Este timpul rugăciunii
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 iunie 2025)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 7,55-60; Apocalips 22,12-14.16-17.20; Evanghelia Ioan 17,20-26; lecturi biblice
Omilie
Evenimentele pascale sunt sinonime cu victoria, uimirea și bucuria. Istoria lui Ștefan, din prima lectură, ne amintește că Isus este „Domnul” [în greacă Kyrios]: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” (Fap 7,58). Este rugăciunea lui Ștefan când moare sub lovituri de pietre. Cuvântul lui Dumnezeu, din a doua lectură, ne îndeamnă să ne amintim de puterea vestei celei bune – „Eu, Isus, am trimis pe îngerul meu, ca să vă aducă această mărturie cu privire la Biserică. Eu sunt Descendentul, Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare a dimineţii” (Ap 21,16) – și rugăciunea Bisericii: „Duhul şi Mireasa zic: «Vino!» Cel care aude să spună şi el: «Vino!»” (Ap 21,17). Credința în Dumnezeu este prezentată în texul evanghelic nu ca un exercițiu intelectual, ci ca o relație de iubire: e rugăciunea lui Isus – rugăciunea preoțească: „Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine: toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis” (In 17,20-21). Isus însuși de roagă pentru noi. A fi discipolul lui Cristos înseamnă a face parte dintr-un mare întreg: nu există creștini singuri. Între înălțare și Rusalii, textele biblice ne invită la rugăciune. Este singura atitudine potrivită pentru discipoli ce așteaptă venirea Duhului. Ne îndreptăm către el, Domnul, deschizându-ne mâinile și inimile. Scopul rugăciunii este să ne pună într-o stare receptivă față de „darul” pe care Domnul vrea să ni-l facă: e Duhul Sfânt. Dumnezeu ne mântuiește prin mâinile sale: Isus și Duhul Sfânt!
