pr. Isidor Chinez (3 decembrie 2023)
Lecturi biblice: Isaia 63,16b-17.19b; 64,2b-7; 1Corinteni 1,3-9; Evanghelia Marcu 13,33-37; lecturi biblice
Omilie
Este un nou an liturgic din ciclul trienal [A, B, C]: este anului B cu Evanghelia după Marcu. Între cele patru evanghelii, aceasta este cea mai scurtă ca text, dar esenţială, sugestivă și originală în conţinut. Marcu a scris-o ca „evanghelia catehumenului”, adică a persoanelor adulte care se pregătesc să primească sacramentul botezului. Relatând faptele, minunile şi predica Domnului, evanghelistul îl conduce treptat pe cititor să descopere cine este Isus spre a-l urma ca adevărat discipol. Culmea naraţiunii este mărturisirea centurionului roman care în faţa crucii, văzându-l cum a murit Cristos a exclamat: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39).
Este duminica întâia a Adventului: începem cu așteptarea lui Mesia. Creștinul continuă să aștepte mântuirea, chiar dacă a primit-o din dar. Adventul le amintește că el nu se poate considera în siguranță decât cu mântuirea împlinită odată cu intrarea în împărăția cerească. Este salvarea obținută de Isus prin Misterul Pascal. Cuvântul cheie al întregului Advent este „mântuirea”: îl aşteptăm pe Domnul care vine să ne salveze. Liturgia Cuvântului ne indică adevărul fundamental al vieții creștine ce constă în a fi destinați unei alte împărății. Concret, viața pământească a creștinului este venirea Domnului. Adventul ne semnalează tuturor celor botezați că viața este o așteptare [în termeni escatologici], adică întoarcerea lui Cristos în glorie, dar, în același timp, se gândește și la moarte: e întâlnirea cu Domnul care are loc chiar în momentul morții personale. Tema venirii lui Isus parcurge cele trei lecturi de astăzi cu nuanțe diferite. În prima lectură este venirea mult dorită și invocată în mod explicit: „O, dacă ai despica cerurile şi ai coborî!” (Is 63,19). În a doua lectură așteptarea întoarcerii Domnul este deja o parte integrantă a stilului vieții comunității din Corint: „în timp ce aşteptaţi revelarea Domnului nostru Isus Cristos, care vă va întări până la sfârşit ca să fiţi fără vină în ziua Domnului” (1Cor 1,7-8). Evanghelia adaugă acestui stil de așteptare elementul etic al trezirii sau a sta de strajă noaptea: „Isus le-a spus discipolilor săi: «Aveţi grijă! Vegheaţi, pentru că nu ştiţi când va fi timpul!»” (Mc 13,33).
