sâmbătă, 18 august 2018

† Duminica a 20-a de peste an (B): „Primirea” acestui „dar” în Euharistie [19 august 2018]

„Primirea” acestui „dar” în Euharistie
pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (19 august 2018)
Lecturi: Proverbelor 9,1-6; Efeseni 5,15-20; Evanghelia Ioan 6,51-58; lecturi.

Omilie


În această duminică continuăm să citim discursul despre „pâinea vieții”, despre Euharistie. Isus este încă în sinagoga din Cafarnaum și se exprimă într-un limbaj inacceptabil pentru ascultătorii săi. Cristos ne spune să mâncăm trupul și să bem sângele său… Ceea ce facem la sfânta Liturghie…

Ideea de ospăț euharistic vine anticipată de prima lectură luată din Cartea Proverbelor (Prov 9,1-6), de înțelepciune ebraică, în care sunt fraze scurte, ușor de memorat, care transmit adevăruri despre viață și dau o strălucire nouă. Înțelepciunea este însuși Dumnezeu. Este descrisă ca o doamnă bogată care invită toată lumea la sărbătoare, la masa ei: a pregătit pâine și vin în abundanță. „Veniţi şi hrăniţi-vă cu pâinea mea şi beţi vinul meu!” (v. 5). Ospățul este simbolul comuniunii cu Dumnezeu. Sub alegoria pâinii și a vinului, se înțelege învățătura înțelepciunii. Rodul înțelepciunii este participarea la viață și la tot ceea ce face o viață fericită. Sunt îndemnurile înțelepciunii în fața celor lipsiți de minte: „cel nepriceput să se îndrepte aici!” (v. 4). Nebunia este ca o rivală care invită la banchetul ei, dă lecții și atrage ascultătorii; va avea mereu adepți. Dar înțelepciunea zice: „Abandonaţi nepriceperea şi veţi trăi!” (v. 6). Dumnezeu cheamă. Se adresează tuturor celor „săraci la inimă” (v. 4): este inteligența, capacitatea de a raționa, de a discerne. Mai târziu, Isus se prezintă ca însăși „Înțelepciunea” care parcurge drumurile noastre. Îi invită pe toți oamenii la ospățul său. El se dă ca hrană pentru viață veșnică.

Lecturile de astăzi nu-ți cer imposibilul. În a doua lectură din Scrisoarea către Efeseni (Ef 5,15-20), sfântul Paul ne invită să fim înțelepți: „aveţi grijă cum vă purtaţi, nu ca nişte oameni fără minte, ci ca nişte înţelepţi!” (v. 15). Omul este și aici chemat să nu se lase purtat de nebunie, să nu se lase învins de cel rău; să caute „semnele timpului”: „folosiţi bine timpul favorabil!” (v. 16). Omul are posibilitatea să urmeze calea adevăratei vieții dacă ascultă de voința lui Dumnezeu, dacă reușește să deosebească această voință între alte propuneri și chemări ce se ridică în timpul său: „căutaţi să înţelegeţi care este voinţa Domnului!” (v. 17), spune sfântul Paul. Pentru apostol, adevărata înțelepciune este a lăsa să trăiască Dumnezeu în noi. Atunci viața noastră va fi plină de bucurie. Paul ne vorbește în felul său: „primiți voința lui Dumnezeu și lumina Duhului Sfânt, rugați-vă cântând imnuri și psalmi, celebrând și mulțumindu-i Domnului și a-i regăsi pe frații voștri...”  Astfel, arătându-ne, trăim mai înțelept.

În Evanghelie după Ioan (In 6,51-58) am auzit discursului lui Isus despre „pâinea vieții”. Este un răspuns la invitația înțelepciunii [din prima lectură]: „Veniţi şi hrăniţi-vă cu pâinea mea!” (Prov 9,5). Cu Isus, s-a realizat dincolo de toate așteptările. Declarația sa este cea mai solemnă: „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (v. 54). Noi toți vrem să avem această viața veșnică. Această „pâine vie” este Isus însuși, cel care ne vă „învia”, adică participând la însăși viața lui Dumnezeu. Dându-ne viața sa și înviindu-ne, Cristos a stabilit o legătură care nu se poate desface între Dumnezeu și om decât prin păcatul omului.

Pentru a pune capăt neînţelegerii ascultători săi, Isus precizează astăzi învăţătura sa despre Euharistie: ea ne face să întrăm şi să rămânem în intimitate cu Dumnezeu, sădind în noi germenul vieţii veşnice. Este comuniunea vieții divine dată omului. Trupul și sângele lui Cristos sunt viața sa, darul pe care el însuși ni-l face. Hrănindu-ne cu Dumnezeu care este în noi, putem să ne împărtășim cu viața sa.

Suntem astăzi în centrul meditaţiei euharistice din capitolul a 6-lea al Evangheliei după Ioan. La început este reluat versetul final al pericopei de duminica trecută. Isus le-a zis mulţimilor: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (v. 51). Urmează cele mai explicite afirmaţii referitoare la Euharistie cuprinse în discursul despre „pâinea vieţii” rostit de Isus în sinagoga din Cafarnaum. Nu mai este vorba doar de „a mânca” pâinea dar şi de „a bea sângele” său. Prima afirmaţie este interpretată în sensul atitudinii de credinţă: a accepta „misterul” persoanei lui Cristos. A doua afirmaţie ne orientează gândul spre „misterul” Euharistiei, în care Isus ne dă să mâncăm „trupul” şi să bem „sângele” său. Este banchetul pregătit de înţelepciunea lui Dumnezeu prin Fiul său, Isus Cristos.

Referirea la misterul Euharistiei este explicită. Dacă până acum puteau exista îndoieli, din acest moment cuvintele lui sunt clare. Isus nu mai foloseşte simboluri, ci ne vorbeşte deschis. Spune că pâinea pe care le-o va da oamenilor este „trupul său pentru viaţa lumii” (v. 51). Ascultătorii îşi dau seama că este vorba despre ceva uluitor, de aceea discută aprins între ei: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?” (v. 52). Cristos profită de această discuţie nu pentru a-şi atenua afirmaţia, ci a-şi preciza mai bine gândul său: „pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el” (vv. 55-56). Îl interesează să afirme „adevărul” cu orice preţ, chiar dacă îl va costa abandonul din partea multor ucenici.

Mâncând trupul lui Cristos şi bând sângele său nu înseamnă doar a crede în prezenţa reală a Domnului şi în darul său de iubire, ci înseamnă „a primi” acel „dar”, a te pune în acord cu el… Este o legătură strânsă între Euharistie şi viaţă. Evanghelistul insistă: de şase ori este repetat „viață” în fragmentul nostru. Nu este vorba despre o viaţă oarecare, ci despre viaţa veşnică oferită de Domnul. În vocabularul lui Ioan „veşnic” înseamnă totdeauna o realitate care aparţine lumii lui Dumnezeu şi totuşi este dăruită şi omului.

Purtarea creştinilor, care au la dispoziţie Euharistia sau Sfânta Împărtăşanie, nu poate să nu fie decât o expresie de iubire şi de slujire, tocmai pentru a risipi întunericul egoismului și al violenţei și a prezenta viaţa noastră personală şi a întregi familii umane…

Să ne încredem în Isus Cristos și el se va milostivi de noi!


[bibliografia (anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996;  Biblia, Sapientia, Iași 2013.



marți, 14 august 2018

† Adormirea Maicii Domnului: Gloria Mariei (15 august 2018)

Ridicarea Mariei în gloria lui Dumnezeu.
Gloria Mariei
pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 9:00 (15 august 2018)
Lecturi: Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56; lecturi

Omilie

În această sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, creștini se adună la sanctuarele Mariei. Astăzi Biserica celebrează ridicarea la cer a preasfintei Fecioare Maria. La sfârşitul vieţii sale pământeşti, a fost dusă cu sufletul şi trupul în cer, adică în gloria lui Dumnezeu alături de fiul său Isus. Acesta este nucleul credinţei noastre. Noi credem că Maria, asemenea lui Cristos a învins moartea şi triumfă deja în gloria cerească, „cu trupul și sufletul”.

luni, 13 august 2018

Mamă gingașă și puternică...


Rosa Mistica” - de Francisco Laporta Valor.
„Mamă gingașă și puternică, 
tovarăș de călătorie pe străzile vieții, 
simțim nevoia de a alungi pasul ca să-ți fim aproape. 
Ajută-ne în dorința noastră de a te prinde de mână, 
și  grăbește mersul nostru un pic obosit”. 

(don Tonino Bello, episcop; tradus de pr. Isidor Chinez).

vineri, 10 august 2018

† Duminica a 19-a de peste an (B): Euharistia satură foamea de Dumnezeu [12 august 2018]


Euharistia satură foamea de Dumnezeu
pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (12 august 2018)
Lecturi: 1Regilor 19,4-8; Efeseni 4,30-5,2; Evanghelia Ioan 6,41-51; lecturi

Omilie


Pâinea din cer pe care o promite Isus mulțimii este Euharistia pe care o celebrăm; ea dă putere pentru a face viața noastră mai bună. Lecturile biblice din duminica de astăzi propun reflecției noastre misterul Euharistiei. Isus se prezintă ca ţinta finală a vieţii omului. El satisface nevoile şi dorinţele noastre cele mai profunde. Pâinea materială încearcă să astâmpere foamea din trupurile noastre, după cum mana potolește foamea evreilor din pustiu. Euharistia satură foamea inimii umane după Dumnezeu: „eu sunt pâinea vieţii”, „eu sunt pâinea coborâtă din cer”. Isus ne introduce în misterul lui Dumnezeu care iubește toate creaturile și care în sacramentul Euharistiei se face prezent lor.   


Așteptăm pe „Unul”...


„Viața fiecăruia este o așteptare. Prezentul nu ajunge la nici unul: ochiul și inima sunt mereu înainte, dincolo de scopul ajuns cu amar de oboseală. Într-un prim moment, pare să lipsească doar ceva: mai târziu, se observă că lipsește Unul. Și îl așteptăm”. 

(Primo Mazzolari, preot).  

joi, 9 august 2018

Sfânta Tereza Benedicta a Crucii [Edith Stein] să păstreze Europa de ger (9 august)


Sfânta Tereza Benedicta a Crucii 
[Edith Stein] (1891-1942).
„În Europa, se celebrează sărbătoarea sfintei Tereza Benedicta a Crucii, Edith Stein. Martiră, femeie de coerență, care cauta pe Dumnezeu cu onestitate, cu iubire și femeia martiră a poporului evreu și creștin. Pe ea, Patroana Europei, o rugăm să păstreze Europa de ger”. 

(papa Francisc [8 august 2018]).

miercuri, 8 august 2018

Stinge focul cu picătura de apă...


„După cum un colibri încearcă să stingă focul din pădure transportând o picătură de apă cu ciocul său, aşa încercă tu să faci din partea ta să oprești violenţa tot mai agresivă în viaţa socială. Nu te gândi că ceea ce faci este mic şi inutil: încerca-ţi partea ta!” 


(Enzo Bianchi, Cugerări: https://twitter.com/enzobianchi7).

sâmbătă, 4 august 2018

† Schimbarea la față a Domnului (B): Calea spre glorie [6 august 2018]

Calea spre glorie
pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] (6 august 2018)
Lecturi: Daniel 7,9-10.13-14; 2Petru 1,16-19;  Evanghelia Marcu 9,2b-10; lecturi.

Omilie


Toate bisericile din Orient și Occident astăzi, pe 6 august, sărbătoresc ziua dedicată Schimbării la față a Domnului. Este un mare mister asupra căruia suntem invitați să-l contemplăm împreună cu cei trei apostoli pe care i-a luat cu sine Isus pe „muntele înalt”, despre care evanghelia nu ne dă alte indicaţii: considerat a fi muntele Tabor, aflat în mijlocul Galelii, dominând câmpia de jur-împrejur. Sărbătoarea a fost celebrată mai întâi în Orient dar a fost extinsă la toată biserica de papa Calist al II-lea pe 6 august 1456 și a fost ridicată la rangul de mare sărbătoare în amintirea victoriei repurtate de armatele creştinilor împotriva turcilor la Belgrad, data când vestea victoriei a ajuns la Roma. Însă, deja din timpul papei Leon cel Mare (440-461), misterul Schimbării la faţă a fost ales în tradiţia creştină apuseană ca pericopă evanghelică pentru a doua duminică din Postului Mare.