 |
| Așteptare... |
Vegheați!
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 decembrie 2019)
Lecturi: Isaia 2,1-5; Romani 13,11-14a; Evanghelia Matei
24,37-44; lecturiOmilie
Începe un alt an liturgic. Celebrăm
timpul Adventului: de la cuvântul latinesc adventus
care înseamnă „venire”, dar în termeni mai largi se referă la dublă venire a
lui Cristos. Prima venire este „întruparea” care s-a realizat cu două mii de
ani în urmă, iar ultima venire este parusia
[„prezență”] – sunt evenimentele care însoțesc a doua venire a lui Isus:
învierea morților, judecata finală, raiul și iadul. Între aceste două venirii
trăim misterul lui Cristos deja prezent în lume prin cuvânt și sacramente. Biserica
îndeamnă comunitatea creștină să trăiască așteptarea. Suntem un popor care
așteaptă venirea glorioasă a Domnului: va fi instaurată pacea și dreptatea.
Prima duminică a Adventului are tema centrală: vegherea!
Cum
se așteaptă? În prima lectură luată din cartea lui Isaia (Is 2,1-5) este anunțată opera lui Dumnezeu care va da un chip nou
istoriei omenirii: cere un drum de întâmpinarea Domnului. În textul de astăzi este
zugrăvită cetatea Ierusalimului, de care este îndrăgostit profetul Isaia care
trăiește într-un timp complicat în Regatul lui Iuda sub amenințarea asirienilor.
A primit vocaţia profetică în anul 740 î.C. și timp de patruzeci de ani a
continuat munca vorbind poporului în timp de război și de dezorientare morală.
A anunțat că într-o zi toate popoarele se vor uni la Ierusalim: „În zilele de
pe urmă muntele casei Domnului va fi stabilit pe vârful munţilor şi va fi mai
înalt decât colinele şi se vor îndrepta spre el toate neamurile. […] «Veniţi,
să urcăm la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob!»” (v. 2-3). „În
zilele de pe urmă”: este timpul mesianic; mesajul este escatologic, adică
despre soarta finală a lumii și a omului. Escatologie: de la cuvânt grecesc eschata – [ἔσχατα] – care înseamnă „lucrurile de pe urmă”. Oracolul vestește
răspândirea credinței în Dumnezeu care va avea drept centru Ierusalimul și caracteristică
pacea universală. „Muntele casei Domnului” (v. 2) va ca un far de lumină pentru
întreaga lume învăluită în întuneric. Dumnezeu este acolo, pe înălțimea
Sionului, împrăștiind raze de lumină: „căci din Sion va ieşi legea şi din
Ierusalim, cuvântul Domnului” (v. 3). Profetul ne anunță că într-o zi vor veni
toate națiunile la Ierusalim. Acest oraş va deveni semnul mântuirii universale.
Războiul va fi înlocuit cu pace. Toate popoarele vor veni să celebreze pacea şi
fericirea. „Casă a lui Iacob, veniţi să umblăm în lumina Domnului!” (v. 5). În
fiecare zi ne pregătim să mergem în lumina lui Dumnezeu.
Trebuie să așteptăm și să sperăm
sosirea lui Cristos și să ne pregătim să-l primim. Acesta este mesajul lui Paul
adresat creştinilor din Roma proveniți din Iudeea. Există o mare comunitate de evrei cu 13 sinagogi. Împăratul Claudiu a expulzat, în anul 49 d.C., cam 50.000 dintre ei. În
scrisoarea trimisă pe la anul 58 d.C., Paul se prezintă comunității din Roma pe care
vrea să o viziteze în călătoria pe care o pregătea pentru Spania. El îi
încurajează să-l primească cu bucurie și entuziasm pe Domnul Isus; să rămânem
vigilenți, treji, pregătiți, „căci – cum ne spune apostolul – este deja ceasul
să vă treziţi din somn! […] Noaptea este pe sfârşite, ziua este aproape” (v.
11.12). Este un ecou al chemării pătruns de tensiune, îndemnuri, mișcare. Primele
comunităţi creştine trăiau având credinţa în Cristos venit şi, totodată, în
siguranţa reîntoarcerii sale. În timpul lui Paul, creștinii așteptau revenirea
iminentă a Domnului în glorie. Dar anii au trecut şi nimic nu s-a întâmplat; nu
a fost o manifestare glorioasă a lui Cristos cel înviat. Atunci apostolul
recomandă tuturor vigilenţă pentru a ne pregăti să-l întâmpinăm pe Domnul.
Așteptând, suntem invitaţi să ne „îmbrăcăm armele luminii” (v. 12) lui Cristos
şi să fim gata în orice moment. Cu claritatea credinței reușim să descifrăm
„timpul”, adică sensul profund în care trăiește omenirea. Paul ne amintește că
suntem aproape de apariția aurorei: „Noaptea este pe sfârşite, ziua este
aproape” (v. 12). Cuvântul lui Dumnezeu ne provoacă la o decizie: „să ne
dezbrăcăm de faptele întunericului şi să îmbrăcăm armele luminii!” (v. 12). Este
o încercare nouă a Domnului Isus!
În acest an ne va însoți textul evanghelic
după Matei (Mt 24,37-44). Fragmentul este numit
„discursul escatologic” a lui Isus. Ieșind din templu (v. 1), șezând pe Muntele
Măslinilor (v. 3), Cristos pronunță aceste cuvinte despre ultime realități: „Spune-ne,
când se vor întâmpla toate acestea și care este semnul venirii tale și al
sfârșitului lumii?” (v. 3). Discursul folosește un limbaj apocaliptic, adică
despre sfârșitului lumii, dar știm bine că intenția lui Isus nu era aceea de a
purta teroare ci de a anunța adevăruri teologice: va veni sfârșitul lumii și este
necesar să veghem. Istoria devine loc de realizare a împărăției lui Dumnezeu.
Decepție pentru oamenii înclinați spre visare, departe de realitate. În
această duminică nu ne este prezentat nimic de Crăciun pe care îl sărbătorim în
decurs de o lună. Cu Isaia, Ioan Botezătorul, apostolul Paul ne poartă la evenimentul
final a lui Cristos – venirea sa ultimă – la care este nevoie să ne pregătim. Adventul
este o chemare la primirea calității „veșnice” pe care o are deja prezentul
nostru: cu Cristos, Dumnezeu a dat consistență timpului cucerindu-l pentru
sfera divină, smulgându-l din mizerie și păcat. Omul este invitat să intre în
acest șir neîntrerupt al mântuirii. Nu este ușor să pierzi posibilitățile când
ochii sunt încețoșați de superficialitate, mâinile sunt ocupate cu banalități
și inima este abandonată plăcerii. „Cum era în acele zile dinaintea potopului,
când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Noe
a intrat în arcă şi nu şi-au dat seama de nimic până când a venit potopul” (v.
38-39). „Nu și-au dat seama de nimic!” Generația lui Noe nu este mai rea decât
altele, dar vina constă în lipsa de înțelegere a realității înconjurătoare, de discernământ,
de așteptare.
După exemplul lui Noe suntem
chemați și noi să discernem timpul în care trăim, să aderăm cu inteligență la
realitatea personală și la istoria în care suntem plasați. Trebuie să vedem în
timpul prezent semnele care anticipă Ziua Domnului, și imediat, pentru că după
aceea nu va mai fi timp: „atunci, din doi oameni care vor fi pe câmp, unul va
fi luat și altul va fi lăsat” (v. 40). Numai cel care trăiește „cunoscând
timpului în care trăim” (Rom 13,11)
poate primi îndemnul lui Isus: „Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine
stăpânul vostru!” (v. 42). Creștinul trebuie să fie prin definiție o persoană
care veghează, atentă la scop: întâlnirea cu Domnul care vine!
Isus insistă: „Pregătiți-vă și
voi la venirea mea!” Nu fiți distrați. Nu lăsați să treacă şansa voastră. Vegheați!
Cere o mare capacitate de rugăciune și luptă interioară pentru a nu fi
zăpăciți, duși de false preocupări, pradă amețelii. A fi conștienți este a fi
vigilenți, a fi în așteptare… Acesta este o problemă de iubire față de Cristos.
Adventul ne ajută să luăm pânza de pe ochi pentru a veghea. Să nu irosim
ocazia! Este actuală întrebarea lui Teilhard de Chardin: „Noi, creștinii,
am primit misiunea de a ține vie flacăra arzătoare a dorinței: ce am făcut din
așteptarea Domnului?”…
„Marana tha! – Vino, Doamne Isuse!” Să ne ajute Dumnezeu să fim mai
buni…
bibliografia [anul A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989]; Compazieu J.
(http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu