† Duminica a 12-a de peste an (B): Furtuna de pe Marea Galileii (omilie)

„Furtuna de la Marea Galileei” - de Rembrandt
 
Rembrandt ce se uită la noi,
spectatorii, și vrea să ne atragă în scenă, 
deoarece episodul vorbeşte despre noi...
(sursa: http://www.orarel.com/blog/2014/07/04/la-tempesta-sedata-e-il-credere-nel-vedere/).



Cristos liniștește furtuna de pe Marea Galileei (1633)
de Rembrandt van Rijn

(sursă: https://it.wikipedia.org/wiki/Tempesta_sedata#/media/File:Rembrandt_Christ_in_the_Storm_on_the_Lake_of_Galilee.jpg). 



Evanghelia Marcu 4,35-41: În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, le-a spus: “Să trecem pe ţărmul celălalt!” Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el. Şi a venit o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă încât aproape se umpluse. El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” Trezindu-se, a certat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!” Şi vântul a încetat şi s-a făcut linişte mare. Atunci le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?” Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: „Cine este oare acesta, că şi vântul şi marea îl ascultă?”

Omilie

Pentru a înţelege aceste texte de astăzi, trebuie să ştiţi că în lumea Bibliei, mare este reperul forţelor răului. În prima lectură, vedem pe Iob foarte dureros încercat de rău. Dumnezeu îi răspunde afirmând puterea sa asupra mării, și, prin aceasta, a tot ceea ce distruge pe om. Dacă am citit continuarea acestei povestiri, am descoperi că Iob va găsi o situaţie mult mai frumoasă decât a avut-o la început. La fel ca Iob, oamenii pot striga în suferințele lor spre Dumnezeu. Vestea bună este că el nu ne lasă în părăsire. El vine spre noi.

 

În a doua lectură, sfântul Paul ne invită pentru a face un pas mai departe. Venind în lume, Cristos a luat asupra sa toate suferinţele şi păcatele noastre. Întreaga viaţă a lui Paul a fost transformată de descoperirea acestui Isus care a murit pentru toţi oamenii purtând greutatea relelor. Situaţia noastră este complet modificată. Dacă Isus a murit pentru noi, noi nu avem dreptul de a trăi în egoismul nostru. Noi trebuie să primim viața nouă pe care a obţinut-o prin patima şi moartea sa. Este o viaţă – în esenţă – este caracterizată de o mare iubire.

 

În Evanghelie vedem cum Isus invită pe discipoli săi să plece „pe malul celălalt”. Înţelegem că aici pe „celălalt mal” nu este doar cealaltă parte a mării. În primul rând este lumea păgână. Isus vrea să se alăture acestei lumi pentru a elibera de sub puterile răului şi a anunța vestea bună a Evangheliei. Este un mod de a spune că nu a venit pentru singurul poporul lui Israel, dar pentru toţi oamenii din întreaga lume. El vrea ca toate să aibă viaţa din abundenţă.

 

Citind această evanghelie, credem că mulţi preoţi, călugări, călugărițe şi persoane laice au răspuns la această chemare a lui Cristos. Ei au lăsat familiile lor, prietenii lor, ţara lor pentru a merge în necunoscut. Ei au traversat oceanele pentru a anunţa pe Isus oamenilor care nu l-au cunoscut. Şi acum vedem preoți africani, indieni sau de alte națiuni care își părăsesc țara pentru a veni să evanghelizeze. Vestea cea bună ar trebui să fi anunţat la toate popoarele. În primul rând la cei săraci, excluși, bolnavi, prizonieri. Dumnezeu iubește pe toata lumea şi vrea salvarea lor.

 

Lăsându-și țară sa pentru a adere la „celălalt mal” implică o mare încredere. Evanghelia ne vorbeşte despre furtună şi frica discipolilor. Cristos calmând această furtună afirmă victoria sa asupra forţelor răului. Trebuie să ştiţi că sfântul Marcu a scris Evanghelia sa după învierea lui Cristos (aproximativ pe la anul 60-70). Se adresează creştinilor persecutaţi şi descumpăniți de aceste furtuni care i-au copleșit. Biserica este ca barca lui Petru: pare să se scufunde. Atunci au strigat după ajutor: „Salvează-ne! Pierim!” Este rugăciunea a mulţi creştini de astăzi care suferă violenţe şi persecuţie. Dar Isus este aici, cu ea și puterile răului nu au ultimul cuvânt.

 

Dacă vrem să rămână credincioşi Evangheliei, vom fi expuși la provocările timpului nostru: vom avea de luptat împotriva rasismului, în apărarea celui oprimat, pentru a demonstra solidaritatea cu cei mai săraci. Înfruntând răul, creştinii pot să se pună în pericol sau să ia în râs. Dar ei îşi amintesc că Isus nu i-a fost teamă deoarece a învins toate furtunile. Cu el putem înfrunta aceeaşi lupte împotriva răului şi stăpâni toate furtunile, cele de egoism, ură, nedreptate şi violenţă. Cu el avem ferma  convingere că iubire va triumfa.

 

În această zi putem face ca rugăciunea noastră să fie ca aceea a cântărețului Raymond Fau:

 

Tu eşti inima vieţii noastre

Şi tu este acela în care trăim

Tu eşti inima vieţii noastre

O, Isus Cristoase, trăitorule.

(pr. Jean Compazieu [13.06.2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/5236-homelie-du-12eme-dimanche-du-temps-ordinaire/).

 

 

Tu es là au coeur de nos vies

(cântă Raymond Fau)

Tu es là au cœur de nos vies,
Et c’est toi qui nous fais vivre.
Tu es là au cœur de nos vies,
Bien vivant, ô Jésus Christ.

1 – Dans le secret de nos tendresses, tu es là.

Dans les matins de nos promesses, tu es là.

2 – Dans nos cœurs tout remplis d’orages, tu es là.

Dans tous les ciels de nos voyages, tu es là.

3 – Au plein milieu de nos tempêtes, tu es là.

Dans la musique de nos fêtes, tu es là.