sâmbătă, 16 martie 2013

V Postul Mare (C): Dumnezeu nu condamnă, Dumnezeu iartă și salvează

Isus și femeia prinsă în adulter
 
Ioan 8,1-11
În acel timp, 1 Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. 2 Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în templu şi tot poporul a venit la el. El s-a aşezat şi a început să-i înveţe. 3 Cărturarii şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter. Au pus-o în mijlocul mulţimii 4 şi i-au spus lui Isus: "Învăţătorule, femeia aceasta chiar acum a fost prinsă în adulter. 5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre; dar tu ce zici?" 6 Dar lucrul acesta îl spuneau ca să-l pună la încercare şi să-l poată învinui. 7 Atunci Isus s-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ. 8 Dar cum ei nu încetau să-l întrebe, el s-a ridicat şi le-a zis: "Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea". Apoi s-a aplecat iarăşi şi a continuat să scrie pe pământ. 9 Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au retras unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până când a rămas Isus singur şi femeia care stătea în mijloc. 10 Atunci Isus s-a ridicat şi a întrebat: "Femeie, unde sunt cei care te învinuiau? Nu te-a condamnat nimeni?" 11 Ea a răspuns: "Nimeni, Doamne". I-a zis Isus: "Nici eu nu te condamn. Mergi, şi de acum să nu mai păcătuieşti".
 
Omilia
Liturgia ne propune în acest an episodul evanghelic cum Isus salvează o femeie prinsă în adulter de la o condamnare la moarte. În timp ce învăța in Templu, cărturarii și fariseii aduc la Isus o femeie surprinsă în adulter, pentru care legea mozaică prevedea uciderea cu pietre. Acei oameni întreabă pe Isus să judece cu scopul de ”a-l pune la încercare” și de a-l împinge să facă un pas greșit. Scena este plină de dramatism: de cuvintele lui Isus depinde viața acelei persoane, dar și viața sa. Acuzatorii ipocriții, de fapt, pretinde să-i dea lui judecata, în timp ce în realitate este el cel care vor să-l acuze și să-l judece. Isus, însă, este ”plin de har și de adevăr”: el știe ce e în inima omului, vrea să condamne păcatul, dar să salveze păcătosul, și să demaște ipocrizia. Evanghelistul Ioan subliniază o anumită particularitate: în timp ce acuzatorii îl întrebau cu insistență, Isus se apleacă și scrie cu degetul pe pământ. Observă sfântul Augustin că cu acel gest Cristos se arată drept legiuitorul divin: în fapt, Dumnezeu scrie legea cu degetul pe table de piatră. Isus prin urmare este Legislatorul, este Dreptatea în persoană. Și care este sentința sa? "Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea". Aceste cuvinte sunt pline de forța dezarmantă de adevărului, care descompune zidurile ipocriziei și se deschide conștiințele la o dreptate mai mare, cea a iubirii, în care consistă deplina împlinire a oricărei porunci. Și dreptatea care a salvat și pe Saul de Tars, transformându-l în Sfântul Paul.
 
Când acuzatorii ”s-au retras unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni”, Isus, a absolvit-o pe femeii de păcatul său, introducând-o în o viață nouă, orientată spre bine: : "Nici eu nu te condamn. Mergi, şi de acum să nu mai păcătuieşti". Este același har despre care spunea Apostolul: ”fac un singur lucru: dau uitării cele din urma mea şi tind la cele dinainte; cu ochii la ţintă, urmăresc răsplata la care Dumnezeu ne cheamă acolo sus în Cristos Isus”. Dumnezeu dorește pentru noi numai un singur lucru: binele și viața; el prevede sănătatea sufletului nostru prin mijlocul miniștrilor săi, eliberându-ne de orice rău cu Sacramentul Reconcilierii, altfel încât să nu fie pierdut vreunul, dar toți ar trebui să se convertească. Este important să redescoperim sensul și frumusețea iertării sacramentale pentru a fi remediate de iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Să învățăm de la Domnul Isus să nu judecăm și să nu condamnăm pe aproapele. Să învățăm să fim intransigenți cu păcatul – al nostru! - și indulgenți cu celelalte persoane. Isus e venit pentru a merita pentru noi și de a ne oferi iertarea și milostivirea lui Dumnezeu. ”Lăsați-vă reconciliați cu Dumnezeu”. (don Roberto Rossi - 17.03.2013; trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net/parolenuove).

vineri, 15 martie 2013

Despre papa Francisc în articole de la agenţia SIR - 14 martie 2013


Din culise

 
"Accept, dar sunt un păcătos"
Minutele care au urmat imediat după alegere, raportul cordial, simplu şi la mână cu cardinalii, intervenţiile sale în aulă. Au povestit jurnaliştilor "din culisele" Conclavului şi ale zilei istorice de ieri, 13 martie, cardinalii electori francezi care astăzi au întâlnit presa, dând "la cald" impresiile lor şi povestind cu simplitate şi profunzime experienţa unică, solemnă, bucuroasă a alegerii unui Suveran Pontif.
 
Momentul în care Papa Francisc a acceptat numirea. Cardinalul de Lyon, Philippe Barbarin, e cel care le dă jurnaliştilor amănunte inedite despre ce s-a întâmplat în minutele care au urmat imediat după alegerea cardinalului Bergoglio ca Suveran Pontif. Când cardinalul decan, în numele întregului Colegiu al electorilor, l-a întrebat pe cardinalul Jorge Mario Bergoglio dacă accepta alegerea sa, cardinalul a răspuns "da" dar a adăugat şi "sunt un păcătos" şi s-a lăsat dus "ca la un gest dezarmant". Apoi, când l-au întrebat cum voia să fie numit, el a răspuns "Franciscus" şi a adăugat, "din cauza sfântului Francisc" şi colegiul cardinalilor a primit acel nume "cu o anumită uimire". Apoi, în acel punct ceremonierul, monseniorul Marini, i-a oferit Crucea pectorală aurită, însă Papa a spus că preferă să o menţină pe a sa. Apoi, înainte de a-i saluta pe fiecare dintre cardinali, papa Francisc - observând dificultăţile de mişcare ale cardinalului Ivan Dias - a mers spre el pentru a-l îmbrăţişa. Apoi s-a întors şi i-a salutat pe cardinali, însă alegând să nu se aşeze la tronul papal, ci să rămână în picioare. Apoi la cină - aminteşte cardinalul André Vingt-Trois, arhiepiscop de Paris - în casa Sfânta Marta, adresându-se în mod glumeţ cardinalilor, a spus: "Sper să fiţi iertaţi".

miercuri, 13 martie 2013

Avem Papă: Francisc!

 

„Vă anunţ o mare bucurie: avem Papă!
Pe preaeminentul şi preasfinţitul Domn,
Domnul Jorge Mario,
Cardinal Bergoglio
al Sfintei Biserici Romane,
care şi-a luat
numele de Francisc".
 



La o oră circa după anunțul alegerii papei,
dat publicității prin fumul alb
și prin sunetele clopotului
Bazilicii Sf. Petru,
cardinalul protodiacon Tauran
a anunțat de la balconul Bazilicii vaticane
numele noului papă:
cardinalul argentinian
Jorge Mario Bergoglio.

 


Papa Francisc
 
Prima binecuvântare “Urbi et Orbi” a Sfântului Părinte Papa Francisc (miercuri, 13 martie 2013)

Fraţilor şi surorilor,

Bună seara!

Voi ştiţi că datoria Conclavului este de a alege un Episcop de Roma. Se pare că fraţii mei Cardinali l-au luat aproape de la capătul lumii… dar suntem aici… Vă mulţumesc pentru primire. Comunitatea diecezană din Roma are Episcopul său: mulţumesc! Şi înainte de toate, doresc să ne rugăm pentru Episcopul nostru emerit, Benedict al XVI-lea. Să ne rugăm cu toţii împreună pentru el, pentru ca Domnul să îl binecuvânteze şi Fecioara să îl păzească.

[Recitarea rugăciunilor Tatăl nostru, Bucură-te Marie şi Slavă Tatălui]

Şi acum, să începem acest drum: Episcop şi popor. Acest drum al Bisericii Romei, aceea care prezidează în caritate toate Bisericile. Un drum de fraternitate, de iubire, de încredere între noi. Să ne rugăm mereu pentru noi: unii pentru alţii. Să ne rugăm pentru lumea întreagă, pentru ca să existe o mare fraternitate. Vă doresc ca acest drum al Bisericii, pe care astăzi îl începem şi pe care voi fi ajutat de Cardinalul meu Vicar, prezent aici, să fie rodnic pentru evanghelizarea acestui oraş atât de frumos!

Acum doresc să dau binecuvântarea, dar înainte – înainte, vă cer o favoare: înainte ca Episcopul să binecuvânteze poporul, vă cer ca voi să îl rugaţi pe Domnul să mă binecuvânteze: rugăciunea poporului, cerând binecuvântarea pentru Episcopul lui. Să păstrăm tăcerea pentru această rugăciune a voastră pentru mine.

[Moment de tăcere]

Acum vă voi da binecuvântarea, vouă şi lumii întregi, tuturor oamenilor de bunăvoinţă.

[Binecuvântarea]

Fraţilor şi surorilor, vă las. Vă mulţumesc mult pentru primire. Rugaţi-vă pentru mine şi pe curând! Ne revedem curând: mâine doresc să merg să mă rog Fecioarei Maria, pentru ca să păzească întreaga Roma. Noapte bună şi odihnă plăcută! (Sursa: http://www.magisteriu.ro/).

Savantul care a măsurat lumea cu iubirea lui Dumnezeu


Blaise Pascal
Matematician, fizician şi filosof francez, având contribuţii în multe domenii ale ştiinţelor exacte, Blaise Pascal este cunoscut şi pentru faptul că şi-a dedicat viaţa filosofiei şi teologiei, după o experienţă religioasă specială, trăită în 1654. În onoarea contribuţiilor sale în ştiinţă, numele Pascal a fost dat unităţii de măsură pentru presiune, precum şi unui limbaj de programare.
Regiunea franceză Auvergane a dat lumii o personalitate cu care se va putea mândri până la sfârşitul veacurilor. În Clermont – astăzi Clermont-Ferrand -, la 19 iunie 1623, s-a născut Blaise Pascal, al treilea copil al lui Etienne Pascal şi singurul său fiu. Mama lui Blaise a murit când acesta avea doar trei ani, micul Blaise crescând foarte afectat de această pierdere. În 1632, Etienne şi cei patru copii ai săi au părăsit Clermont, pentru a se stabili la Paris, iar tatăl, un matematician cu vederi mai atipice asupra educaţiei, a hotărât că Blaise nu va învăţa nimic despre matematică până la vârsta de 15 ani.

Nu a mers niciodată la şcoală

De mic copil, Pascal a dat semne că posedă însuşiri speciale şi o minte neobişnuit de ageră. Prin scurtele sale răspunsuri, cât şi prin întrebările pe care le punea asupra naturii lucrurilor, a dat reale speranţe tatălui său că va deveni un tânăr remarcabil.

Tatăl micuţului Pascal s-a arătat deosebit de stăruitor în grija faţă de familie, iar statutul de unic fiu al lui Blaise şi deosebitele sale însuşiri, pe care tatăl le remarcase imediat, au născut o afecţiune foarte strânsă între cei doi, încât tatăl nu s-a îndurat să-l încredinţeze altcuiva pentru a primi o educaţie, ci s-a hotărât să-l educe şi să-l formeze el însuşi. Copilul Pascal nu a cunoscut niciodată vreun colegiu şi nici nu a avut vreodată un alt dascăl în afară de tatăl său.

marți, 12 martie 2013

Conclav - 12 martie 2013


Noul papă, imediat ce a fost ales, în timp ce iese din Capela Sixtină după actul de omagiu al cardinalilor, pentru a merge la Lojă trece la Capela Paulină şi face "o scurtă rugăciune personală, tăcută în faţa Preasfântului Sacrament". Apoi reia drumul şi se arată la Loja Binecuvântărilor pentru a da mulţimii în Piaţa "Sfântul Petru" salutul său şi a împărţi prima binecuvântare "Urbi et Orbi". Cu această ocazie, protodiaconul anunţă şi Indulgenţa, aşa cum se face la Paşti şi la Crăciun. Cel care a reamintit, în briefingul de astăzi, ce anume se întâmplă când un cardinal obţine acel cvorum de două treimi necesar pentru a fi ales Pontif - în acest Conclav cel puţin 77 de voturi - a fost părintele Federico Lombardi, director al Sălii de Presă a Sfântului Scaun, anunţând "noutatea semnificativă", pentru Pontiful Roman care va ieşi din Conclavul care începe marti, 12 martie 2013, a momentului de "rugăciune personală şi tăcută" în Capela Paulină. Odată obţinut cvorumul pentru alegerea validă din punct de vedere canonic a noului papă, cardinalul decan - în acest caz preşedintele adunării, care este cardinalul Re - se adresează lui cu întrebarea: "Accepţi alegerea canonică a ta ca Suveran Pontif?". Şi, după răspuns, cealaltă întrebare: "Cu ce nume vrei să fi numit?"
  

După această "scurtă ceremonie" în Capela Sixtină, are loc arderea buletinelor de vot şi fumul, care este alb dacă acceptarea a avut loc. Noul Pontif merge în aşa-numita "Cameră a lacrimilor" pentru a îmbrăca veşmintele papale. Se întoarce în Capela Sixtină, unde se desfăşoară o altă mică ceremonie cu o rugăciune, citirea unui text din Evanghelie "tipic legat de slujirea petrină", şi o rugăciune în care - a explicat părintele Lombardi - "intră ca actori primul din Ordinul diaconilor, primul din Ordinul preoţilor, primul din Ordinul episcopilor". Apoi este actul de supunere şi de ascultare al cardinalilor faţă de noul papă, tot în Capela Sixtină. "Centrul de televiziune vatican va monitoriza cu imaginile în direct hornul, dimineaţa şi după-amiază, în aşa fel încât să controleze în fiecare moment dacă ar trebui să înceapă fumul", a asigurat purtătorul de cuvânt al Vaticanului. De la fumul alb până la anunţarea noului papă trec circa patruzeci şi cinci de minute, "dar cu pauza de rugăciune în Capela Paulină ar putea să devină mai multe". O altă informaţie importantă dată jurnaliştilor se referă la liturghia de inaugurare a Pontificatului, care "poate să fie celebrată şi într-o zi din timpul săptămânii, nu în mod necesar duminica, în funcţie de cât a durat Conclavul şi de cât tip este oportun să se dea şi delegaţiilor străine care vor să intervină". (Sursa: http://www.ercis.ro/).
 
 
 
 
 
 CAPELA SIXTINĂ în timp de conclav
© 2013 Angelus Communicationis - ARCB

Planşa poate fi descărcată în pdf, şi utilizată cu condiţia citării sursei, de la adresa:
http://www.arcb.ro/images/stories/documente/sixtinaconclavf.pdf
 

luni, 11 martie 2013

Marele Papă al tragediei mondiale



La 27 aprilie 2005, la doar câteva săptămâni după ce a fost ales ca succesor al Papei Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea ţinea prima audienţă generală în Piaţa San Pietro. Noul Pontif s-a folosit de ocazie pentru a explica printre altele motivele alegerii numelui Benedict: “Plin de sentimente de veneraţie şi recunoştinţă, doresc să vorbesc despre motivele ce m-au determinat să aleg numele Benedict. În primul rând pentru a aminti de Papa Benedict al XV-lea, profet curajos al păcii, care a călăuzit Biserica în timpuri tulburi de război. Pe urmele paşilor lui pun slujirea mea, în slujba reconcilierii şi armoniei dintre popoare.”
 
Într-adevăr, Papa Benedict al XV-lea a fost un autentic vestitor al păcii înaintea unei planete care se scufunda în distrugătorul prim război mondial (1914-1918). Ales chiar la câteva zile după pornirea războiului mondial – un război pe care Sfântul Papă Pius al X-lea a încercat să îl prevină – Giacomo della Chiesa a invitat la pace ţările hotărâte să se distrugă una pe alta şi a subliniat că pacea autentică înseamnă mai mult decât simpla absenţă a războiului. Dacă lumea l-ar fi ascultat, probabil marile orori ale nazismului, Holocaustului şi ale celui de-al doilea război mondial ar fi fost evitate.
 
Diplomat de încredere, păstor plin de zel
 
Adevărat om al păcii, Papa Benedict al XV-lea este un model pentru toţi catolicii, în special pentru apologeţii catolici care se confruntă cu două acuze: pe de o parte că Biserica nu acţionează niciodată îndeajuns pentru pace, iar pe de altă parte că Papii nu trebuie să interfereze cu politica. Papa Benedict este răspunsul nostru – el a spus adevărul despre pace şi lumea a fost cea care a decis să îl ignore, spre suferinţa a milioane de oameni.

duminică, 10 martie 2013

La umbra crucii tale (de Paula Seling)

 
 
La umbra crucii tale
 
La umbra crucii tale,
Eu, Doamne, vreau să vin,
Să-mi plâng mereu trecutul
Și ție să mă-nchin.
 
La umbra crucii tale,
Eu, Doamne, vreau să fiu,
Să plâng, să cânt cu jale,
Din moarte să înviu.
 
La umbra crucii tale,
Eu vreau să-ngenunchiez,
Căci numai tu, Stăpâne,
Din greu mă liberezi.
 
La umbra crucii tale,
E pacea și odihna,
Nădejdea, mângâierea,
Dreptatea și lumina.
 
La umbra crucii tale,
Eu vreau să chem mereu
Pe cei ce în viată
Nu l-au pe Dumnezeu.
 
Dacă-aș putea să zbor
Mai sus de astă vale
Aș spune tuturora
De jertfa crucii tale.

 

4a domenica di Quaresima - anno C