marți, 20 noiembrie 2018

Inima râvneşte întâi plăcerea


Christ in perspective (1950) de Salvador Dali.

Inima râvneşte întâi plăcerea –
Şi-apoi, viaţă scutită de griji şi de nevoi –
Şi-apoi, fel de fel de leacuri şi de creme moi
Care uşurează şi vindecă durerea.

Şi-apoi, somn liniştit şi dulce –
Şi-apoi, de va fi-ascultată ruga sa
De Cel care-o judecă de pe Cruce,
Libertatea de-a muri cum vrea.

de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte.

(sursă: http://subiecte.citatepedia.ro).

luni, 19 noiembrie 2018

În dialogul nu există învinși, ci numai câştigătorii



Zygmunt Bauman - unul dintre cei mai influenţi sociologi ai secolului al XX-lea.
„Intrând într-un dialog înseamnă că 
ai depăși pragul de oglindă, 
arăți că înveți să te îmbogățești 
din diversitatea altuia.   
În dialogul nu există învinși, 
ci numai câştigătorii”. 

(Zygmunt Bauman [1925- 2017]).

vineri, 16 noiembrie 2018

† Duminica a 33-a de peste an (B): Isus este aproape de noi [18 noiembrie 2018]

Fiul Omului! - de Bernardette Lopez.
Isus este aproape de noi
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (18 noiembrie 2018)
 
Lecturi: Daniel 12,1-3; Evrei 10,11-14.18; Evanghelia Marcu 13,24-32; lecturi

Omilie

La sfârșitul anului liturgic liturgia bisericii ne oferă speranță. Daniel privea spre viitor profetizând: „în acel timp, va fi salvat oricine va fi găsit scris în carte” vieții. În discursul despre ultimele lucruri [escatologic], Isus vede împlinindu-se profețiile din Vechiul Testament: „Fiul Omului… va aduna pe toţi aleşii săi”. Autorul Scrisorii către Evrei contemplează pe Cristos șezând la dreapta lui Dumnezeu, așteptând de acum ca duşmanii săi să fie puşi sub picioarele sale. Lecturile de astăzi ne invită să fim atenți la ultimele realități ale vieții, la sfârșitul lumii și a timpului. Este venirea definitivă a lui Isus Cristos. Cuvântul Domnului ni se comunică astăzi prin imagini zguduitoare ce pot nelinişti inimile şi tulbura gândurile. Dar, el este aproape de noi.

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

† Duminica a 32-a de peste an (B): Dăruire și încredere [11 noiembrie 2018]

Obolul vădurei.
 Dăruire și încredere
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (11 noiembrie 2018)
 
Lecturi: 1Regilor 17,10-16; Evrei 9,24-28; Evanghelia Marcu 12,38-44; lecturi

Omilie


Cele trei lecturi biblice din această duminică au un punct comun: toate trei vorbesc despre dăruire. Noi nu am venit la Liturghie pentru a ne vedea, dar pentru a dărui totul Domnului. Am auzit mărturia a doua femei sărace – o păgână și o fiică a lui Israel – care a dat tot ce avea pentru a putea trăi: dăruiește tot. Iată două exemple în această zi în care îl sărbătorim pe cel care a renunțat la propria sa viață – Isus Cristos, marele preot. 

Tishbe, satul lui Ilie, aproape de valea Chorath (pârâul Cherit).

Prima lectură luată din Cartea Regilor (1Rg 17,10-16) ne vorbește despre profetul Ilie, din Regatul de Nord cu capitala la Samaria. După anunțul secetei (1Rg 17,1) și chemarea din partea lui Dumnezeu lângă pârâul Cherit (la nord de Tișbe, satul natal a lui Ilie, în Transiordania), Ilie trebuie să fugă de mânia reginei Izabela, soția lui Ahab [prin 870 î.C.], într-un teritoriul păgân, retrăgându-se în Fenicia [în regiunea Tirului și Sidonului], o țară mai fertilă decât Israelul. A fost mânat până la Sarepta, oraș fenician, aproape de coasta Mediteranei, la 15 km la sud de Sidon, țara din care provenea Izabela, dușmană declarată a lui Dumnezeu și, deci, a lui Ilie. Este „consumat de zel pentru Domnul” în lupta dramatică împotriva păgânismului cananeu – cultul lui Baal, zeul fertilității și al ploii – ce contamina religia poporului evreu. Era în timpul foametei. Întrând în cetate, găsește acolo o văduvă săracă strângând vreascuri pentru că voia să-și facă o turtă dintr-o mână de făină și un pic de ulei pentru ea și fiul său. Dar la cererea profetului, face un salt de credință. Căci „Ilie i-a zis: «Nu te teme, mergi […]! Dar fă pentru mine o turtă mică  […] şi adu-mi-o; apoi vei face pentru tine şi pentru fiul tău! Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Vasul cu făină nu se va termina şi urciorul cu untdelemn nu se va împuţina până în ziua când Domnul va da ploaie peste faţa pământului’»” (vv. 13-14). Ea dă totul și se încredințează lui Dumnezeu. Această înmulțire miraculoasă a făinii și a uleiului este răsplata pentru atitudinea plină milă pe care o femeie săracă i-o arată omului lui Dumnezeu. Minunea se împlinește. Profetul este salvat de la moarte de generozitatea unei văduve păgâne foarte sărace. Pentru sfinții părinți, această văduvă este modelul păgânilor chemați la credință.


vineri, 9 noiembrie 2018

Bazilica sfântul Ioan din Lateran – catedrala papei din Roma

Bazilica sfântul Ioan din Lateran.

„În ziua de 9 noiembrie, liturgia Bisericii celebrează sărbătoarea Sfinţirii Bazilicii sfântul Ioan din Lateran. Dacă Vaticanul este reşedinţa Papei, în sens strict catedrala din Roma nu este Bazilica «Sfântul Petru», ci Bazilica «Sfântul Ioan din Lateran». Este vorba despre un mare templu, una dintre cele patru Bazilici majore din Roma şi al cărei titlul oficial este «Arhibazilica Mântuitorului şi a sfinţilor Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul». Referinţa Lateran este dată, pentru că familia nobilă a Lateranilor au donat în secolul al III-lea terenurile pentru construirea bisericii. Este catedrala Papei, unde se celebrează liturghia din Joia Sfântă şi Corpus Christi. Are o inscripţie pe faţadă care spune «mama şi capul tuturor bisericilor din oraşul Roma şi de pe tot pământul».
 
Bazilica sfântul Ioan din Lateran - interior.
Marile religii de astăzi şi din toate timpurile au «temple» pentru a aduce cult Dumnezeului lor. Părinţii noştri în credinţă numesc «sinagogă» actualele lor temple, islamicii numesc «moschee» locurile lor sacre şi creştinii în general le dăm titlul de «biserică» sau «templu». Ce este un «templu»? Pentru marile religii este mereu un spaţiu sacru unde omul se întâlneşte cu Dumnezeul său. (Gabriel Mestre).
 
Bazilica sfântul Ioan din Lateran - mozaic.
„Cuvântul lui Dumnezeu aminteşte un adevăr esenţial: templul de cărămizi este simbol al Bisericii vii, comunitatea creştină, pe care deja apostolii Petru şi Paul, în scrisorile lor, îl înţelegeau ca «edificiu spiritual», construit de Dumnezeu cu «pietrele vii» care sunt creştinii, pe unicul fundament care este Isus Cristos, asemănat la rândul său cu «piatra unghiulară» (cf. 1Cor 3,9-11.16-17; 1Pt 2,4-8; Ef 2,20-22). «Fraţilor, voi sunteţi edificiul lui Dumnezeu», scrie sfântul Paul şi adaugă: «sfânt este templul lui Dumnezeu care sunteţi voi» (1Cor 3,9c.17). Frumuseţea şi armonia bisericilor, destinate să dea laudă lui Dumnezeu, ne invită şi pe noi fiinţele umane, limitate şi păcătoase, să ne convertim pentru a forma un «cosmos», o construcţie bine ordonată, în strânsă comuniune cu Isus, care este adevăratul Sfântul Sfinţilor.

Asta se întâmplă în mod culminant în liturgia euharistică, în care «ecclesia”, adică comunitatea celor botezaţi, se reuneşte pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a se hrăni cu Trupul şi Sângele lui Cristos. În jurul acestei duble mese Biserica din pietre vii se edifică în adevăr şi în caritate şi este plăsmuită interior de Duhul Sfânt transformându-se în ceea ce primeşte, conformându-se tot mai mult Domnului său Isus Cristos. Ea însăşi, dacă trăieşte în unitate sinceră şi fraternă, devine astfel jertfă spirituală plăcută lui Dumnezeu.

Sărbătoarea de astăzi celebrează un mister mereu actual: adică Dumnezeu vrea să-şi zidească în lume un templu spiritual, o comunitate care să-l adore în duh şi adevăr (cf. In 4,23-24). Însă această sărbătoare ne aminteşte şi importanţa edificiilor materiale, în care comunităţile se adună pentru a celebra laudele lui Dumnezeu. De aceea fiecare comunitate are datoria de a păstra cu grijă propriile edificii sacre, care constituie un preţios patrimoniu religios şi istoric. De aceea s-o invocăm pe Maria Preasfântă, pentru ca să ne ajute să devenim, asemenea Ei, «casa lui Dumnezeu», templu viu al iubirii sale”. (Benedict al XVI-lea, Angelus [9 noiembrie 2008]).

joi, 8 noiembrie 2018

Cădem şi ne ridicăm din nou...

 
A fost întrebat un cărugăr [monah]: 
„Ce faci în pustiu?”  
A răspuns: 
„Cădem şi ne ridicăm, 
cădem şi ne ridicăm, 
cădem din nou și iar ne ridicăm! 
Pentru a face viaţa noastră trebuie să fii umil
şi să găsești puterea pentru a începe din nou, fără să fii supărat!”  
 
(sursă: Enzo Bianchi; https://twitter.com/enzobianchi7; trad. Isidor Chinez).