† Duminica a 21-a de peste an (B): Invitați la a alege [26 august 2018]

Suntem invitați la o alegere....

Invitați la a alege

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 11:00 (26 august 2018)

Lecturi: Iosue 24,1-2a.15-17.18b; Efeseni 5,21-32; Evanghelia Ioan 6,60-69; lecturi.

Omilie

Lecturile biblice din această duminică ne cheamă la o alegere esenţială pentru viaţa: adresează un apel foarte puternic de a alege sau pentru sau împotriva lui Dumnezeu. Este vorba de opţiunea credinţei: a crede sau nu în Cristos, Fiul lui Dumnezeu; a-l urma sau a-l părăsi pe Isus; a accepta sau a respinge oferta lui Cristos care revelează iubirea Tatălui. Suntem invitați la credință în faţa lui Isus, a naturii sale divine, a misiunii sale de mântuire dar şi în Biserică şi în sfintele Sacramente.

Sfânta Fecioară Maria, Regină (22 august)

Încoronarea sfintei Fecioare Maria 

de Diego Velazquez.

E o mare bucurie pentru noi să o putem cinsti pe Maria cu titlul de regină şi să putem contempla momentul încoronării sale. Maria este regină pentru că este mama lui Isus, Rege al universului, Mântuitorul întregului neam omenesc.

Îmi vin în minte tablourile lui Fra Angelico, ce reprezintă încoronarea, în care atitudinea Mariei este aceeaşi ca şi în momentul Bunei-Vestiri: Maria se apleacă pentru a primi coroana, aşa cum s-a înclinat odinioară pentru a primi vestea îngerului. Există o asemănare plină de semnificaţie, deoarece nu uităm că cea care este încoronată este umila servitoare a lui Dumnezeu, ba s-ar putea chiar spune este însăşi umilinţa încoronată. Maria regină ne repetă afirmaţia din Magnificat: „Dumnezeu i-a dat jos de pe tronuri pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei umili”.

Umilinţa nu este înjosirea fără scop, nu este renunţarea la orice demnitate, ci este tocmai calea spre adevărata demnitate, spre gloria pe care Dumnezeu vrea să ne-o dea şi care poate fi numai gloria celor smeriţi cu inima, gloria lui Isus, smerit cu inima.

De fiecare dată când spunem la Liturghie: „Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos, ţie, Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea şi mărirea”, ne gândim că aceasta nu este o glorie plină de mândrie, ci una umilă, gloria iubirii care s-a dăruit pe sine până la sfârşit.

Să-i cerem Mariei, bucurându-ne cu ea de gloria şi de umilinţa ei, să ne umple inima de încredere într-însa. De fapt, tocmai pentru că gloria ei este una umilă, Maria continuă să se pună încă în slujba tuturor fiilor ei. Este regină pentru a ne elibera de orice nedreptate, de orice angoasă, de orice dificultate.

Profeţia lui Isaia pe care o citim astăzi proclamă: „Jugul care îi apăsa, toiagul care le lovea spinarea şi biciul care îi asuprea, tu le-ai sfărâmat”. Cuvintele acestea desemnează împărăţia lui Mesia şi, de asemenea, regalitatea Mariei: ea sfărâmă orice jug care apasă, ea dă libertate plină de bucurie inimii. Aceasta face Maria zi de zi pentru toţi cei care cred în ea şi se încred într-însa.

(sursă: http://www.calendarcatolic.ro/meditatii).

Scrisoarea sfântului părinte papa Francisc către poporul lui Dumnezeu (20 august 2018)

Scrisoarea papei Francisc 

către 

poporul lui Dumnezeu 

„Dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună” (1Cor 12,26). Aceste cuvinte ale sfântului Paul răsună cu putere în inima mea constatând încă o dată suferinţa trăită de mulţi minori din cauza abuzurilor sexuale, de putere şi de conştiinţă comise de un număr însemnat de clerici şi persoane consacrate. Un delict care generează profunde răni de durere şi de neputinţă, înainte de toate în victime, dar şi în rudele lor şi în întreaga comunitate, fie că sunt oameni care cred sau nu cred. Privind la trecut, nu va fi niciodată îndeajuns ceea ce se face pentru a cere iertare şi a încerca să se repare dauna provocată. Privind la viitor, nu va fi niciodată puţin tot ceea ce se face pentru a da viaţă unei culturi capabile să evite ca aceste situaţii nu numai să nu se repete, ci să nu găsească spaţiu pentru a fi acoperite şi a se perpetua. Durerea victimelor şi a familiilor lor este şi durerea noastră, de aceea este urgent să se reafirme încă o dată angajarea noastră pentru a garanta protejarea minorilor şi adulţilor aflaţi în situaţie de vulnerabilitate.

1. Dacă un membru suferă

În ultimele zile a fost publicat un raport în care se descrie experienţa a cel puţin o mie de persoane care au fost victime ale abuzurilor sexuale, de putere şi de conştiinţă săvârşite de preoţi, într-o perioadă de circa şaptezeci de ani. Deşi se poate spune că cea mai mare parte a cazurilor se referă la trecut, totuşi, cu trecerea timpului am cunoscut durerea multora dintre victime şi constatăm că rănile nu dispar niciodată şi ne obligă să condamnăm cu putere aceste atrocităţi, precum şi să concentrăm eforturile pentru a eradica această cultură a morţii; rănile „nu trebuie prescrise niciodată”. Durerea acestor victime este un plâns care se ridică spre cer, care atinge sufletul şi care mult timp a fost ignorat, ascuns sau redus la tăcere. Însă strigătul său a fost mai puternic decât toate măsurile care au încercat să-l reducă la tăcere sau, chiar, au pretins să-l rezolve cu decizii care i-au mărit gravitatea căzând în complicitate. Strigăt pe care Domnul l-a ascultat arătându-ne, încă o dată, de partea cui vrea să stea. Cântarea Mariei nu greşeşte şi, ca un fundal, continuă să străbată istoria pentru că Domnul îşi aminteşte de promisiunea pe care a făcut-o părinţilor noştri: „I-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor; i-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale” (Lc 1,51-53), şi simţim ruşine când ne dăm seama că stilul nostru de viaţă a dezminţit şi dezminte ceea ce recităm cu glasul nostru.