sâmbătă, 23 ianuarie 2016

† Duminica a 3-a de peste an (C): „Veniți să cântăm Domnului Dumnezeului nostru…” [24 ianuarie 2016]


Isus în sinagoga din Nazaret - de Greg K. Olsen.
 
Evanghelia Luca 1,1-4; 4,14-21: Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, aşa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai cuvântului, după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ţi le scriu şi eu în mod sistematic, preabunule Teofil, ca să te convingi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit. Isus s-a întors în Galileea cu puterea Duhului şi faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. Iar el învăţa în sinagogile lor şi era glorificat de toţi. A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească. I s-a dat Cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului”. Apoi, închizând cartea, şi dând-o înapoi slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre”.


Omilie

 

 

Textele biblice din această duminică insistă pe importanţa cuvântului lui Dumnezeu în viaţa credincioşilor. Cu profeţii, poporul lui Dumnezeu devine poporul Cuvântului. Cartea lui Nehemia [prima lectură] este situată la reîntoarcerea din exil. El descrie o ceremonie impunătoare. Tot poporul este chemat. Esdra s-a urcat pe o platformă de lemn făcută cu această ocazie pentru citirea cuvântului lui Dumnezeu de la răsăritul soarelui până la prânz. Astfel s-a născut o liturgie fără preot şi fără sacrificiu. Există rugăciuni, lecturi, omilii şi cântări.

 
Mulțimea se alătură la ceea ce spune. Plânge în timp ce ascultă cuvintele legii. Pentru mulțime aceasta este începutul unei noi vieți. Ar trebui să nu ne mai gândim la trecut. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru este o sursă de bucurie. E timpul să sărbătorim. Dacă citim Biblia ca fiind cuvântul lui Dumnezeu, ea poate să ne miște pe noi înșine în cel mai profund mod. Este o veste bună când citim în psalmul 19: „Legea Domnului este perfectă, dă viață. Cartea Domnului este sigură, în face înțelepți pe cei simpli”.
 
Lectura a doua este prezentată în săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Sfântul Paul se adresează creștinilor divizați. Aceste diviziuni sunt împotriva mărturie pentru Biserica lui Isus Cristos. Dar începând de ani, creştini catolici, protestanţi şi ortodocși au aprofundat împreună asupra textelor cuvântului lui Dumnezeu. Acesta ne-a permis să aveam o traducere comună a Bibliei. În jurul lui Cristos şi a Cuvântul său trebuie să construim unitatea creştinilor. El este capul Trupului şi noi suntem membrii. Noi toți suntem Biserica sa; nu ne considerăm superiori altora. Singurul nostru ghid este Cristos. Cuvintele sale sunt cele de viaţă veşnică.
 
Citind Evanghelia acestei duminicii, înțelegem că cuvântul lui Dumnezeu este o veste bună. Sfântul Luca vorbește despre Isus care este într-adevăr Mesia cel anunțat. Astăzi, îl vedem intervenind la ai săi, în sinagoga din Nazaret, într-o zi de sâmbătă. El este invitat să le vorbească. Găsește textul din Isaia: „Duhul Domnului este asupră mea… M-a trimis să duc vestea cea bună celor săraci...” În Isus este Dumnezeu care acționează. Cuvântul profeților se realizează înaintea ochilor tuturor. Trimisul Tatălui este o binecuvântare pentru noi toți. Acțiunea sa este liniștitoare, vindecătoare și împăciuitoare. O face astăzi.
 
Mulți se bucură de această acțiune benefică a lui Isus care face faimă satului său natal. Unii vor fi atât de entuziaști că îl urmează. Alții s-au scandalizat, gata să-l execute. Dar nimeni și nimic nu poate opri cuvântul lui Dumnezeu să-și urmeze calea sa și să dea roade. Aceasta veste bună va fi răspândită în Bisericile primare apoi în întreaga lume. Vor fi diviziuni, rivalități și rupturi. Dar cuvintele și faptele lui Isus au fost mereu la muncă.
 
Această evanghelie ni s-a alăturat astăzi. Duhul Domnului este asupra noastră, în această duminică, dacă ne-am acceptat cu puțină lumină în ochii celor cu care ne întâlnim, dacă ajutăm pe unul fiecare să iasă din sclavie ce ne face prizonieri. Suntem chemați să fim slujitorii Cuvântului, slujitori uniți în jurul lui Cristos. Este posibil doar dacă suntem entuziasmați de a cunoaște și a face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu.
 
Evangheliile sunt bogăția noastră pentru toata lumea, creștinii ai diferitelor confesiuni. Cunoașterea, nu este doar să le fi citit. Este și a ne hrăni din ele. Prin ele, Isus este cel care ne vorbește astăzi. Trăim într-o lume în care este dificil să-ți trăiești credința. Numeroși creștinii sunt persecutați și omorâți. Dar cuvântul lui Dumnezeu rămâne o lumină pe cărarea vieții noastră. Papa Francisc ne recomandă să avem o Evanghelie la îndemână ca să o citim în fiecare zi.
 
Dacă iubim pe Cristos, vom face totul pentru a pune oamenii în contact cu Cuvântul său eliberator. Sinodul nostru diecezan din Rodez ne oferă ocazia. Echipele care s-au întâlnit în mod regulat doresc să continue să împărtășească în jurul nostru acest text al Evangheliei, pentru ca noi să profităm de această oportunitate oferită nouă. Dumnezeu se descoperă astăzi. Cuvântul său trebuie să fie primit cu același respect ca și Euharistia.
 
Veniți să cântăm Dumnezeului nostru, el, regele din ceruri, el a venit pentru a salva omenirea şi să îi dea viața. Tresaltă de bucurie pentru rege tău, Ierusalime, dansează de satisfacție.

(pr. Jean Compazieu [24.01.2016]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/5765-homelie-du-3eme-dimanche-du-temps-ordinaire-3/).

vineri, 22 ianuarie 2016

Gândul zilei [suferință]


 
„Nu există fericire în confort,
ea se câştigă prin suferinţă.
Omul nu se naşte fericit.
Omul cucereşte dreptul la fericirea sa,
şi întotdeauna prin suferinţă.
Aici nu există nici o nedreptate”.
 
(din reflecţiile prinţului Nikolai Lvovici Mâşkin,
eroul central al romanului
Idiotul de F. M. Dostoievski).

miercuri, 20 ianuarie 2016

Omul este cel care se roagă...

În rugăciune...

Omul e un animal care se roagă la ceva.
Caută un model ideal.
Şi uneori nimereşte, alteori, nu.
Cei care au descoperit modelul ideal
şi succesiunea fenomenului din el sunt creştinii.
Creştinismul nu poate fi identificat
cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.
Creştinismul este pur şi simplu.

Despre creştinism, Bergson spune că noi îl respirăm.
Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul.
Noi suntem creştini fără să vrem.
Şi când suntem atei suntem creştini:
că respirăm creştinismul cum respirăm aerul.
Creştinismul nu e ideologie,
că atunci se aseamănă cu marxismul.

Religia e expresia unui mister trăit,
ori ideologia e ceva construit.
A fi creşti înseamnă a coborî
Absolutul la nivel cotidian.
Numai sfinţii sunt creştini absoluţi.
Altminteri, creştinismul, gândit real,
e inaplicabil tocmai pentru că e absolut.

Suveran faţă de natură,
supus divinităţii,
nemuritor şi liber
prin depăşirea extramundană a condiţiei sale
– acesta este omul creştin.


(Cugetări memorabile – de Petre Tutea; Licenţă Biblioteca Electronică; Versiunea I, 1999;
Copyright © Radu Iliescu – Biblioteca Electronică).

luni, 18 ianuarie 2016

Voi n-ați fost cu noi în celule



Experimentul Pitești -
cel mai mare și mai intensiv program de spălarea a creierului prin tortură.
(sursa: http://adevarul.ro/locale/pitesti/).

Voi n-ați fost cu noi în celule
să știți ce e viața de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesatule,
voi nu știți ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătuse la glezne.

Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,
străpunși de cuțitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava și binele țării.

În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pèreții,
voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind după harpele vieții.

Ce-i munca de brațe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârție osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveți de unde
să spuneți aproapelui vostru.

Voi nu știți în crunta-nchisoare
cum minte speranța și visul,
când ușile grele se-nchid în zăvoare,
și-n teama de groaznică lui încleștare
pe sine se vinde învinsul.

Ați stat la ospete-ncărcate
gonind după fast și orgoliu,
nici mila de noi și nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsă și nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Așa sunteți toți cei ce credeți
ca pumnul e singura faimă.
Fățarnici la cuget, pe-alături ne treceți,
când noi cu obrajii ca pământul de vineți,
gustam din osanda si spaima.

Când porțile sparge-se-or toate
și morții vor prinde să urle,
când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărmâte,
voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,
căci n-ați fost cu noi în celule.
 
de Radu Gyr