Sfântul Leonard din Noblac

 

 

Este unul dintre cei mai populari sfinţi din Europa centrală. Într-adevăr un cercetător spune că în cinstea sa au fost ridicate nu mai puţin de şase sute de biserici şi capele, iar numele său revine des în toponimie şi în folclor. Acelaşi cercetător adaugă că el "s-a bucurat de o devoţiune deosebită în epoca cruciadelor, iar printre cinstitori s-a aflat principele Boemond al Antiohiei care, fiind luat prizonier de către necredincioşi în 1100, a atribuit eliberarea sa în 1103 sfântului şi, întorcându-se în Europa, a dăruit sanctuarului "Sfântul Leonard" din Noblac, ca ex voto lanţuri de argint asemănătoare cu cele cu care fusese împovărat în timpul închisorii". Sfântul Leonard din Noblac (sau din Limoges) este un sfânt "descoperit" la începutul secolului al XI-lea şi din acea perioadă datează primele biografii, mai ales legendare, care au inspirat apoi şi cultul faţă de el.

 

Cu obişnuitul lor spirit critic, Bollandiştii au declarat "fabularum plena", plină de poveşti, Vita sancti Leonardi care a apărut în mod anonim puţin după 1030. Cu toate acestea din acest izvor fără îndoială puţin autentic preluăm informaţiile următoare: Leonard s-a născut în Gallia în timpul împăratului Anastasie, adică între 491 şi 518. Părinţii săi fiind mai mult decât nobili, ba chiar prieteni intimi ai lui Clodovec, marele conducător al francilor, acesta a voit să fie naş la botezul copilului. Devenind tânăr, Leonard nu a voit să se dedice carierei armelor şi a preferat să-l urmeze pe sfântul Remigiu, devenit arhiepiscop de Reims.

 

Fiindcă sfântul Remigiu, bazându-se pe prietenia sa cu regele, obţinuse privilegiul de a putea acorda libertatea tuturor prizonierilor cu care se întâlnea, şi Leonard a cerut şi a obţinut o putere asemănătoare, pe care a exercitat-o în repetate rânduri. Regele s-a simţit în drept să-i ofere şi altceva, demnitatea episcopală. Dar Leonard, care nu aspira la gloriile omeneşti, a preferat să se retragă mai întâi la sfântul Maximin la Micy iar apoi în apropiere de Limoges, în chiar mijlocul unei păduri numite Pavum.

 

Singurătatea sa a fost întreruptă într-o zi de sosirea lui Clodovec care era la vânătoare cu toată suita sa. Împreună cu regele era şi regina, care tocmai atunci a fost surprinsă de durerile naşterii. Rugăciunile şi îngrijirile sfântului Leonard au mijlocit o naştere fericită, şi atunci regele a încheiat cu sfântul un pact deosebit: îi va dărui, pentru a construi o mănăstire, tot teritoriul pe care va reuşi să-l delimiteze parcurgându-l călare pe un măgar. În jurul oratoriului dedicat sfintei Fecioare Maria şi al fântânii va lua naştere un nou oraş. (Sgarbossa M., Giovannini L., Sfântul zilei, Edizioni Paoline, 1978; trad. de pr. Iosif Agiurgioaei; sursa: http://www.ercis.ro).