miercuri, 19 septembrie 2018

Sfântul Ianuariu repetă miracolul lichefierii sângelui (19 septembrie 2018)





Sfântul Ianuariu, episcop și martir, repetă miracolul lichefierii sângelui. Anunţul de lichefiere a sângelui sfântului Ianuariu a fost dat la 10:38 de Cardinalul Crescenzio Sepe din Napoli și a fost întâmpinat cu aplauze lungi de credincioși din Catedrala din Napoli în primele ore ale dimineţii. Repetarea miracolul este văzută ca un semn bun pentru oraşul Napoli şi întreaga regiunea Campania. Minunea are loc de trei ori: la 19 septembrie, ziua sfântului Ianuariu, în sâmbăta înainte în prima duminică din mai şi în 16 decembrie. 

(sursă: http://www.famigliacristiana.it/fotogallery).
 

Papa Francisc transmite rabinului și Comunității Ebraice din Roma urări de sărbători


Papa Francisc și rabinul Riccardo Di Segni în Marea Sinagogă din Roma (17 ianuarie 2018).
Rabinul Rav Riccardo Di Segni sărbătorind Yom Kippur (27 septembrie 2012).



Papa Francisc transmite rabinului din Roma Rav Riccardo Di Segni și Comunității Ebraice din Roma sincere felicitări pentru sărbătorile: 
 Rosh Ha Shanà (Începutul Anului - 9-11 septembrie), 
Yom Kippur (Ziua Ispășirii - 19 septembrie)
și 
Sukkot (Sărbătoarea Corturilor - 23-30 septembrie).
„Shalom Alechem!”


(sursa: https://twitter.com/fam_cristiana).

Judo, Isus și rugăciunea



Poate știi că la judo [sport originar din Japonia] s-au eliminat loviturile, dar care face mișcări și procedee tehnice ale corpului de torsionare. Se utilizează forța adversarului pentru a-l trânti și a pune capăt luptei. Se domină ura și dorința de răzbunare care există în noi. Nu se adaugă la violență cu altă violență. 

Dar, Isus merge dincolo: ne invită să ne împăcăm și să iubim încă mai mult. El așa a făcut cu ucigașii săi. Care este secretul său? S-a rugat: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca 23,34).

marți, 18 septembrie 2018

Aș prefera să rămân mai bine cu Cristos, decât cu adevărul


Isus Cristos de John Howard Sanden.
„Sunt un fiu al timpului, un fiu al lipsei de credință și al dubiului de fiecare zi: sunt până în măduvă oaselor. Cât de multe chinuri crunte m-a costat și mă costă încă acea sete de credinţă care în sufletul meu este atât de puternică cu cât se găsesc multe argumente potrivnice! Totuși Dumnezeu îmi trimite uneori momente în care mă simt absolut în pace. În acele clipe, se dă în mine o formă de simbol de credință în care totul pentru mine este clar și sfânt. Acel simbol este foarte simplu. Iată-l: a crede că nimic nu este mai frumos, mai profund, mai inteligent, mai curajos și mai desăvârșit decât Cristos. Și mi-o spun cu o iubire arzătoare că nu numai că nu există, dar nu poate fi. Mai mult: dacă unul mi-ar dovedi că Cristos îi în afara adevărului, mi-ar demonstra că într-adevăr nu este în Cristos adevărul, ei bine, aș prefera să rămân mai bine cu Cristos, decât cu adevărul”. 


(Dostoievski Feodor Mihailovici, Scrisoare din 20 februarie 1854; trad. Isidor Chinez).

sâmbătă, 15 septembrie 2018

† Duminica a 24-a de peste an (B): Încredere în Domnul [16 septembrie 2018]

Isus și Petru la Cezarea lui Filip.
Încredere în Domnul
 pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (16 septembrie 2018)
Lecturi: Isaia 50,5-9a; Iacob 2,14-18; Evanghelia Marcu 8,27-35; lecturi 

Omilie

A cânta la Liturghie, a recita „Crezul”, a spune „Tatăl nostru”, după cum Petru a zis: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu”… este ușor să fii creștin. În momentele dificile e greu să avem încredere în Domnul?

În prima lectură luată din Cartea lui Isaia (Is 50,5-9a) găsim un text provocator despre un personaj misterios cunoscut ca „slujitorul suferind” a lui Yahve. Este descris ca un om credincios față de Dumnezeu. De aceea este persecutat și combătut de dușmanii săi pentru misiunea încredințată lui de către Dumnezeu. „Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi” (v. 5). Omul despre care se vorbește aici este hrănit cu cuvântul lui Dumnezeu: caracteristica lui este ascultarea cuvântului Domnului, încrederea în ajutorul divin, supunerea fără rezerve la voinţa lui Dumnezeu. „Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (v. 6). Suferințele lui sunt înșirate rând pe rând: lovituri, smulgerea bărbii, insulte, scuipat. Ultima fiind cea mai urâtă injurie [scuipatul]. El refuză să răspundă cu violență la atâta violență. Unica salvare este Domnul: „Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor!” (v. 7). Studioșii nu au găsit cu cine să-l identifice: unii spun că este însuși profetul, persecutat de concetățeni, alții spun Israelul, poporul ales, învins şi dominat de duşmani. Profeția este mesianică. Pentru noi, creștinii, acest personaj misterios este Isus Cristos, cel care înfruntă injuriile pentru ca inima omului să fie purificată de ură. Iubirea trebuie să urmeze logica crucii: a muri pentru ca alții să trăiască în iubire. Încrederea în Dumnezeu rămâne neclintită. Dacă Dumnezeu este vecin există speranță pentru a trăi. Avem convingerea că răul și violența nu vor avea ultimul cuvânt de spus. Iubirea va triumfa.

vineri, 14 septembrie 2018

Înălțarea sfintei Cruci: Iubirea răstignită


 
Ave Crux spes unica!
 Lecturi: Numerilor 21,4b-9; Filipeni 2,6-11; Evanghelia Ioan 3,13-17; lecturi

Celebrăm astăzi sărbătoarea Înălţării sfintei Cruci, a cărei origine urcă la adoraţia care-i era rezervată la Ierusalim în Vinerea sfântă; apoi sărbătoarea a fost legată de memoria regăsirii crucii. Aici trebuie făcută o precizare: a adora crucea nu înseamnă a venera un instrument de moarte, ceea ce este crucea, dar a ne fixa privirea asupra misterului paradoxal care împlineşte mântuirea noastră, misterul iubirii manifestate pe cruce, iubirea Tatălui care l-a dăruit pe Fiul său pentru viaţa lumii, şi iubirea Fiului care s-a dat pe sine pentru noi.



Pentru a ne invita să contemplăm acest mister, Biserica a ales un fragment scurt din cea de a patra evanghelie, în care Isus vorbeşte cu Nicodim, un învăţător fariseu, expert în Scripturi. Isus face o revelaţie, la prima vedere enigmatică: „aşa cum Moise  a înălţat şarpele în pustiu, aşa trebuie să fie înălţat Fiul omului, pentru ca cel care crede în el să aibă viaţa veşnică”. În pustiu, în timpul exodului, Moise a înălţat un şarpe de bronz: privindu-l israeliţii erau feriţi de moartea provocată de şerpii veninoşi; aşa cum şarpele era „un semn de mântuire” (Înţ 16,6), la fel va fi Fiul omului, o dată înălţat. Dar ce înseamnă a fi înălţat? Înseamnă a fi ridicat de la pământ, şi Isus va fi ridicat pe cruce; dar înseamnă şi a fi înălţat de Dumnezeu, care îl va lua pe Isus în gloria sa şi îl va face Domnul universului.


joi, 13 septembrie 2018

Ce atitudine trebuie să avem înaintea suferinței și a morții?



Crucea nu este doar un obiect artistic pentru a decora saloane şi restaurante din Freiburg, dar este și semnul de transformare radicală a modul nostru de gândire, de simțire și de trăire. Moartea lui Isus pe cruce a schimbat totul. Care este reacția umană cea mai spontană în fața suferinței și a morții?

În contul meu, aș fi putut instinctiv să împiedic, să evit, să neg, să fug, să stau deoparte și să ignor suferința și moartea. Este o reacţie care indică faptul că aceste două realităţi nu sunt de acord cu programul nostru de viaţă. Pentru majoritatea oamenilor aceștia sunt cei doi dușmani ai vieții. Se pare cu adevărat că este injust să existe – și ne simțim obligați să încercăm într-un mod sau în altul – să ținem sub control cât mai bine posibil; dacă apoi nu reușim imediat, înseamnă că depunem efort pentru a face mai bine data viitoare.

Există bolnavi care înțeleg destul de puțin din boala lor, și adesea mor fără a mai gândi serios la moarte. Anul trecut mi-a murit un prieten de cancer. Înainte cu șase luni era deja evident că nu mai trăia mult. Îi făceau multe injecții, perfuzii și lucruri de genul acesta care dădeau impresia că se voiește să-l țină în viață cu toate costurile. Nu vreau să spun că îi fac rău încercând să-l vindece: vreau să spun că mai degrabă se ocupa atât de mult timp să-l țină în viață că nu îi rămânea nimic pentru a-l pregăti la moarte. Nu facem mult să-i amintim, adică să-i asociem la viața noastră interioară.

Foarte diferit era atitudinea lui Isus față de suferință și moarte. El, de fapt, privea aceste realități în față și cu ochii deschiși. Într-adevăr, toată viața sa a fost o conștiincioasă pregătire la moarte. Isus nu exaltă suferința și moartea ca și cum ar fi de dorit, dar vorbește despre lucruri care nu trebuie respinse, evitate sau ignorate.  

(H. J. M. NOUWEN, Lettere a un giovane sulla vita spirituale, Brescia, Queriniana 2008, 26-29; trad. Isidor Chinez).

marți, 11 septembrie 2018

Au trecut 17 ani de la 11 septembrie 2001...

Turnurile Gemene New York (11 septembrie 2001).

Papa Francisc și Memorialul „Ground Zero”.
Papa Benedict al XVI-lea și Memorialul „Ground Zero”.
Papa Ioan Paul al II-lea primește o șapcă de pompieri din New York după 11 septembrie.
(sursa: foto - Vatican News) 

Iubirea este mai tare ca ura...

luni, 10 septembrie 2018

Respect față de viață...



„Și în anul acesta în fața schitului meu 
sunt crescute niște roșii: 
nu le-am semănat, 
dar simplu le-am respectat 
punându-le sprijin ca să poată să se proptească. 
Viața cere numai să fie doar respectată!” 

(sursă: Enzo Bianchi; https://twitter.com/enzobianchi7; trad. Isidor Chinez).