vineri, 18 ianuarie 2019

† Duminica a 2-a de peste an (C): Iubirea Domnului față de omenire [20 ianuarie 2019]

Isus schimbă apa în vin.
Iubirea Domnului față de omenire
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 ianuarie 2019)
Lecturi: Isaia 62,1-5; 1Corinteni 12,4-11; Evanghelia Ioan 2,1-11; lecturi

Omilie

În această duminică, după Epifania şi Botezul Domnului, părăsim timpul sărbătorilor Crăciunului pentru a intra în timpul de peste an în care celebrăm misterul lui Isus, misterul mântuirii noastre, în care îşi are momentul decisiv: moartea şi învierea lui Cristos. În această zi, textele biblice ne anunță că suntem invitați la nuntă: este nunta lui Dumnezeu care face o alianță cu omenirea.

Tema fundamentală este nunata lui Dumnezeu cu poporul său. În cărțile profeților se vorbește mult despre iubirea Domnului față de Israel. Sunt într-o alianță asemănătoare cu căsătoria. După ce Ierusalimul și întreaga națiune au fost în exil, Dumnezeu anunță o nouă alianță. Domnul își pregătește poporul. Prima lectură luată din Cartea lui Isaia (Is 62,1-5) [mai precis din al Treilea-Isaia (Is 56-66)] prezintă viziunea profetului despre cetatea sfântă, învăluită de iubirea lui Dumnezeu: „cum se căsătoreşte un tânăr cu o fecioară, tot aşa se va căsători cu tine cel care te-a zidit” (v. 5). Domnul are față de omenire o dragoste înflăcătată: „după cum se bucură mirele de mireasă, aşa se va bucura de tine Dumnezeul tău” (v. 5). Domnul se prezintă la toți ca un soţ înflăcărat de iubire față de soţia sa, poporul israelit. Profetul intervine pentru a le reaminti că Dumnezeu nu a încetat niciodată să iubească. Domnul se adreseasă cu un anunț de speranță fericită: va face să strălucească mireasa sa ca o făclie aprinsă, plină de glorie, cu o coroana splendidă. Dumnezeu vestește: „de dragul Ierusalimului nu voi sta liniştit până când nu va răsări dreptatea lui ca aurora şi mântuirea lui nu va arde ca o flacără” (v. 1). Simbolismul nunții e atât de drag Bibliei: vorbește despre iubirea lui Dumnezeu față de popor. „Vei fi numit cu un nume nou, pe care gura Domnului îl va indica” (v. 2). Acum tradus este „plină de har”, cum îi va spune îngerul Gabriel Mariei, mama poporului nou, prin care se împlinesc aceste profeții. Dumnezeu se unește cu omenirea.


joi, 17 ianuarie 2019

Să nu denaturăm „Tatăl nostru”


Fericitul Vladimir Ghika
monsenior (1873-1954).
Tot ceea ce deformează viața nostră interioară se poate reduce la felul, mai mult sau mai puțin conștient, în care denaturăm în noi textul din „Tatăl nostru”. În loc să spunem „Tatăl nostru care ești în ceruri”, ceea ce spunem este potrivit calității noastre sufletești: „Judecătorul nostru care ești la tribunal”, „Furnizorul nostru care ești la tejghea”, „Creditorul nostru care prea des ne bați la ușă”, „Cauza noastră primă al cărei efect pierdut în depărtări suntem”, „Stăpânul nostru suprem în fața căruia nu suntem decât pulbere”, „Camaradul nostru cu care tratăm liber” – și așa mai departe, într-o dezolantă varietate... Nu mai spunem în adevărul lor tocmai cuvintele pe care Dumnezeu ne-a învătat să le rostim când ne rugăm: Tatăl nostru care ești în ceruri.

(Vladimir Ghika, Gânduri pentru zilele care vin).

miercuri, 16 ianuarie 2019

A muri nu este opusul lui a trăi, ci al lui a te naşte


 
La troiță - de Ignat Bednarik.
A muri nu este opusul lui a trăi, ci al lui a te naşte. Cele două antonime reprezintă fiecare clipa intrării într-o stare – în viaţă sau în moarte –, în timp ce a trăi este acţiunea, de durata vieţii, căreia nu îi este opus în limbă decât a fi mort. Dar acesta din urmă nu este decât o formă verbală pasivă, nu un verb propriu-zis, nu o acţiune, pentru că nimeni n-a fost în stare să creadă, dincolo de moarte, în posibilitatea reală a unei acţiuni. Dar dacă, totuşi, ea există, şi pentru a fi revelată nu-i lipseşte decât verbul exprimării? Dacă s-ar întoarce cineva să povestească ce înseamnă a morţi?


(Dicționar de Ana Blandiana, Coridoare de oglinzi, Editura Liternet  2003, p. 16).

marți, 15 ianuarie 2019

La Eminescu găsești...


„La Eminescu găsești revoltă, 
găsești încrâncenare, 
găsești și ură, 
dar tot ce găsești la el, 
important e că  în substrat 
e o dragoste imensă față de viață, 
față de om și față de Dumnezeirea din om”. 

(actorul Marius Bodochi).

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

† Botezul Domnului (C): Botezul creștin: prezența lui Dumnezeu în om [13 ianuarie 2019


Botezul creștin: prezența lui Dumnezeu în om
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (13 ianuarie 2019)
Lecturi: Isaia 40,1-5.9-11; Tit 2,11-14; 3,4-7; Evanghelia Luca 3,15-16.21-22; lecturi

Omilie


Săptămâna trecută a fost sărbătorită Epifania Domnului, cuvânt care înseamnă „manifestare” sau „revelaţie”. Cristos apare lumii întregi prin vizita magilor. Astăzi celebrăm botezul lui Isus în Iordan de către Ioan Botezătorul. O altă manifestare. Ioan anunță venirea aceluia care aduce mântuirea lumii: Cristos Domnul. Vestește prezența lui Dumnezeu în om: a Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt prin botez.

miercuri, 9 ianuarie 2019

Un sens suferinței

Înțeleptul Iob de Bonnat Leon Joseph.

„Nu poți da un sens suferinței întrucât suferința 
este mereu fără sens, 
nu se poate spune că boala este un har 
de vreme ce maladia debilitează 
și uneori dezumanizează, 
dar este necesar să căutăm un sens al vieții
chiar și în suferință 
și astfel poți deveni mai înțelept”. 

(sursă: Enzo Bianchi; https://twitter.com/enzobianchi7).

„Învaţă-ne să numărăm zilele noastre
ca să ajungem la înţelepciunea inimii”.

(Ps 90,12).