luni, 25 aprilie 2016

Nefericirea omului este minunăţia universului



L'Age mûr  (1902) – de Camille Claudel (1864-1943);
Paris, musée d'Orsay.

„Ceea ce văd înainte de toate în om este nefericirea sa.
Nefericirea omului este minunăţia universului”.
 
(Georges Bernanos, I grandi cimiteri, Oscar Mondadori 1992, p. 258).

duminică, 24 aprilie 2016

Majesty [muzică religioasă]

 
Cântă Hayli Lindgren
 
 
Majesty

I dedicate my life
To the service of a king
An open book to write
The perfect offering
To bring joy to my father
Joy to my friend
Let us celebrate together
The wonder of his name.
 
Singing, Majesty, fill this place with your glory
Majesty, fill this place with your love
Majesty, I am desperate for you
Majesty, let your will be done.
 
It's you and you alone
Who captivates my heart
And all the world holds dear
Will but fall apart
Your word is my anchor
Your word is my strength
It will pull me through forever
Until the very end.
 
Majesty, fill this place with your glory
Majesty, fill this place with your love
Majesty, I am desperate for you
Majesty, let your will be done.
 
And Im dancing around to the sound of heaven
Dancing around to the sound of you
Dancing around to the sound of heaven
Dancing around to the sound of you.
 
Majesty, fill this place with your glory
Majesty, fill this place with your love
Majesty, I am desperate for you
Majesty, let your will be done.