V Postul Mare (C): Dumnezeu nu condamnă, Dumnezeu iartă și salvează

Isus și femeia prinsă în adulter

 

Ioan 8,1-11
În acel timp, ¹ Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. ² Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în templu şi tot poporul a venit la el. El s-a aşezat şi a început să-i înveţe. ³ Cărturarii şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter. Au pus-o în mijlocul mulţimii ⁴ şi i-au spus lui Isus: "Învăţătorule, femeia aceasta chiar acum a fost prinsă în adulter. ⁵ Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre; dar tu ce zici?" ⁶ Dar lucrul acesta îl spuneau ca să-l pună la încercare şi să-l poată învinui. ⁷ Atunci Isus s-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ. ⁸ Dar cum ei nu încetau să-l întrebe, el s-a ridicat şi le-a zis: "Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea". Apoi s-a aplecat iarăşi şi a continuat să scrie pe pământ. ⁹ Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au retras unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până când a rămas Isus singur şi femeia care stătea în mijloc. ¹⁰ Atunci Isus s-a ridicat şi a întrebat: "Femeie, unde sunt cei care te învinuiau? Nu te-a condamnat nimeni?" ¹¹ Ea a răspuns: "Nimeni, Doamne". I-a zis Isus: "Nici eu nu te condamn. Mergi, şi de acum să nu mai păcătuieşti".

 

Omilia

Liturgia ne propune în acest an episodul evanghelic cum Isus salvează o femeie prinsă în adulter de la o condamnare la moarte. În timp ce învăța in Templu, cărturarii și fariseii aduc la Isus o femeie surprinsă în adulter, pentru care legea mozaică prevedea uciderea cu pietre. Acei oameni întreabă pe Isus să judece cu scopul de ”a-l pune la încercare” și de a-l împinge să facă un pas greșit. Scena este plină de dramatism: de cuvintele lui Isus depinde viața acelei persoane, dar și viața sa. Acuzatorii ipocriții, de fapt, pretinde să-i dea lui judecata, în timp ce în realitate este el cel care vor să-l acuze și să-l judece. Isus, însă, este ”plin de har și de adevăr”: el știe ce e în inima omului, vrea să condamne păcatul, dar să salveze păcătosul, și să demaște ipocrizia. Evanghelistul Ioan subliniază o anumită particularitate: în timp ce acuzatorii îl întrebau cu insistență, Isus se apleacă și scrie cu degetul pe pământ. Observă sfântul Augustin că cu acel gest Cristos se arată drept legiuitorul divin: în fapt, Dumnezeu scrie legea cu degetul pe table de piatră. Isus prin urmare este Legislatorul, este Dreptatea în persoană. Și care este sentința sa? "Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea". Aceste cuvinte sunt pline de forța dezarmantă de adevărului, care descompune zidurile ipocriziei și se deschide conștiințele la o dreptate mai mare, cea a iubirii, în care consistă deplina împlinire a oricărei porunci. Și dreptatea care a salvat și pe Saul de Tars, transformându-l în Sfântul Paul.

 

Când acuzatorii ”s-au retras unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni”, Isus, a absolvit-o pe femeii de păcatul său, introducând-o în o viață nouă, orientată spre bine: : "Nici eu nu te condamn. Mergi, şi de acum să nu mai păcătuieşti". Este același har despre care spunea Apostolul: ”fac un singur lucru: dau uitării cele din urma mea şi tind la cele dinainte; cu ochii la ţintă, urmăresc răsplata la care Dumnezeu ne cheamă acolo sus în Cristos Isus”. Dumnezeu dorește pentru noi numai un singur lucru: binele și viața; el prevede sănătatea sufletului nostru prin mijlocul miniștrilor săi, eliberându-ne de orice rău cu Sacramentul Reconcilierii, altfel încât să nu fie pierdut vreunul, dar toți ar trebui să se convertească. Este important să redescoperim sensul și frumusețea iertării sacramentale pentru a fi remediate de iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Să învățăm de la Domnul Isus să nu judecăm și să nu condamnăm pe aproapele. Să învățăm să fim intransigenți cu păcatul – al nostru! - și indulgenți cu celelalte persoane. Isus e venit pentru a merita pentru noi și de a ne oferi iertarea și milostivirea lui Dumnezeu. ”Lăsați-vă reconciliați cu Dumnezeu”. (don Roberto Rossi - 17.03.2013; trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net/parolenuove).