vineri, 13 septembrie 2019

† Duminica a 24-a de peste an [C]: Milostivirea lui Dumnezeu [15 septembrie 2019]

„Fiul risipitor” de Sieger Köder (1925-2015).
Milostivirea lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (15 septembrie 2019)   
Lecturi: Exod 32,7-11.13-14; 1Timotei 1,12-17; Evanghelia Luca 15,1-32; lecturi

Omilie

În duminica de astăzi liturgia cuvântului este concentrată asupra parabolelor milostivirii lui Dumnezeu: „evanghelia evangheliilor”, cum spunea un exeget.



În timp de Domnul încredințează tablele Legii lui Moise, evreii și-au fabricat un zeu în formă de bou, apoi s-au prosternat în fața lui ca să-l adore. „Domnul i-a zis lui Moise: «Coboară, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a pervertit! S-au abătut repede de la calea pe care le-o poruncisem; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat înaintea lui, i-au adus jertfe»! […] Acum, lasă-mă; mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i va mistui!” (v. 7-8.10). Prima lectură luată din cartea Exodului (Ex 32,7-11.13-14) pare că vrea să descrie mânia lui Dumnezeu împotriva lui Israel după ce acesta încălcase alianţă prin adorarea viţelului de aur. Dar Moise se roagă amintind Domnului promisiunile făcute patriarhilor și fidelitatea iubirii sale pentru poporul său. Descoperă iubirea milostivă a lui Dumnezeu care este mai mare decât infidelitățile poporului său „cu ceafă dură” [dura cervice], incapabil să-și plece capul pentru a asculta. „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta împotriva poporului tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţ puternic?” (v. 11). Dumnezeu rămâne mereu credincios promisiunile sale. Toată Biblia ne pune în faţa infidelitățile poporului, dar mai ales milostivirea și iertarea lui Dumnezeu. „Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului său” (v. 14). Într-un limbaj prea uman Sfânta Scriptura vorbește despre Dumnezeu că i-a iertat păcatul,  și vrea să pună în lumină puterea rugăciunii de mijlocire a lui Moise care schimbă inima lui Dumnezeu în milostivire. Mai târziu, evreii au înțeles că nu este Dumnezeu care ne pedepsește; au cunoscut pe un Dumnezeu eliberator. Aceasta este istoria alianţei între Dumnezeu și poporul său: o istorie a milostivirii… 

Sfântul Ioan Gură de Aur [Crisostomul] (347-407), episcop, doctor al Bisericii [13 septembrie]




„Multe valuri şi furtuni ameninţătoare vin peste noi, dar nu ne este teamă că ne vom scufunda, deoarece suntem zidiţi pe stâncă [] De ce să ne temem? De confiscarea banilor? «Nu am adus nimic pe acest pământ şi nici nu putem lua nimic cu noi». Dispreţuiesc puterile acestei lumi şi bunurile ei mă fac să zâmbesc. Nu mă tem de sărăcie, nu doresc bogăţiile, nu mă tem de moarte, nici nu doresc să trăiesc, decât pentru binele vostru”  [1]. 

Acestea sunt cuvinte pronunţate de păstorul Bisericii din Constantinopol în timp ce mergea în exil. Curtea imperială nu reuşise să-l corupă pentru a-l face să tacă. Crisostomul trăia şi anunţa evanghelia fără să-şi facă calcule nici pentru sine, nici pentru alţii. Aceasta a fost şansa sa înaintea lui Dumnezeu şi a istoriei şi, de asemenea, a fost dizgraţia sa înaintea puternicilor lumii. 

Rădăcinile sale 

S-a născut la Antiohia, între anii 340 şi 350. Tatăl său se numea Secundus şi era general al armatei romane staţionate la Antiohia, în Asia Mică. Când acesta a cunoscut-o pe Antusa, o tânără de origine greacă, în care frumuseţea fizică se unea cu o inteligenţă ieşită din comun, nu s-a gândit prea mult să o ceară de soţie. Erau amândoi creştini şi înţelegerea lor a fost perfectă, spre marea bucurie a familiilor lor.

vineri, 6 septembrie 2019

† Duminica a 23-a de peste an (C): Înțelepciunea lui Dumnezeu [8 septembrie 2019]

Isus vorbeste multimii...
 Înțelepciunea lui Dumnezeu
 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (8 septembrie 2019) 
Lecturi: Înţelepciunii 9,13-18b; Filemon 9b-10.12-17; Evanghelia Luca 14,25-33; lecturi
Omilie

Cele trei lecturi biblice din această duminică ne descoperă înţelepciunea lui Dumnezeu care nu are nimic cu înțelepciunea acestei lumi. Spun despre iubirea înfăcărată a Domnului care vrea mântuirea tuturor oamenilor. Putem intitula această duminică sărbătoarea „Înțelepciunii lui Dumnezeu”, care știe să conducă omul să se înțeleagă pe sine însuși în istoria lumii, după planul Domnului.



Pentru înțelepciune, singurul Dumnezeu cunoaște secretele fericirii omului. Când omul pretinde să se descopere pe sine însuși, se angajează în mod inevitabil într-o direcție greșită: e lecția din grădina Eden, din paradisul pământesc, când Adam și Eva au păcătuit. Domnul descoperă poporului său și omenirii secretul fericirii. Despre aceasta vorbește lectura întâia din cartea Înțelepciunii (Înț 9,13-18b). Primul mesaj este o lecție de umilință: „Cine poate cunoaşte planul lui Dumnezeu şi cine se va gândi la ce vrea Domnul? Gândurile celor muritori sunt şovăielnice şi cugetările noastre, nesigure” (v. 13-14). Într-o lume care se mândrește cu marea „știință”, cuvântul lui Dumnezeu ne învață că „gândurile muritorilor sunt şovăielnice” dacă nu sunt luminate de sus cu darul înțelepciunii. Este o altă scară de valori în care se verifică realitatea creată. Toată știința lumii, fără înțelepciune, nu ne poate mântui. Singura înțelepciune a lui Dumnezeu „întreaptă căile celor de pe pământ”, îi instruiește pe oameni în ceea ce este plăcut Domnului.

marți, 3 septembrie 2019

Sfântul Grigore cel Mare (540-604), papă, doctor al Bisericii


 
Sfântul Grigore cel Mare de Francisco Goya.
„E sigur că funcţiile nu trebuie să fie căutate cu toată inima, dar e la fel de adevărat că trebuie să le acceptăm, dacă nu noi suntem cei care le căutăm. Când este vorba apoi de persoane supuse planurilor lui Dumnezeu şi care nu sunt atinse de păcatul încăpăţânării, răspunsul la chemarea responsabilităţii dă semnificaţie şi finalitate darurilor primite. Ţine de natura darului ca el să fie de folos mai mult pentru alţii decât pentru sine” [1].

Grigore, întotdeauna atent la planurile pe care Dumnezeu le are cu sine, a exercitat funcţiile cele mai înalte în Biserică şi, suplinind carenţele altora, a intervenit chiar şi în sectorul civil, dar cu conştiinţa clară că îşi împlineşte o datorie şi că este un simplu „slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu”.

Creştin încă de la naştere

S-a născut la Roma, în jurul anului 440, din familia nobilă Anici. Tatăl său, Gordoniu, senator, şi mama sa, Silvia, se bucurau de respectul comunităţii creştine şi, după moarte, au fost trecuţi în rândul sfinţilor. Două mătuşi, Tarsilla şi Emiliana, s-au consacrat ca fecioare, şi printre înaintaşii săi puteau fi număraţi doi papi, Felix al III-lea şi Agapit. S-ar putea spune foarte bine că micul Grigore a băut creştinismul o dată cu laptele matern. A frecventat cu mult folos şcoala, studiind literele şi specializându-se, apoi, în drept. Datorită poziţiei speciale sociale a familiei sale, el a fost destinat carierei, pe atunci prestigioase, de funcţionar imperial.

sâmbătă, 31 august 2019

† Duminica a 22-a de peste an (C): Să învățăm umilința [1 septembrie 2019]


Isus invitat la masă...
 Să învățăm umilința

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (1 septembrie 2019) 

Lecturi: Ben Sirah 3,17-18.20.28-29; Evrei 12,18-19.21-24a; Evanghelia Luca 14,1.7-14; lecturi

Omilie

Isus ne cheamă la masa euharistică, la liturghie, ce ne amintește de umilința crucii. Nimic impunător din ceremoniile Vechiului Testament (a doua lectura), dar simplu: întâlnirea cu Domnul. Ar fi greșit să căutăm locurile cele dintâi pentru a ieși în evidență. Orgolioșii sunt fără leac (evanghelia). Singurul care se smerește află har înaintea lui Dumnezeu (lectura întâia). Lecturile biblice ne invită să descoperim valoarea umilinței. Nu este o simplă politețe. Să punem lucrurile la punct. E o analiză critică a aroganței celor mândrii și o lecție de umilință evanghelică. 

miercuri, 28 august 2019

Sfântul Augustin (354-430), episcop, doctor al Bisericii [28 august]





„Târziu te-am iubit, frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, târziu te-am iubit. Şi iată că tu erai înlăuntrul meu şi eu eram în afară, şi acolo te căutam. Şi eu, nenorocitul, mă avântam spre lucrurile frumoase create de tine. Tu erai cu mine şi eu nu eram cu tine. Mă ţineau departe de tine creaturile care, dacă nu ar fi fost în tine, nici nu ar fi existat. M-ai chemat, ai strigat, ai învins surzenia mea. M-ai străfulgerat cu lumina ta şi, în sfârşit, mi-ai vindecat orbirea. Ai răspândit asupra mea parfumul tău, şi eu l-am inspirat, şi acum te doresc pe tine. Te-am gustat, şi acum mi-e foame şi sete de tine. M-ai atins, şi acum ard de dorinţa de a dobândi pacea ta”[1].

Cu aceste cuvinte, Augustin face sinteza celor două perioade ale vieţii sale: mai întâi preocuparea plină de nelinişte a celui care, căutând calea, a comis multe erori; apoi, o dată aflată calea, dorinţa arzătoare de a ajunge la scop pentru a-l putea îmbrăţişa pe cel iubit.

Doar un copil şi deja mare păcătos”

Augustin s-a născut la Tagaste, în Numidia, la 13 noiembrie 354, dintr-o familie de clasă medie. Tatăl său, pe nume Patriciu, era membru în Consiliul Local şi avea un caracter afectuos, cu excepţia unor ieşiri mânioase ce creau în casă un apăsător climat de tăcere. Prima în privinţa tăcerii era Monica. Femeie inteligentă şi iscusită, ştia cum să controleze ieşirile soţului şi, la momentul potrivit, obţinea mereu cea ce era mai bine pentru familia ei. Patriciu, din partea sa, era mândru de acest lucru, şi de aceea o iubea cu multă afecţiune. Ea era creştină ferventă, el, un simplu catecumen; s-a botezat doar spre sfârşitul vieţii, urmând un obicei comun în acel timp. Din căsătoria lor s-au născut, în afara lui Augustin, Navigiu şi o soră care, rămasă văduvă, a devenit responsabilă de mănăstirea feminină din Hippona.

marți, 27 august 2019

Sfânta Monica, după „Confesiunile” sfântului Augustin




Apropiindu-se ziua când trebuia să iasă din această viață, pe care tu o cunoșteai, Doamne, deși noi nu o știam, s-a întâmplat ca – după cum cred, potrivit unor tainice planuri ale tale – să ne aflăm amândoi, singuri, aplecați la o fereastră, de unde se vedea în grădina casei în care locuiam atunci, la Ostia, pe râul Tibru; departe de gălăgia mulțimii, ne odihneam după oboseala unei lungi călătorii, recăpătându-ne puterile pentru traver­sarea mării. Stăteam deci de vorbă singuri, cu multă gingășie, și, uitând de cele trecute, ne îndreptam către cele ce ne stăteau în față; căutam să aflăm împre­ună în prezența adevărului care ești tu însuți, cum ar putea fi viața veșnică a sfinților pe care nici ochiul nu a văzut-o, nici urechea nu a auzit-o, nici la inima omu­lui nu s-a suit (cf. 1Cor 2,9). Deschideam însă cu nesaț gura inimii către revărsarea cerească a izvorului tău, a izvorului vieții, care se află la tine.

vineri, 23 august 2019

† Duminica a 21-a de peste an (C): Dumnezeu vrea să fim salvați [25 august 2019]

Poarta cea strâmtă.
Dumnezeu vrea să fim salvați
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (25 august 2019)
Lecturi: Isaia 66,18-21; Evrei 12,5-7.11-13; Evanghelia Luca 13,22-30; lecturi

Omilie


Textele biblice din această duminică ne invită să facem un pas înainte pe drumul credinței. Dumnezeu adună toate popoarele pentru a vedea gloria sa [lectura întâia]. Intenția lui este a ne aduna în împărăția sa, cu toate persecuțiile [lectura a doua]. Isus se suie la Ierusalim pentru a deschide „poarta” la toți oamenii [evanghelia].


sâmbătă, 17 august 2019

† Duminica a 20-a de peste an (C): În încercări și greutăți, alături de Cristos [18 august 2019]


 În încercări și greutăți, alături de Cristos
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (18 august 2019)
Lecturi: Ieremia 38,4-6.8-10; Evrei 12,1-4; Evanghelia Luca 12,49-53; lecturi

Omilie


Venim la liturghie nu pentru a căuta liniștea înșelătoare, dar pentru a găsi puterea ce ne conduce să înfruntăm inevitabilele încercări și greutăți [evanghelia]. A trăi altfel atrage mulți dușmani: este cazul profetul Ieremia din prima lectură. Însă dacă privim spre Cristos – „începutul şi desăvârşirea credinţei” – vom lua exemplu și nu ne vom descuraja niciodată [doua lectură].

miercuri, 14 august 2019

† Adormirea Maicii Domnului: Maria în splendoarea gloriei [15 august 2019]

Adormirea Maicii Domnului - de Peter Paul Rubens.
 Maria în splendoarea gloriei

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (15 august 2019)
Lecturi: Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56; lecturi

Omilie


Pentru a indica „moartea” Maicii Domnului la sfârșitul vieții sale pământești se folosește „adormirea”. Nu se relatează în Noul Testament, dar se află în credința Bisericii în Orient cât și Apus. A fost decretată de împăratul bizantin Mauricius (582-602) pe 15 august. În secolul următor sărbătoarea este introdusă şi la Roma de către papa Sergiu I (687-701). Este definită ca dogmă de credință în anul 1950 pe 1 noiembrie cu constituția apostolică Munificentissimus Deus a papei Pius al XII-lea: „Preacurata Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu, după ce s-a terminat cursul vieții pământești, a fost ridicată în gloria cerească cu sufletul și cu trupul”  (Pius XII, Munificentissimus Deus, AAS 42 [1950], 770).

vineri, 9 august 2019

† Duminica a 19-a de peste an (C): Credința – starea de vigilență [11 august 2019]

 
„Fiţi şi voi pregătiţi!” (Lc 12,40).
Credința – starea de vigilență
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (11 august 2019)
Lecturi: Înţelepciunii 18,6-9; Evrei 11,1-2.8-19; Evanghelia Luca 12,32-48; lecturi

Omilie
 

Lecturi biblice ne invită să medităm despre credința în aşteptare venirii Domnului. Dumnezeu „trece” noaptea – este noaptea de Paști. Fericit este cel care îl recunoaște și îl primește [în lectura întâia]. Credința ne susține în realitatea sperată [în lectura a doua]. Evanghelia anunță reîntoarcerea Domnului înviat. Este marea speranță pentru discipoli; e izvor de bucurie și de încredere că Cristos este cu noi, plin de iubire și milostivire.

Sfânta Tereza Benedicta a Crucii [Edith Stein] (1891-1942), călugăriță, martiră (9 august)


Sfânta Tereza Benedicta a Crucii [Edith Stein] (1891-1942)


„Au luptat o luptă dură împotriva naturii proprii, pentru ca viaţa păcatului în ei să moară şi să dea spaţiu vieţii Duhului. În această luptă se cere cea mai mare tărie. Însă crucea nu este scop; crucea este înălţată ca să arate cerul. Nu numai că este semn, dar este chiar armura nebiruită a lui Cristos” [1].

Edith Stein [2] s-a născut la Wrocaw (Breslau), capitala Sileziei prusace, la 12 octombrie 1891, într-o familie de evrei rezidenţi în Germania. Educată în valorile religiei izraelite, la 14 ani abandonează religia părinţilor şi devine atee. Studiază filozofia la Göttingen, devenind discipolă a lui Edmund Husserl, fondatorul Şcolii fenomenologice. Dobândeşte faima unui filozof strălucit. În 1921, se converteşte la catolicism şi primeşte Botezul în 1922. Timp de opt ani, predă la Speyer (1923-1931). În 1932, este chemată să predea la Institutul Pedagogic din Münster, în Westfalia, dar activitatea sa este suspendată după un an din cauza legilor rasiale. În 1933, urmând o dorinţă pe care a îmbrăţişat-o de mult timp, intră ca postulantă la Carmelul din Köln. Îşi ia numele de sora Tereza-Benedicta a Crucii. La 2 august 1942, este luată de Gestapo şi dusă în câmpul de exterminare de al Auschwitz-Birkenau, unde, la 9 august, moare în camera de gazare. În 1987, este proclamată fericită şi apoi canonizată de Ioan Paul al II-lea, la 11 octombrie 1998. Împreună cu sfânta Brigitta a Suediei şi sfânta Ecaterina de Siena, este declarată, în 1999, co-patroană a Europei.


sâmbătă, 3 august 2019

† Schimbarea la față [ C ] : „Ascultaţi de el!” [4 august 2019]

„Ascultaţi de el!”
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (4 august 2019)
Lecturi: Daniel 7,9-10.13-14; 2Petru 1,16-19; Evanghelia Luca 9,28b-36; lecturi

Omilie


În fiecare an pe 6 august se celebrează Schimbarea la față a Domnului. [Astăzi celebrăm ziua cu anticipație, mai devreme]. Este un mare mister! Pentru orientali reprezintă Paștele de Vară după importanța pe care o are în evanghelii. 

vineri, 2 august 2019

† Duminica a 18-a de peste an (C): Fragilitatea lucrurilor [4 august 2019]

Parabola bogatului fără minte...
 Fragilitatea lucrurilor
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (4 august 2019)
Lecturi: Qohelet 1,2; 2,21-23; Coloseni 3,1-5.9-11; Evanghelia Luca 12,13-21; lecturi


Omilie


În timpul vacanţelor de vară, lecturile biblice ne fac să reflectăm asupra bunurilor materiale. Astăzi Isus vrea să ne dea ochi pătrunzători, perspicace, pentru a vedea fragilitatea lucrurilor și a căuta fericirea în Dumnezeu (evanghelia și prima lectură). Debarasându-ne de omul vechi cu dorința sa de plăcere și îmbrăcându-ne cu omul cel nou intrăm în cunoașterea adevăratelor valori (în lectura a doua). 

joi, 1 august 2019

Sfântul Alfons Maria de Liguori (1696-1787), episcop, doctor al Bisericii [1 august]



„În istoria Bisericii, el este napolitanul cu inteligenţa cea mai profundă, după anul 1500, aşa cum a fost Toma după anul 1000… El a pus pe buzele tuturor, chiar şi a analfabeţilor, cuvintele sfintei Tereza de Avila şi ale sfântului Ioan al Crucii. El a transmis oamenilor termenii cei mai înalţi în formulele cele mai simple, sentimentele cele mai extatice în limbajul obişnuit. A creat, în cei simpli, o inimă de sfinţi şi mari sfinţi” [1]. 

Alfons avea doar 13 ani şi Teresina doar 5, când părinţii lor le-au aranjat deja viitoarea lor căsătorie. Nu făceau aceasta cu sentimentul că ar interveni în libera alegere a fiilor, ci cu convingerea că astfel le prevedeau din timp un viitor fericit! Între timp, băiatul înainta în studii şi copila se pregătea în şcoala carmelitelor Preasfântului Sacrament.

Lucrurile au decurs însă într-un mod diferit, deoarece cei doi interesaţi, deşi se cunoşteau încă de mici – erau verişori şi cele două familii se vizitau , aveau aspiraţii mult mai înalte decât cele ale părinţilor. Tereza, în deplin acord cu Alfons, a refuzat dreptul primului născut cu toate onorurile familiilor nobile şi, la 15 ani, s-a întors în mănăstire, unde era crescută după exemplul Terezei de Avila. Alfons îi va scrie viaţa şi va mărturisi prietenilor că, dacă micuţa sa logodnică a ales Iubirea cea mai mare, acest lucru i se datorează lui.

Într-un timp în care fiii cadeţi erau constrânşi să găsească în mănăstiri sau în cariera bisericească propria lor realizare, pentru a lăsa intact patrimoniul familiei pentru primii născuţi, Dumnezeu, uneori, nu făcea jocul oamenilor şi îi chema la sine tocmai pe primii născuţi. Pentru Alfons, viitorul, în toate, era roz, din punct de vedere uman. Tatăl său, Iosif, era ofiţer superior al marinei militare şi mama sa, Ana Cavalieri, din familia marchizilor de Avenia, era o femeie profund religioasă şi bine instruită.

miercuri, 31 iulie 2019

Sfântul Ignaţiu de Loyola (1491-1556), preot [31 iulie]


Ignațiu imobilizat în atele.
„Aşezat acolo (lângă fluviul Manresa), au început să i se deschidă ochii inteligenţei: nu a avut o viziune; şi totuşi, înţelegea şi cunoştea multe lucruri, atât spirituale, cât şi privitoare la credinţă şi ştiinţă, cu o claritate aşa de mare încât toate i se păreau noi. Nu pot fi prezentate toate detaliile în privinţa celor înţelese atunci, căci sunt foarte multe; se poate spune numai că a beneficiat de o mare lumină interioară. Astfel că, în întreaga sa viaţă, timp de 62 de ani, dacă ar fi pus la un loc toate ajutoarele primite de la Dumnezeu şi toate lucrurile învăţate, toate laolaltă, nu s-ar fi adunat atâtea câte a primit în acea unică experienţă” [1]. 

Ignaţiu, ajuns de acum la 62 de ani, aduce în memorie, prin aceste cuvinte, extraordinara lumină cu care Dumnezeu l-a transformat la Manresa pentru a-l face capabil pentru misiunea sa. S-a născut în Ţara Bascilor, la Azpeitia, în 1491, fiind al treisprezecelea şi ultimul copil din familie. La 14 ani, l-au îndreptat spre cariera bisericească, dar în scurt timp, el a renunţat cu hotărâre şi a ales-o pe cea militară, mai plină de aventuri şi mai potrivită caracterului său. În tinereţe nu a fost cheie de biserică, ba chiar o dată a ajuns în tribunal, şi numai poziţia socială a familiei sale l-a ajutat să evite o condamnare la închisoare.

luni, 29 iulie 2019

Marta și Maria îl slujeau pe Domnul [29 iulie]

 
Marta, Maria și Isus.
Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos vor să ne amintească faptul că există un singur scop spre care tindem atunci când ne străduim în diferitele ocupații din această lume. Spre el tindem cât timp suntem pele­rini și încă nestabiliți; pe drum și încă nu în patrie; în dorință și încă nu în satisfacere. Dar trebuie să tindem spre acest scop fără indiferență și fără întrerupere, pentru a putea ajunge, în cele din urmă, într-o zi, la scop. Marta și Maria erau două surori, nu numai pe planul naturii, dar și pe planul religiei; ambele îl onorau pe Domnul, ambele îl slujeau pe Domnul, prezent în trup, în perfectă armonie de sentimente. Marta l-a primit așa cum se obișnuiește a-i primi pe pelerini, și totuși, l-a primit pe Domnul ca o slujitoare, pe Mântu­itorul ca o bolnavă, pe Creator ca o creatură; l-a primit pentru a-l hrăni în trupul său, în timp ce ea trebuia să se hrănească cu Duhul Sfânt. Domnul a voit să ia forma sclavului și, în această formă de slujitor, să fie hrănit de slujitori, și asta nu din necesitate, ci din condescen­dență. Faptul de a se oferi să fie hrănit a fost din condes­cendență: el avea un trup căruia îi era foame și sete.

Așa a fost primit Domnul ca oaspete, el, care a venit la ai săi și ai săi nu l-au primit. Însă celor care l-au primit le-a dat puterea să devină copii ai lui Dumnezeu (In 1,11-12). A adoptat slujitori și i-a făcut frați, i-a răscumpărat pe prizonieri și i-a constituit împreună- moștenitori. Totuși, nimeni dintre voi să nu îndrăz­nească să exclame: „Fericiți cei care au fost găsiți vred­nici să-l primească pe Cristos în casa lor!” Nu te necăji, nu-ți reproșa că te-ai născut într-un timp în care nu-l poți vedea pe Domnul în trup. El nu te-a privat de această onoare, pentru că a asigurat: Ori de câte ori ați făcut cestea unuia dintre aceștia mici, care sunt frații mei, mie mi-ați făcut (Mt 25,40).

Cu siguranță, tu, Marta, pot să-ți spun liniștit, binecu­vântată deja pentru slujirea ta ireproșabilă, ceri odihnă ca recompensă. Acum ești implicată în multe lucruri, vrei să alini trupurile muritoare, chiar ale persoanelor sfinte. Dar spune-mi: Când vei ajunge în patria aceea, vei găsi pelerinul ca să-l primești ca oaspete? Îl vei găsi pe cel înfometat căruia să-i dai pâine? Pe cel însetat ca să-i dai de băut? Pe cel bolnav ca să-l vizitezi? Pe cel care se ceartă ca să-l readuci la împăcare? Pe cel mort ca să-l înmormântezi?    

Sus în cer nu vor mai fi toate acestea. Atunci ce va fi? Ceea ce a ales Maria: acolo vom fi hrăniți, nu vom hrăni. De aceea, va fi complet și perfect ceea ce a ales Maria aici: de pe acea masă bogată ea aduna firimiturile cuvân­tului Domnului. Chiar vreți să știți ce va fi sus în cer? În­suși Domnul afirmă despre slujitorii săi: Adevăr vă spun, îi va așeza la masă și, venind, îi va servi (Lc 12,37).

(Din Predicile sfântului Augustin, Pred. 103, 1-2.6: PL 38, 613.615).

vineri, 26 iulie 2019

† Duminica a 17-a de peste an (C): Rugăciunea fiilor lui Dumnezeu [28 iulie 2019]

Tatăl nostru” - de James Tissot (1836-1902).
 Rugăciunea fiilor lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (28 iulie 2019)
Lecturi: Geneză 18,20-32; Coloseni 2,12-14; Evanghelia Luca 11,1-13; lecturi

Omilie


Lecturile biblice din această duminică ne cheamă la rugăciune. Abraham apare ca un om al rugăciunii și mijlocirii. Isus este omul rugăciunii. A te ruga înseamnă a îndrăzni să te apropii de Dumnezeu ca să-l adori și să-i ceri ajutorul.


marți, 23 iulie 2019

Sfânta Brigitta a Suediei (1303-1373), călugăriţă [23 iulie]



Deoarece papa ezită să vină pentru a readuce pacea şi pentru a reforma Biserica mea, îţi fac cunoscut că voinţa mea este ca el să vină în această toamnă, şi să vină pentru a rămâne. De asemenea, papa trebuie să ştie că nici un lucru făcut de el nu-mi aduce mai multă fericire decât să se întoarcă în Italia”[1].



Acesta era unul dintre mesajele pe care Brigita l-a primit de la Cristos într-o viziune şi pe care îl transmitea papei pentru a-l determina să abandoneze fără întârziere sediul de la Avignon şi să se întoarcă la Roma. Femeie de o excepţională valoare, şi-a lărgit tot mai mult orizontul, de la familie la casa împărătească, şi de la ţara sa la Europa întreagă, înfruntând problemele cele mai dificile ale timpului ei.


În dialog cu Isus


S-a născut la Finstad, în Suedia, aproape de Upsala, în iunie 1302 sau 1303, într-o familie nobilă şi profund creştină. Tatăl ei, Birgen Persson, era lagmann, adică judecător sau guvernator al regiunii Uplan. El a fost autorul primei legislaţii creştine a regatului Suediei. Soţia sa se chema Ingeborga, şi ea de origine nobilă. Au avut şapte copii şi unuia dintre aceştia i-au pus numele Brigita, în cinstea sfintei Brigita a Scoţiei, admirată în mod deosebit de ei.

sâmbătă, 20 iulie 2019

† Duminica a 16-a de peste an (C): O întâlnire cu Dumnezeu [21 iulie 2019]

Isus, Maria și Marta.
O întâlnire cu Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (21 iulie 2019)
Lecturi: Geneză 18,1-10a; Coloseni 1,24-28; Evanghelia Luca 10,38-42; lecturi

Omilie


În această zi suntem invitaţi la masa cuvântului ca vecini și prieteni ai lui Dumnezeu. Dacă duminica trecută denunța un spirit religios fără iubire explicând omului legii parabola samariteanului milostiv, astăzi Domnul ne atrage atenția asupra activității noastre profunde. Liturghia nu este un timp pierdut. Lucrul cel mai important este să-l primim pe Domnul (în evanghelie), așa cum Abraham îl primește pe Dumnezeu (în prima lectură). Primindu-l pe „Domnul gloriei”, putem spune și la alții: sunt martorii măririi lui Cristos (lectura a doua). Am putea numi această zi „duminica ospitalităţii”.

vineri, 19 iulie 2019

Cu colegii la 36 de ani de preoție (1983-2019)

La Rădăuți (SV) [18 iulie 2019].


Clasa mea  29 iunie 1983:


1. Balint Ioan (născut - 09.05.1949, Mărgineni [BC])
2. Bulai Alois (născut - 02.04.1955, Sagna [NT])
3. Chinez Isidor (născut - 09.05.1958, Mircești [IS])
4. Ciobănică Andrei (născut - 22.11.1954, Răducăneni [IS])
5. Enăşoaie Ieronim (născut - 29.05.1957, Buruienești [NT])
6. Farcaş Gheorghe (născut - 12.04.1956, Faraoani [BC])
7. Iştoc Aurel (născut - 18.06.1954, Gherăești [NT])
8. Mărtişcă Valeriu (născut - 27.07.1957, Roman [NT])
9. Mihăică Petru (născut - 01.08.1956, Adjudeni [NT])
10. Petrişor Aurel (născut - 19.01.1956, Scheia [IS])
11. Simon Mihai (născut - 01.10.1956, Buruienești [NT])
12. Temea Marin (născut - 20.03.1958, Horgești [BC].


Nu au fost:
13. Alecu Anton (născut - 01.06.1957, Gheorghe Doja [BC])
14. Antonov (Egner) Anton (născut - 05.08.1956, Sighișoara,
a trăit în Rădăuți [SV])

Nu au fost cel care lucrează în străinătate [în Germania]:

15. Isifovici Ervin (născut - 23.09.1956, Moinești [BC])
16. Matei Gottlieb (născut - 21.01.1955, Sadova Veche [CS])

Ne-am adus aminte și de:

† Moraru Anton (1956-2014).

vineri, 12 iulie 2019

† Duminica a 15-a de peste an (C): Nu atât de departe: suntem vecini [14 iulie 2019]

Samariteanul milostiv!

Nu atât de departe: suntem vecini
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (14 iulie 2019)
Lecturi: Deuteronom 30,10-14; Coloseni 1,15-20; Evanghelia Luca 10,25-37; lecturi


Omilie
Lecturile biblice din această duminică au ca invitaţie de a asculta Cuvântul Domnului care ne spune că suntem vecini și cu Dumnezeu și cu aproapele. Domnul se milostivește de noi toți.

joi, 11 iulie 2019

Sfântul Benedict (480-546), călugăr

Sfântul Benedict și sora sa, sfântă Scolastica.


„Tu l-ai făcut ilustru prin sfinţenie şi însemnat prin minunile sale, l-ai făcut învăţător eminent pentru viaţa monastică, şi tuturor l-ai indicat ca învăţător de înţelepciune spirituală prin dragostea faţă de rugăciune şi de muncă. Strălucită călăuză a popoarelor spre lumina evangheliei, şi înălţat la cer pe o cale luminoasă, el învaţă oamenii din toate timpurile să te caute pe tine, o, Părinte, pe drumul cel drept şi să caute bogăţiile cele veşnicie pregătite de tine!” [1].

Grigore cel Mare este singurul care ne povesteşte, cu credibilă veridicitate, în Dialogurile sale, viaţa sfântului Benedict, chiar dacă cu criterii istorice diferite de cele de azi. „Dacă exista un om – spune cardinalul benedictin Schuster – care să nu înghită cu uşurinţă cele ce i se spuneau, acesta era, desigur, Grigore, obişnuit să nu creadă dintr-o dată, să analizeze, să cântărească cuvintele şi ale sale, şi ale altora”[2].

Benedict s-a născut prin anul 480, la Norcia, la circa 80 km de Roma, într-o familie cu stare economică bună, care îşi putea permite să-l trimită în capitală, însoţit de credincioasa sa doică, pentru a se perfecţiona în studii fără să piardă bunele moravuri.

miercuri, 10 iulie 2019

Credința, caritatea fără speranță e un cimitir



„Credința este o catedrală ridicată pe pământul unei țări. 
Caritatea este un spital care adună toate mizeriile lumii. 
Dar fără speranța, toate acestea nu ar fi decât un cimitir”. 

Charles Péguy
(sursă: https://twitter.com/EroStraniero; trad. I.C.).

marți, 9 iulie 2019

Prin însăși tandrețea iubirii: o caritate milostivă

„Vă implorăm, așadar, fraților; prin însăși tandrețea iubirii, cu laptele căreia ne hrănim, cu a cărei pâine ne întărim, prin Cristos, Domnul nostru, prin blândețea lui, vă implorăm! (De fapt, a venit timpul să le arătăm o mare iubire, o milostivire infinită, implorându-l pe Dum­nezeu pentru ei, ca să le dea într-o zi o judecată clară pentru a-și veni în fire și a înțelege că atacurile lor împo­triva adevărului nu au nici un fundament. Lor le-a rămas numai slăbiciunea animozității, care este cu atât mai neputincioasă, cu cât crede că are mai multe forțe). Vă implorăm, spuneam, pentru acești bolnavi, așa-ziși înțelepți, dar cu o înțelepciune naturală și trupească; ei sunt totuși frații noștri. Ei celebrează aceleași sacra­mente și, chiar dacă nu le celebrează împreună cu noi, totuși sunt aceleași. Ei răspund același Amin și, chiar dacă nu cu noi, este același. Arătați-i lui Dumnezeu iubirea voastră profundă față de ei”.

 
(sursă: Breviar III; sfântul Augustin, Comentariu asupra Psalmilor [Ps 32, 29: CCL 38, 272-273]).

vineri, 5 iulie 2019

† Duminica a 14-a de peste an (C): Isus mântuiește oamenii cu „pace” (7 iulie 2019)

„Iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor!” (Lc 10,3)
Isus mântuiește oamenii cu „pace”
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (7 iulie 2019)
Lecturi: Isaia 66,10-14ab; Galateni 6,14-18; Evanghelia Luca 10,1-12.17-20; lecturi

Omilie


Liturgia Cuvântului ne prezintă Biserica în drum spre veșnicie, dar și exigențele misiunii – mai ales pacea și crucea – în așteptarea gloriei și a unirii tuturor popoarelor în noul Ierusalim. Profeția lui Isaia și Evanghelie stă în anunțul mântuirii tuturor neamurilor: ceea ce profetul promite, realizează Isus prin trimiterea în misiune.

miercuri, 3 iulie 2019

Domnul meu și Dumnezeul meu (3 iulie - sfântul Toma, apostol)




 Toma, unul dintre cei doisprezece, numit și Geamă­nul, nu era cu ei când a venit Isus (In 20,24). Numai acest ucenic era absent. Atunci când s-a întors, a auzit relatarea faptelor întâmplate, dar a refuzat să creadă în ceea ce a auzit. Domnul a venit din nou și i-a dat uceni­cului necredincios să atingă coasta, i-a arătat mâinile și, indicând cicatricele rănilor sale, a vindecat rana necre­dinței lui. Fraților preaiubiți, ce anume vedeți în toate acestea? Oare credeți că este o simplă întâmplare faptul că acel ucenic ales de Domnul a fost absent, că, venind, a auzit faptul petrecut, că, auzind, el s-a îndoit, că, îndo­indu-se, el a atins și că, atingând, el a crezut?

vineri, 28 iunie 2019

† Duminica a 13-a de peste an (C): Chemarea Domnului în libertate (30 iunie 2019)

„Te voi urma oriunde te vei duce!”
Chemarea Domnului în libertate
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (30 iunie 2019)
Lecturi: 1Regilor 19,16b.19-21; Galateni 5,1.13-18; Evanghelia Luca 9,51-62; lecturi

Omilie


Lecturile biblice de la Liturghiea acestei duminici ne invită să medităm asupra chemării lui Dumnezeu și a urmării Domnului în libertate.

Dumnezeu cheamă oamenii: pe Moise, Amos, David și pe mulți alții. În prima lectură luată din Cartea întâia a Regilor (1Rg 19,16b.19-21) citim despre chemarea pe care o face Ilie lui Elizeu în centru activităţilor sale. Este absolut imprevizibilă vocația lui Dumnezeu! „Domnul i-a spus profetului Ilie: pe Elizeu […] unge-l profet în locul tău” (v. 16). Elizeu este agricultor: are doisprezece perechi de boi și e la câmp. Aproape că a terminat de arat. „Ilie a trecut pe lângă el şi i-a aruncat mantaua” (v. 19). I-a aruncat mantaua – simbolul personalității, misiunii, puterilor sale. Îi transmite spiritul profetic. Ea e aruncată peste umerii celui ales: ca o investitură. Elizeu știe bine ce a făcut Ilie pentru el. A înțeles chemarea sa. Dar cere un anumit timp: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!” (v. 20). Ilie aprobă. El poate să facă o masă de rămas bun pentru familie și oamenii săi. Renunță la plug; o pereche de boi i-a înjunghiat punând pe foc plugul și fierbând carnea pe care a dat-o poporului. Subliniază renunţarea la primul statut a lui Elizeu. De acum este profetul Domnului așa cum l-a chemat Ilie. Noua misiunea este să cheme poporul să rămână credincios Alianței cu Dumnezeu. Lăsând totul este condiția spre a-l urma pe Domnul: casă, familie, muncă, poziție socială… Complet disponibil pentru Dumnezeu. S-a angajat cu normă întreagă.