duminică, 8 decembrie 2019

† Neprihănita Zămislire: Sfinți și neprihăniți ca Fecioară Maria [9 decembrie 2019]

Neprihănita Zămislire [The Immaculate Conception] (1770) - de Anton Raphael Mengs.

Sfinți și neprihăniți ca Fecioară Maria
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (9 decembrie 2019)        
Lecturi: Genezei 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi

Omilie

Astăzi celebrăm sărbătoarea care ne amintește începutul vieții aceleia care avea să devină „mama Domnului” (Lc 1,43). Catolicii cred că „preasfânta Fecioară Maria încă din prima clipă a concepției sale […] a fost păstrată neatinsă de păcatul strămoșesc” – cum afirma papa Pius al IX-lea [în constituția Ineffabilis Deus în 8 decembrie 1854] în fața a două sute de episcopi și cardinali și a unei mulțimi imense de credincioși. Maria se prezintă apoi la Lourdes, patru ani mai târziu, ca Neprihănita Zămislire.

În timpul aparițiilor de la Lourdes, la 25 martie 1858, când mica Bernadeta îi cere numele doamnei preafrumoase, pe care o întâlnea de câteva luni, aceasta îi spune: „Eu sunt Neprihănita Zămislire!” Un titlu pe care Bernadeta nu-l mai auzise şi pe care, de frică să nu-l uite, l-a repetat mereu până acasă pentru a i-l spune parohului: Neprihănita Zămislire.


„Dumnezeul cel care nu poate fi redat prin cuvinte [inexprimabil] (în latină ineffabilis Deus), ale cărui căi sunt mila şi adevărul”, împlinește planul său într-o tânără fecioară din Nazaretul Galileei pe care el o iubește, o eliberează de păcatul original chiar din primul moment al existenței sale pentru ca să fie disponibilă și să spună: „Iată, eu sunt slujitoarea Domnului!” Ea a fost făcută demnă locuință a lui Dumnezeu, care în bunătatea sa cea milostivă, a ferit-o de păcat.



Contemplând misterul Mariei suntem purtați acolo unde este uimire și admirație în lauda lui Dumnezeu de la care primește tot darul: un dar de care omenirea a fost destinată de la început dar prin viclenia diavolului omul a căzut în păcat confruntând darul cu ceea ce este furat sau cucerit. Mâinile hoațe ale lui Adam și Eva sunt mâinile care încearcă într-un delir religios pervertit să strângă meritele pentru a cumpăra darul… În sfânta Maria Dumnezeu ne zice că darurile nu se cumpără, ci se primesc cu mâinile deschise, dezarmate și recunoscătoare.

Episcopul mons. Ioan Robu - TVR1 - interviu (7 decembrie 2019)


Monseniorul Ioan Robu, fost arhiepiscop și mitropolit romano-catolic de București (1990-2019).

„Tota pulchra” de părintele Alessandro Borroni



Tota pulchra es, Maria
 
(latin text)

Tota pulchra es, Maria
Et macula originalis non est in te.
Tu gloria Jerusalem
Tu laetitia Israel
Tu honorificentia populi nostril
Tu advocata peccatorum
O Maria, virgo prudentissima
Mater clementissima
Ora pro nobis
Intercede pro nobis
Ad Dominum Jesum Christum.

vineri, 6 decembrie 2019

† Duminica a 2-a din Advent [A]: În speranța milostivirii divine [8 decembrie 2019]


Ioan Botezătorul arătând spre... sculptură de Giuliano Vangi; Firenze (Italia).
 În speranța milostivirii divine
 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 decembrie 2019)      

Lecturi: Isaia 11,1-10; Romani 15,4-9; Evanghelia Matei 3,1-12; lecturi

Omilie


Timpul Adventului este așteptare și pregătire a popoarelor pentru prima venire a lui Isus și însuflețește în noi dorința fierbinte după venirea ultimă a lui Cristos. Este timp de așteptare, de pregătire în speranța milostivirii divine. Lecturi biblice din această duminică a doua din Advent ne anunță planul lui Dumnezeu ce ne conduce la el. În liturgia de astăzi avem pe profetul Isaia, pe Ioan Botezătorul și pe apostolul Paul privind spre Cristos care vine pentru a ne mântui.


joi, 5 decembrie 2019

Vegheați! Cristos va veni din nou



 Judecata finală.
Ca să-i împiedice pe ucenici să-l întrebe despre mo­mentul venirii sale, Isus a spus: Despre ziua și ceasul acela nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul (Mt 24,36). Vouă nu vă este dat să cunoașteți timpu­rile sau momentele (Fap 1,7). El ne-a ascuns aceasta ca să veghem și ca fiecare dintre noi să considere că aceasta ar putea avea loc în timpul vieții sale. Dacă ar fi revelat timpul când va veni, venirea sa ar fi fost ceva banal, iar popoarele și veacurile, când s-ar fi descoperit, nu l-ar mai fi dorit. El a spus că va veni, dar nu a spus când va veni și, astfel, toate generațiile și toate veacu­rile îl așteaptă cu nerăbdare.

Deși Domnul a indicat semnele venirii sale, totuși nu se poate înțelege clar termenul lor; căci aceste semne, într-o schimbare continuă, au venit și au trecut și du­rează și acum. Venirea sa ultimă este, de fapt, asemă­nătoare celei dintâi.

Căci așa cum drepții și profeții îl așteptau, consi­derând că el va apărea în timpul lor, la fel, astăzi, orice credincios dorește să-l primească în timpul său, pentru că el nu a făcut cunoscută cu claritate ziua venirii sale. El, căruia îi sunt supuse numerele și timpurile, voia mai ales să nu se creadă că este supus unei constrângeri sau unui ceas. Cum putea să-i fie ascuns lui ceea ce el însuși a stabilit, el care a descris și semnele venirii sale? A scos în evidență aceste semne pentru ca, încă din prima zi, toate popoarele și veacurile să considere că venirea lui Cristos ar avea loc în timpul lor.

Vegheați, pentru că, atunci când trupul doarme, sun­tem dominați de natură, iar activitatea noastră nu mai este condusă de voință, ci de impulsul naturii. Și când asupra sufletului domnește o grea toropeală, cum ar fi meschinăria și tristețea, atunci este dușmanul cel care îl domină și îl determină să facă ceea ce nu vrea. Forța domină natura, iar dușmanul sufletul.

De aceea, vegherea pe care a poruncit-o Domnul nostru este prescrisă pentru ambele: pentru trup, ca să nu cadă într-un somn adânc, și pentru suflet, ca să nu cadă în toro­peală și timiditate, după cum spune Scriptura: Drepți­lor, fiți vigilenți (cf. 1Cor 15,34); și: Când mă trezesc, tot lângă tine sunt (Ps 138[139],18); și încă: Nu cedați obo­selii! De aceea, având această slujire pe care am primit-o din îndurare, nu ne descurajăm (cf. 2Cor 4,1). 

[Sfântul Efrem, diacon, Comentariu asupra Diatesaronului, cap. 18, 15-17: SCh 121, 325-328; sursă: http://www.ibreviary.com/].


vineri, 29 noiembrie 2019

† Duminica 1 din Advent [A]: Vegheați! [1 decembrie 2019]

 
Așteptare...
Vegheați!
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 decembrie 2019)      
Lecturi: Isaia 2,1-5; Romani 13,11-14a; Evanghelia Matei 24,37-44; lecturi

Omilie


Începe un alt an liturgic. Celebrăm timpul Adventului: de la cuvântul latinesc adventus care înseamnă „venire”, dar în termeni mai largi se referă la dublă venire a lui Cristos. Prima venire este „întruparea” care s-a realizat cu două mii de ani în urmă, iar ultima venire este parusia [„prezență”] – sunt evenimentele care însoțesc a doua venire a lui Isus: învierea morților, judecata finală, raiul și iadul. Între aceste două venirii trăim misterul lui Cristos deja prezent în lume prin cuvânt și sacramente. Biserica îndeamnă comunitatea creștină să trăiască așteptarea. Suntem un popor care așteaptă venirea glorioasă a Domnului: va fi instaurată pacea și dreptatea. Prima duminică a Adventului are tema centrală: vegherea!  

vineri, 22 noiembrie 2019

† Cristos, regele universului [C]: Regele iubirii milostive [24 noiembrie 2019]

Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!” (Lc 24,42).
Regele iubirii milostive
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 noiembrie 2019)      
Lecturi: 2Samuel 5,1-3; Coloseni 1,12-20; Evanghelia Luca 23,35-43; lecturi

Omilie

Astăzi îl sărbătorim pe Cristos, regele universului. Este o sărbătoare recentă. A fost stabilită de papa Pius al XI-lea în anul 1925 [printr-o scrisoarea apostolică Quas primas (11 decembrie 1925)] pentru a afirma competența religioasă a Bisericii în domeniul profan de unde mentalitatea modernă voia s-o excludă. În faţa răspândirii ateismului şi a secularizării, papa a voit să susțină domnia spirituală a lui Cristos asupra întregii umanităţii şi a instituţiilor sociale. Biserica are dreptul și obligația să le reamintească puterilor lumii că sunt în serviciul omului. În reforma liturgică a Conciliu Vatican al II-lea Isus este rege pentru că domnit pe cruce: un rege care-i salvează pe alții și nu se salvează pe sine; un rege de neînțeles. Astăzi este înălțarea lui Isus din partea Tatălui în ziua învierii: este Kýrios, Domnul viu pentru totdeauna. Cristos, regele universului, este chemat să conducă poporul lui Dumnezeu.


vineri, 15 noiembrie 2019

† Duminica a 33-a de peste an [C]: Ultimele realități [17 noiembrie 2019]

Judecata de apoi de Michelangelo - Capela sixtina.
  Ultimele realități
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 noiembrie 2019)      
Lecturi: Malahia 3,19-20a; 2Tesaloniceni 3,7-12; Evanghelia Luca 21,5-19; lecturi

Omilie

Anul liturgic se sfârșește! Ultimele realități se apropie (în greacă eskhaton, în latină novissimi): este situația omului după moarte, sfârșitul lumii, judecata finală, iadul și paradisul. Noi așteptăm venirea în glorie a Domnului! Isus folosește un limbaj apocaliptic pentru a ne invita să găsim sensul istoriei, descoperind în evenimente zilnice urmele veșniciei. Astăzi ni se cere să credem că binele este mai puternic decât răul și că binele va triumfa. Introducerea de la Liturghie este o reflecție plină de optimism: „Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire” (Ier 29,11). Sunt cuvinte de încurajare! Lecturile biblice vestesc că: „prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele” (Lc 21,19) – din evanghelia de azi.

vineri, 8 noiembrie 2019

† Duminica a 32-a de peste an [C]: Viața nouă în plinătatea lui Dumnezeu [10 noiembrie 2019]

Împinge viața spre plinătatea Domnului (by pxhere.com).
Viața nouă în plinătatea lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 noiembrie 2019)      
Lecturi: 2Macabeilor 7,1-2.9-14; 2Tesaloniceni 2,16-3,5; Evanghelia Luca 20,27-38; lecturi

Omilie

Lecturile liturgice din această duminică ne pun în față adevărul despre învierea morților, ultima speranță în viața viitoare: trecând frontiera morții, ne deschide spre orizontul comuniunii cu Dumnezeu. Moartea martirică a celor șapte frați din perioada macabeică dă mărturie despre credința în Domnul capabil să învie morții [lectura întâia]. Cazul, construit cu multă abilitate de saducei, a celor șapte frați care au murit fără să lase vreun copil, după ce s-au căsătorit, unul după altul, cu aceleași femeie, lasă un gust amar și ridicularizează credința în învierea morților [evanghelia]. În centru lecturilor stă învierea morților. Această învățătură face parte din credinţa noastră, chiar cea mai importantă, pentru că ne arată scopul vieții noastre. Învierea morților este în inima Torei, a Scripturii: este viața cea nouă în plinătatea lui Dumnezeu.