E minunea
simplității
pr. Isidor Chinez (24 decembrie 2022)
Lecturi biblice: Isaia
9,2-4.6-7; Tit 2,11-14; Evanghelia Luca 2,1-14.
Evanghelia Luca
2,1-14: 1 În zilele acelea s-a dat un decret
din partea împăratului August, care poruncea să se înscrie toată lumea. 2 Această
înscriere s-a făcut întâia oară pe când Quirinus era guvernator al Siriei. Şi
toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea de origine. 4 Şi
Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, s-a dus în Iudeea, în cetatea lui
David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui
David. 5 El venea să se înscrie împreună cu Maria, soţia
lui, care era însărcinată. 6 Şi pe când erau ei acolo,
s-au împlinit zilele ca să nască. 7 Şi a născut pe fiul
său întâiul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, căci nu se mai găsise
loc pentru ei în casa de oaspeţi. 8 În ţinutul acela erau
pe câmp păstori care făceau de strajă noaptea păzindu-şi turma. 9Şi
iată, le-a apărut un înger al Domnului, şi slava Domnului i-a învăluit în
lumină, iar ei au fost cuprinşi de mare frică. 10 Îngerul
le-a zis: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi
pentru tot poporul: 11 astăzi, în cetatea lui David vi s-a
născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. 12 Iată
semnul după care îl veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi
culcat în iesle”. 13 Şi deodată, împreună cu îngerul s-a
auzit mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Mărire întru
cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor de bunăvoinţă!”
Omilie
În noaptea de Crăciun liturgia se
deschide cu antifonul: „Să ne bucurăm cu toţii în Domnul, căci Mântuitorul
nostru s-a născut în lume. Astăzi a coborât din cer la noi pacea adevărată”. Noaptea
Nașterii Domnului prevede trei lecturi biblice unite prin contrastul dintre
întuneric și lumină. Prima lectură vorbește despre un popor care a umblat în
întuneric și acum strălucește o lumină mare: e Mesia! Evanghelia relatează
nașterea lui Isus ce a avut loc într-o noapte întunecoasă străpunsă de lumina gloriei
lui Dumnezeu: este Domnul care s-a făcut trup! A doua lectură prezintă acelaşi
contrast între lumină şi întuneric, transferat în întregime la nivelul duhului:
este dorința de dreptatea, sobrietatea, pietatea… Este minunea de a fi simplu!
În prima lectură
(Is 9,2-4.6-7) Isaia anunță vestea
nașterii unui copil de viță regală – regele Mesia, purtătorul păcii, al
bucuriei și al prosperității, în opoziție cu întunericul care s-a așezat în
Palestina de Nord. Profetul se adresează oamenilor slăbiți de asuprire, devastare,
mizerie, foamete și le proclamă intervenția lui Dumnezeu: va veni răscumpărarea
și eliberarea. Profeția a fost pronunțată la puțin timp după ce Tișlat-Pileser al
III-lea a ocupat, în 732 î.C., regiunile de nord ale Palestinei. După o perioadă de asuprire, vor fi acoperite
de gloria lui Dumnezeu cele trei provincii din Israel anexate de imperiului
asirian: Meghido [Galileea – „ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali”, „Galileea
neamurilor” (Is 8,22)], Galaad sau
Transiordania şi Dor – coasta palestiniană. Se anunță o lumină mare: „peste
cei care locuiau în ţinutul întunecat a strălucit o lumină” (v. 2). Această veste bună fusese transmisă de secole
unui „popor care mergea în întuneric”. Isaia expune tema foarte clar:
contrastului dintre lumină și beznă. Dar tocmai aceste teritorii periferici cu oameni
umiliți vor fi primii care vor vedea lumina, sfârșitul sclaviei, războiului,
din cauza nașterii unui copil, darul lui Dumnezeu pentru poporul său: „Un prunc
ni s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă; semnul puterii este pe umerii lui.
Numele lui este: «Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Părinte veşnic, Principe
al păcii». Stăpânirea lui va creşte iar pacea în vremea lui nu va avea hotar;
va domni pe tronul lui David şi peste împărăţia lui” (v. 6-7). Domnul salvează omul
împărtășindu-i slăbiciunea, căci este „Dumnezeu puternic” dar se manifestă prin
micime: este starea unui copil slab, lipsit de putere. Să medităm și să contemplăm
începutul acestei speranțe… Este caracteristica nopții de Crăciun!...
A doua lectură (Tit 2,11-14) afirmă că nașterea Domnului
aduce oamenilor darul divin: „harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat
tuturor oamenilor” (v. 11), ce ne învață să depășim impietatea și, deci,
să trăim în credință și în iubirea lui Dumnezeu, în realizarea dreptății, adică
a planului Domnului și în așteptarea gloriei celui înviat. Apostolul amintește
evenimentul mântuirii noastre: întruparea, umanizarea lui Dumnezeu care este „epifanie”,
adică descoperirea sau manifestare harului său, a iubirii gratuite, ce nu o
merităm niciodată. „Arătarea gloriei marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului
nostru, Isus Cristos” (v. 13). Da, arătarea sau epifania ne învață că
umanitatea noastră a gândit-o Dumnezeu, a voit-o, a creat-o și a realizat-o pe
deplin în Fiul său, care este pentru totdeauna „mare Dumnezeu și mântuitor”. „S-a
dat pe sine însuşi pentru noi ca să ne răscumpere de orice nelegiuire şi să
cureţe pentru sine un popor numai al său, plin de zel pentru fapte bune” (v.
14). În limba greacă se subliniază cu putere dreptul special de proprietate a
lui Cristos asupra poporului. Adjectivul tradus „al său” (periusios, în greacă) este echivalentul unei expresii din limba
ebraică ce descrie partea specială proprie pe care o rezervă cuceritorul
înainte de a împărţi prada. Aplicat la poporul creştin, termenul descrie drepturile
lui Cristos asupra poporului, pe care şi l-a dobândit ca rege triumfător prin
moartea sa pe cruce. Creştinii sunt consacraţi, sunt puşi deoparte, îi aparţin cu
trup şi suflet numai lui. Este harul mântuitor!
În Evanghelia după Luca (Lc 2,1-14)
strălucește o mare lumină: Isus, născut din Maria la Betleem. Relatare nu este un
mit sau o legendă, chiar dacă pare scrisă pentru copii, ci veste bună. Din
acest motiv, evanghelistul vrea în primul rând să plaseze acest eveniment
într-o mare istorie, sub dominația Imperiului Roman. Cezar Augustus decide să
numere cetățenii din toate țările cucerite de Roma: e timpul recensământului,
executat în Israel de către Quirinius, guvernator al Siriei. Iosif se supune
acestui ordin și, împreună cu soția sa, Maria, părăsește Nazaretul și se
îndreaptă spre Betleem, din Iudeea, unde sunt urmașii lui David. „Venea să se
înscrie împreună cu Maria, soţia lui, care era însărcinată” (v. 5). Negăsind
acolo loc, s-a dus într-un stalul unde erau adăpostite animalele. Acolo s-a
născut Isus. Maria se comportă ca toate mamele și Luca menționează gesturile ei
atente: „l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle” (v. 7), „căci nu se mai găsise loc
pentru ei în casa de oaspeţi” (v. 7). Nu este neapărat un refuz sau un
semn de ostilitate; indică nesiguranța acestei situației pentru care nu s-a
pregătit nimic. Nu se întâmplă o minune. Nașterea lui Isus este identică cu aceea
a oricărui alt om. În prima sa apariție în lume, împărtășește condiția noastră
umană în toate. Dumnezeu se manifestă în Isus slab, neputincios, tremurător. Se
încredințează în mâinile unei femei, Maria și a unui bărbat, Iosif…
Foarte important este chemarea
pastorilor, răspunsul lor și conținutul anunțului în miezul nopții. Lumina nu
strălucește peste un „popor”, cum spunea Isaia, ci spre un grup de oameni
săraci. Sunt „învăluiți” de ea: „în ţinutul acela erau pe câmp păstori care
făceau de strajă noaptea păzindu-şi turma. […]; le-a apărut un înger al Domnului, şi gloria Domnului i-a
învăluit în lumină” (v. 8-9). Păstorii ascultă. „Îngerul le-a zis: «Nu vă
temeţi, căci, iată, vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot
poporul: astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este
Cristos Domnul!»” (v. 10-11). Să reținem: primul titlu este „Mântuitor”; al
doilea este „Cristos”: „unsul” sau Mesia,
în ebraică; al treilea este „Domnul”, Kyrios,
în greacă. Numele este dat copilului de către înger. În Vechiul Testament în
limba greacă [Septuaginta], termenul
„Domnul” [Kyrios] corespunde tetragramei
divine [nume format din
patru litere] YHWH. „Numele” care nu
se pronunță niciodată de către evrei [Yahveh]; îi spun Adonay, „Domnul meu”. Luca este unicul autor al Noului Testament care unește cei doi
termeni „Cristos” și „Domnul” pentru a desemna pe Mesia. „Iată semnul după care îl veţi cunoaşte: veţi
găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat în iesle” (v. 12). Semnul dat de îngeri păstorilor este în
contrast puternic cu ceea ce au anunțat. Mărirea lui Dumnezeu se dezvăluie în
sărăcie: nou-născut înfășat și culcat într-o iesle… Se cântă: „Glorie
întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor de bunăvoinţă!” (v.
14). O confirmă cântecul îngerilor… E minunea simplității!...
Nașterea Domnului ne ajută să ne
amintim de invitația ce ni se adresează nouă, personal… Tot pământul e în pace,
bucurie, lumină!... Noi pe unde suntem?!...
Bibliografia [anul
A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;
Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes
Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org;
Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/;
https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio
C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro;
www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it;
Gobbin M., Omelie per un anno. Anno
A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni
B., http://www.qumran2.net; Manicardi
L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A,
Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati
dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it;
Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo
A., Messale e lezionario meditato,
EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
