sâmbătă, 31 august 2019

† Duminica a 22-a de peste an (C): Să învățăm umilința [1 septembrie 2019]


Isus invitat la masă...
 Să învățăm umilința

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (1 septembrie 2019) 

Lecturi: Ben Sirah 3,17-18.20.28-29; Evrei 12,18-19.21-24a; Evanghelia Luca 14,1.7-14; lecturi

Omilie

Isus ne cheamă la masa euharistică, la liturghie, ce ne amintește de umilința crucii. Nimic impunător din ceremoniile Vechiului Testament (a doua lectura), dar simplu: întâlnirea cu Domnul. Ar fi greșit să căutăm locurile cele dintâi pentru a ieși în evidență. Orgolioșii sunt fără leac (evanghelia). Singurul care se smerește află har înaintea lui Dumnezeu (lectura întâia). Lecturile biblice ne invită să descoperim valoarea umilinței. Nu este o simplă politețe. Să punem lucrurile la punct. E o analiză critică a aroganței celor mândrii și o lecție de umilință evanghelică. 

miercuri, 28 august 2019

Sfântul Augustin (354-430), episcop, doctor al Bisericii [28 august]





„Târziu te-am iubit, frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, târziu te-am iubit. Şi iată că tu erai înlăuntrul meu şi eu eram în afară, şi acolo te căutam. Şi eu, nenorocitul, mă avântam spre lucrurile frumoase create de tine. Tu erai cu mine şi eu nu eram cu tine. Mă ţineau departe de tine creaturile care, dacă nu ar fi fost în tine, nici nu ar fi existat. M-ai chemat, ai strigat, ai învins surzenia mea. M-ai străfulgerat cu lumina ta şi, în sfârşit, mi-ai vindecat orbirea. Ai răspândit asupra mea parfumul tău, şi eu l-am inspirat, şi acum te doresc pe tine. Te-am gustat, şi acum mi-e foame şi sete de tine. M-ai atins, şi acum ard de dorinţa de a dobândi pacea ta”[1].

Cu aceste cuvinte, Augustin face sinteza celor două perioade ale vieţii sale: mai întâi preocuparea plină de nelinişte a celui care, căutând calea, a comis multe erori; apoi, o dată aflată calea, dorinţa arzătoare de a ajunge la scop pentru a-l putea îmbrăţişa pe cel iubit.

Doar un copil şi deja mare păcătos”

Augustin s-a născut la Tagaste, în Numidia, la 13 noiembrie 354, dintr-o familie de clasă medie. Tatăl său, pe nume Patriciu, era membru în Consiliul Local şi avea un caracter afectuos, cu excepţia unor ieşiri mânioase ce creau în casă un apăsător climat de tăcere. Prima în privinţa tăcerii era Monica. Femeie inteligentă şi iscusită, ştia cum să controleze ieşirile soţului şi, la momentul potrivit, obţinea mereu cea ce era mai bine pentru familia ei. Patriciu, din partea sa, era mândru de acest lucru, şi de aceea o iubea cu multă afecţiune. Ea era creştină ferventă, el, un simplu catecumen; s-a botezat doar spre sfârşitul vieţii, urmând un obicei comun în acel timp. Din căsătoria lor s-au născut, în afara lui Augustin, Navigiu şi o soră care, rămasă văduvă, a devenit responsabilă de mănăstirea feminină din Hippona.

marți, 27 august 2019

Sfânta Monica, după „Confesiunile” sfântului Augustin




Apropiindu-se ziua când trebuia să iasă din această viață, pe care tu o cunoșteai, Doamne, deși noi nu o știam, s-a întâmplat ca – după cum cred, potrivit unor tainice planuri ale tale – să ne aflăm amândoi, singuri, aplecați la o fereastră, de unde se vedea în grădina casei în care locuiam atunci, la Ostia, pe râul Tibru; departe de gălăgia mulțimii, ne odihneam după oboseala unei lungi călătorii, recăpătându-ne puterile pentru traver­sarea mării. Stăteam deci de vorbă singuri, cu multă gingășie, și, uitând de cele trecute, ne îndreptam către cele ce ne stăteau în față; căutam să aflăm împre­ună în prezența adevărului care ești tu însuți, cum ar putea fi viața veșnică a sfinților pe care nici ochiul nu a văzut-o, nici urechea nu a auzit-o, nici la inima omu­lui nu s-a suit (cf. 1Cor 2,9). Deschideam însă cu nesaț gura inimii către revărsarea cerească a izvorului tău, a izvorului vieții, care se află la tine.