vineri, 15 noiembrie 2019

† Duminica a 33-a de peste an [C]: Ultimele realități [17 noiembrie 2019]

Judecata de apoi de Michelangelo - Capela sixtina.
  Ultimele realități
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 noiembrie 2019)      
Lecturi: Malahia 3,19-20a; 2Tesaloniceni 3,7-12; Evanghelia Luca 21,5-19; lecturi

Omilie

Anul liturgic se sfârșește! Ultimele realități se apropie (în greacă eskhaton, în latină novissimi): este situația omului după moarte, sfârșitul lumii, judecata finală, iadul și paradisul. Noi așteptăm venirea în glorie a Domnului! Isus folosește un limbaj apocaliptic pentru a ne invita să găsim sensul istoriei, descoperind în evenimente zilnice urmele veșniciei. Astăzi ni se cere să credem că binele este mai puternic decât răul și că binele va triumfa. Introducerea de la Liturghie este o reflecție plină de optimism: „Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire” (Ier 29,11). Sunt cuvinte de încurajare! Lecturile biblice vestesc că: „prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele” (Lc 21,19) – din evanghelia de azi.

vineri, 8 noiembrie 2019

† Duminica a 32-a de peste an [C]: Viața nouă în plinătatea lui Dumnezeu [10 noiembrie 2019]

Împinge viața spre plinătatea Domnului (by pxhere.com).
Viața nouă în plinătatea lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 noiembrie 2019)      
Lecturi: 2Macabeilor 7,1-2.9-14; 2Tesaloniceni 2,16-3,5; Evanghelia Luca 20,27-38; lecturi

Omilie

Lecturile liturgice din această duminică ne pun în față adevărul despre învierea morților, ultima speranță în viața viitoare: trecând frontiera morții, ne deschide spre orizontul comuniunii cu Dumnezeu. Moartea martirică a celor șapte frați din perioada macabeică dă mărturie despre credința în Domnul capabil să învie morții [lectura întâia]. Cazul, construit cu multă abilitate de saducei, a celor șapte frați care au murit fără să lase vreun copil, după ce s-au căsătorit, unul după altul, cu aceleași femeie, lasă un gust amar și ridicularizează credința în învierea morților [evanghelia]. În centru lecturilor stă învierea morților. Această învățătură face parte din credinţa noastră, chiar cea mai importantă, pentru că ne arată scopul vieții noastre. Învierea morților este în inima Torei, a Scripturii: este viața cea nouă în plinătatea lui Dumnezeu.


sâmbătă, 2 noiembrie 2019

† Duminica a 31-a de peste an [C]: Milostivirea lui Dumnezeu iartă păcătoșii [3 noiembrie 2019]

Zacheu în sicomor așteptând să treacă Isus de James Tissot; Brooklyn Museum.
Milostivirea lui Dumnezeu iartă păcătoșii
 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 noiembrie 2019)     
Lecturi: Înţelepciunii 11,22-12,2; 2Tesaloniceni 1,11-2,2; Evanghelia Luca 19,1-10; lecturi

Omilie


Lecturile biblice din această duminică ne invită să privim la milostivirea infinită a lui Dumnezeu care iată păcătoșii pentru că îi iubește.



În lectura întâia luată din cartea Înțelepciunii (Înţ 11,22-12,2), autorul vorbește milostivirea lui Dumnezeu față de om: „Tu te înduri de toate, pentru că toate le poţi, treci cu vederea peste păcatele oamenilor” (v. 23). El manifestă răbdare față de păcătoși. Cartea prezintă o istorie a mântuirii: Dumnezeu salvează pe cei care sunt ai săi. „Tu iubeşti toate cele care sunt şi nu dispreţuieşti nimic din ceea ce ai făcut” (v. 24). De fapt, el este creatorul a toate, căci iubește viața care a ieșit din mâinile lui: „Tu cruţi toate, căci ale tale sunt, Stăpâne, iubitorule al vieţii!” (v. 26). Nu vrea condamnarea niciunuia, dar așteaptă răbdător să se întoarcă. Domnul este într-adevăr îngăduitor. Cartea răspunde grecilor – suntem în orașul Alexandria din Egipt, de lângă Marea Mediterană – care reproșau iudeilor „dispreț față de oameni”. Ideea despre universalitatea milostivirii lui Dumnezeu pentru păcătoși, nu a fost niciodată exprimată cu atâta forță în Vechiul Testament, nici rolul iubirii în crearea și păstrarea în viață a ființelor. Textul este o rugăciune, un imn adresat lui Dumnezeu creatorul. Domnul nu a încetat niciodată să iubească poporul. Iubirea sa este de neînvins. L-a eliberat fără plată și fără nici un merit din partea poporului. Dumnezeu iartă, pentru că ne iubeşte.

joi, 31 octombrie 2019

† Toți Sfinții: Sfințenia este un dar oferit omului de Dumnezeu la botez [1 noiembrie 2019]


Sfinții timpurilor noastre...
Sfințenia este un dar oferit omului de Dumnezeu la botez
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (vineri, 1 noiembrie 2019)     
Lecturi: Apocalipsul 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi

Omilie


Astăzi sărbătorim pe toți sfinții. Prima întrebare este: dar ce sunt sfinții și ce este sfințenia? Răspunsul ni-l dă lecturile biblice din această zi, mai ales Evanghelia din „Predica de pe Munte”, adică „fericirile”. 

Nu sunt o excepție, nu sunt puțini aleși pentru a-i pune pe piedestal riscând îndepărtarea de noi, dar așa cum spune cartea Apocalipsului – din prima lectură (Ap 7,2-4.9-14): sunt o mulțime imensă. Cartea anunță, într-un limbaj în imagini, că forţele răului se duc la ruină. Sfântul Ioan „dezvăluiește” acest triumf, căci în limba greacă apocalips se zice „arătate”, „revelare”, „dezvăluire”. Cartea dă o judecată foarte severă asupra răului care este în lume. Numai Dumnezeu poate să facă omul fericit. Vede „o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau în picioare în faţa tronului şi în faţa mielului, îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini” (v. 9). Aceste persoane vin din diverse orizonturi, din lumea ebraică, dar și păgână; bărbați și femei care „şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele mielului” (v. 14). Dincolo de greutățile și persecuțiile îndurate, îl descoperă pe Cristos, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Sunt o mulțime imensă în care strălucește sfințenia lui Dumnezeu, manifestată și dăruită de Isus, care a modelat existența noastră făcut-o vizibilă în viața și istoria omenirii.


sâmbătă, 26 octombrie 2019

† Duminica a 30-a de peste an [C]: Rugăciune și milostivire [27 octombrie 2019]

Fariseul și vameșul.
 Rugăciune și milostivire
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 08:00 (27 octombrie 2019)     
Lecturi: Ben Sirah 35,15b-17.20-22a; 2Timotei 4,6-8.16-18; Evanghelia Luca 18,9-14; lecturi

Omilie


Liturgia Cuvântului continuă tema rugăciunii: este rugăciune și milostivire a lui Dumnezeu. Duminica de astăzi ne aminteşte că Biserica este trimisă să anunțe îndurările Domnului.



Prima lectură: Ben Sirah (Sir 35,15b-17.20-22a) scrie pe la anul 180 înainte de Cristos, în Alexandria Egiptului. Este un evreu din „diaspora iudaică”, care ținea mult la „Lege”, care era considerată „Înțelepciune ebraică” sau Cuvânt divin. Se năștea un alt tip de relație a omului cu Dumnezeu în sensul de paternitate universalistică a Domnului. Autorul transmite experiența sa personală despre un Dumnezeu judecător care nu face nici o diferenţă între oameni; este imparţial; nu judecă după aparenţe: „Nu va fi părtinitor împotriva celui sărac şi rugăciunea celui nedreptăţit va fi ascultată” (v. 16). Cuvântul Domnului trimite la unicul judecător drept care nu ascultă de cei fărădelege, nu închide ochii asupra nedreptăților și abuzurilor celor puternici și ajută pe cei săraci și slabi. Pornind de la jertfă, trece la rugăciunea pe care Dumnezeu o ascultă: este aceea a săracului, a orfanului, a văduvei, a celui umil. În Vechiul Testament, aceștia erau considerați în nesiguranță. „Rugăciunea celui umil străbate norii” (v. 21). Subliniază înclinarea milostivirii lui Dumnezeu de a asculta pe omul în dificultate. Glasul celui asuprit, al celui care are inima umilă și căită, este unica voce care pătrunde cerurile. Este mesajul grăitor și viu pe care omenirea poate să-l îndrepte spre inima lui Dumnezeu și să-l asculte și să intervină. Să urmăm exemplul Domnului, care este plin de îngăduință şi milostivire.

sâmbătă, 19 octombrie 2019

† Duminica a 29-a de peste an [C]: Biruinţa rugăciunii perseverente [20 octombrie 2019]

Judecătorul nedrept și văduva insistentă
 Biruinţa rugăciunii perseverente
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 08:00 (20 octombrie 2019)     
Lecturi: Exodul 17,8-13; 2Timotei 3,14-4,2; Evanghelia Luca 18,1-8; lecturi

Omilie


Liturgia Cuvântul din această duminică ne amintește despre importanţa rugăciunii. Ce este rugăciunea? Cum, când și pentru ce ne rugăm?

În prima lectură luată din cartea Exodului (Ex 17,8-13a) îl prezintă pe Moise pe vârful dealului cu mâinile ridicate, în semn de rugăciune, în timp ce în vale poporul luptă împotriva amaleciţilor care erau urmașii lui Esau: niște nomazi ce trăiau în deșertul Negheb, în sudul Palestinei. S-au opus intrării israeliților în Canaan. Bătălia dintre Israel și Amalec nu vine decisă doar de forțele armate, ci de rugăciunea lui Moise care are în mână „toiagul lui Dumnezeu”, cel care a făcut lucruri minunate în fața faraonului (plăgile Egiptului – Ex 7,17; 9,23; 10,13), a despărțit în două Marea Roșie (Ex 14,16.21), a lovit stânca și a curs apă (Ex 17,6). Mâinile ridicate de Moise exprimă deschiderea depentenței totoale de Dumnezeu. Viața și viitorul poporului depinde de recunoașterea prezenței Domnului. Rugăciunea vine prezentată ca o stare la prezența lui Dumnezeu. Când Moise își înalță mâinile – în semn de rugăciune – devine mai tare Israel. Când îşi lăsă mâinile în jos, din cauza oboselii, mai tare erau duşmanii. De aceea, în centru este figura lui Moise care continuă să se roagă implorându-l pe Dumnezeu, până seara târziu, fără încetare. Când relua rugăciunea, puterea Domnului revenea poporului. Israel înțelege că în apropierea lui Dumnezeu este rădăcina puterii sale. Datorită aceastei rugăciuni stăruitoare poporul a triumfat asupra lui Amalec, luptând împreună cu Iosue ținând mâinile lui Moise „ridicate”. Aaron, fratele lui Moise, și Hur, îl așează pe o piatră, ținându-i mâinile în sus, ceea ce semnifică că are „credință”. Rugăciunea lui Moise, susținut de Aaron și Hur, obține de la Dumnezeu biruință împotriva dușmanilor.


vineri, 11 octombrie 2019

† Duminica a 28-a de peste an [C]: Domnul vrea să-i mulțumim [13 octombrie 2019]

Domnul vrea să-i mulțumim
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 08:00 (13 octombrie 2019)     
Lecturi: 2Regilor 5,14-17; 2Timotei 2,8-13; Evanghelia Luca 17,11-19; lecturi

Omilie


Mesajul lecturilor din această duminică nu este o simplă învățătură despre datoria morală a recunoștinței umane. Mulțumirea este și un act de credință. Naaman Sirul trece de la vindecare la credință. El recunoaște: „Știu acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât numai în Israel!” Leprosul din Evanghelie, după ce s-a vindecat prin intervenția lui Isus, „s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i”.


vineri, 4 octombrie 2019

† Duminica a 27-a de peste an [C]: Să avem grijă de credința în Dumnezeu [6 octombrie 2019]

„Plantează-te în mare!”
Să avem grijă de credința în Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (6 octombrie 2019)     
Lecturi: Habacuc 1,2-3; 2,2-4; 2Timotei 1,6-8.13-14; Evanghelia Luca 17,5-10; lecturi

Omilie


Liturgia de astăzi pune în evidență aspectul fondamental al vieții creștinului: credința ce ne face puternici și răbdători în fața suferințelor și persecuțiilor, ne face să înțelegem care este voința lui Dumnezeu cu noi și s-o realizăm, lăsându-ne iluminați de adevărurile descoperite și să le trăim. Lecturile biblice ne invită să avem grijă de credinţă în Dumnezeu şi de a fi slujitorii Domnului dezinteresaţi şi umili.



marți, 1 octombrie 2019

Sfânta Tereza a Pruncului Isus [de Lisieux] (1873-1897), călugăriţă, doctor al Bisericii (1 octombrie)


„Am înțeles că Biserica avea o inimă și că această inimă ardea de Iubire. Am înțeles că numai Iubirea dădea vitalitate membrelor Bisericii, că, dacă Iubirea s-ar fi stins, apostolii nu ar mai fi vestit evanghelia, martirii ar fi refuzat să-și verse sângele… Am înțeles că Iubirea era totul… Atunci am exclamat: «Vocația mea este Iubirea!»” [1].

Istoricul Joseph Lortz, vorbind despre oamenii care au influențat reînnoirea Bisericii în sec. al XIX-lea, o citează și pe Tereza de Lisieux, spunând că „ea nu este acea sfântă sentimentală așa cum a fost considerată mult timp” [2]. Abia în 1956, când manuscrisele sale au fost publicate în întregime, s-a reve-lat lumii figura extraordinară a acestei femei. Fiică a timpului ei, când ateismul își făcea drum în cultura europeană, ea, deși trăia între zidurile Carmelului, „a avut – continuă Lortz – o extraordinară înțelegere pentru necreștini, pentru necredincioși și chiar pentru cei excomunicați” [3].

Tereza nu a ezitat să se așeze la masă cu cei fără credință și să-și facă propriu chinul lor. Astfel, din gaura neagră a necredinței, prin inima ei feciorelnică, prin inima ei de fecioară, strigătul îndurerat al acestui segment de umanitate urca până la ceruri.

O copilărie nevinovată

Tereza s-a născut la Alengon, în Normandia, la 2 ianuarie 1873, ca fiică a Zeliei Guerin și a lui Ludovic Martin; ea, dantelăreasă foarte apreciată și el, ceasornicar priceput. Cei doi doriseră să intre în mănăstire, dar, dându-și seama că nu acesta era drumul lor, au cerut de la Dumnezeu o familie numeroasă. Au avut nouă fii, dar au supraviețuit doar cinci, toate fete. Tereza, ultima născută, avea mai puțin de 3 ani când viața mamei a fost atinsă de un cancer la sân. Din fericire, armonia care domnea în casa Martin între fiice și tată era așa de mare, încât mica Tereza nu a suferit nici o traumă din cauza pierderii premature a mamei. 

vineri, 27 septembrie 2019

† Duminica a 26-a de peste an [C]: Să nu-l uităm pe „Lazăr”… (29 septembrie 2019)


Să nu-l uităm pe „Lazăr”…
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (29 septembrie 2019)     
Lecturi: Amos 6,1a.4-7; 1Timotei 6,11-16; Evanghelia Luca 16,19-31; lecturi

Omilie

Liturgia Cuvântului din această duminică ne invită încă o dată să reflectăm asupra folosirii bogățiilor.

Prima lectură biblică este luată din profetul Amos (Am 6,1.4-7). E un iudeu din Teoca, nu departe de Betleem, la 18 km la sud de Ierusalim, la marginea pustiului lui Iuda. Trimis de Dumnezeu de la agricultură [culegător de sicomori] și crescutul oilor să meargă și să locuiască în Regatul de Nord, scufundat în necredință  [se închina la vițelul de aur în sanctuarul din Betel sau din Samaria]. Este trimis să predice cuvântul lui Dumnezeu pe la anului 760 înainte de Cristos. După comercianții din duminica trecută, acum profetul deschide focul asupra bogaților și puternicilor țării care se îndoapă și nu le pasă de cei săraci și de destinul națiunii. Amos se gândește la Ierusalim: „Vai de cei care sunt fără grijă în Sion!” (v. 1). Condamnă în cuvinte foarte aspre nedreptatea socială a bogaților și din Iudeea și din Samaria, capitala Regatului de Nord. Dar luxul și nepăsarea sunt prezentate ca prevestire care atrag pedeapsa. „Ei se culcă pe paturi de fildeş şi se întind pe divanele lor; mănâncă miei […]; beau din vase vin şi se ung cu cel dintâi untdelemn, dar nu se întristează de zdrobirea lui Iosif. De aceea, vor fi deportaţi în fruntea deportaţilor şi va înceta ospăţul celor care stau întinşi” (v. 4. 6-7). „Zdrobirea lui Iosif”, adică situația disperată și tragică a țării, prăbușirea politică, socială și religioasă. Nu au ascultat de îndemnul profetului. Nu-și dau seama că distrug o întreagă națiune. Viitorul lor este exilul. Peste puțini ani, armatele asiriene ale lui Sargon al II-lea (722-705 î.C.) au distrus Samaria (722 î.C.) – sfârșitul Regatului de Nord – și i-au dus pe locuitorii în lagărele din Babilon. Este pătura cea mai înstărită a populaţiei, în frunte cu bogaţii care îşi trăiau viaţa în petreceri. Merg în exil înaintea tuturor; deportați, vor înceta ospețele și orgiile lor.


luni, 23 septembrie 2019

Sfântul Pio da Pietrelcina (1887-1968), preot [23 septembrie]


Sfântul padre Pio.
Oare nu „mândria crucii” străluceşte cel mai mult în Padre Pio? Cât de actuală este spiritualitatea crucii, trăită de umilul capucin din Pietrelcina! Timpul nostru trebuie să redescopere valoarea ei, pentru a-şi deschide inima spre speranţă. In toată existenţa lui, el a căutat întotdeauna o mai mare conformare cu Cel Răstignit, având conştiinţa că a fost chemat să colaboreze în chip special la opera răscumpărării. Fără această referinţă constantă la cruce, nu s-ar putea înţelege sfinţenia lui [1]. 

Divinul Constructor îşi pregăteşte pietrele cu care să construiască edificiul etern, caută să pregătească pietrele cu care are de gând să construiască edificiul etern printr-o purificare mântuitoare şi atentă, prin lovituri repetate de daltă, aşa încât preablânda noastră mamă, sfânta Biserică Catolică, să cânte imnul oficiului sfinţirii Bisericii [2].

Francesco Forgione [3] s-a născut la Pietrelcina, provincia Benevento, la 25 mai 1887. La 22 ianuarie 1903, la 16 ani, a intrat în convent şi, ca franciscan capucin, îşi ia numele de fratele Pius de Pietrelcina. A devenit preot şapte ani mai târziu, pe data de 10 august 1910. În 1916, superiorii s-au gândit să-l mute la „San Giovanni Rotondo”, pe Muntele Gargano, şi aici, în Conventul „Santa Maria delle Grazie”, a început pentru părintele Pius o extraordinară aventură de taumaturg şi de apostol al confesionalului. La 20 septembrie 1918, capucinul a primit stigmatele pătimirii lui Cristos, care vor rămâne deschise, dureroase şi sângerânde pentru cincizeci de ani. A murit la 23 septembrie 1968, la vârsta de 81 de ani. A fost declarat venerabil în 1997, beatificat în 1999 şi canonizat în 2002.

vineri, 20 septembrie 2019

† Duminica a 25-a de peste an [C]: Şiretenia discipolului [22 septembrie 2019]

Administratorul nedrept.
Şiretenia discipolului
 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (22 septembrie 2019)   
Lecturi: Amos 8,4-7; 1Timotei 2,1-8; Evanghelia Luca 16,1-13; lecturi

Omilie


Elementul comun ale lecturilor de astăzi este denunțarea puterii banilor și bogăția pe care o poartă Isus vorbind despre unicul și adevăratul Dumnezeu. Anunțul împărăției Domnului și a iubirii care salvează este făcut într-o lume divizată între bogați și săraci. În Vechiul Testament și în Evanghelie se vorbește despre bunurile câștigate în mod fraudulos. Dar bogații din Israel, spre deosebire de administratorul necinstit, nu au făcut nimic pentru a-și asigura prieteniile pentru viață cealaltă: aceasta este rugăciunea discipolului pentru toți oamenii...



vineri, 13 septembrie 2019

† Duminica a 24-a de peste an [C]: Milostivirea lui Dumnezeu [15 septembrie 2019]

„Fiul risipitor” de Sieger Köder (1925-2015).
Milostivirea lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (15 septembrie 2019)   
Lecturi: Exod 32,7-11.13-14; 1Timotei 1,12-17; Evanghelia Luca 15,1-32; lecturi

Omilie

În duminica de astăzi liturgia cuvântului este concentrată asupra parabolelor milostivirii lui Dumnezeu: „evanghelia evangheliilor”, cum spunea un exeget.



În timp de Domnul încredințează tablele Legii lui Moise, evreii și-au fabricat un zeu în formă de bou, apoi s-au prosternat în fața lui ca să-l adore. „Domnul i-a zis lui Moise: «Coboară, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a pervertit! S-au abătut repede de la calea pe care le-o poruncisem; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat înaintea lui, i-au adus jertfe»! […] Acum, lasă-mă; mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i va mistui!” (v. 7-8.10). Prima lectură luată din cartea Exodului (Ex 32,7-11.13-14) pare că vrea să descrie mânia lui Dumnezeu împotriva lui Israel după ce acesta încălcase alianţă prin adorarea viţelului de aur. Dar Moise se roagă amintind Domnului promisiunile făcute patriarhilor și fidelitatea iubirii sale pentru poporul său. Descoperă iubirea milostivă a lui Dumnezeu care este mai mare decât infidelitățile poporului său „cu ceafă dură” [dura cervice], incapabil să-și plece capul pentru a asculta. „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta împotriva poporului tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţ puternic?” (v. 11). Dumnezeu rămâne mereu credincios promisiunile sale. Toată Biblia ne pune în faţa infidelitățile poporului, dar mai ales milostivirea și iertarea lui Dumnezeu. „Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului său” (v. 14). Într-un limbaj prea uman Sfânta Scriptura vorbește despre Dumnezeu că i-a iertat păcatul,  și vrea să pună în lumină puterea rugăciunii de mijlocire a lui Moise care schimbă inima lui Dumnezeu în milostivire. Mai târziu, evreii au înțeles că nu este Dumnezeu care ne pedepsește; au cunoscut pe un Dumnezeu eliberator. Aceasta este istoria alianţei între Dumnezeu și poporul său: o istorie a milostivirii… 

Sfântul Ioan Gură de Aur [Crisostomul] (347-407), episcop, doctor al Bisericii [13 septembrie]




„Multe valuri şi furtuni ameninţătoare vin peste noi, dar nu ne este teamă că ne vom scufunda, deoarece suntem zidiţi pe stâncă [] De ce să ne temem? De confiscarea banilor? «Nu am adus nimic pe acest pământ şi nici nu putem lua nimic cu noi». Dispreţuiesc puterile acestei lumi şi bunurile ei mă fac să zâmbesc. Nu mă tem de sărăcie, nu doresc bogăţiile, nu mă tem de moarte, nici nu doresc să trăiesc, decât pentru binele vostru”  [1]. 

Acestea sunt cuvinte pronunţate de păstorul Bisericii din Constantinopol în timp ce mergea în exil. Curtea imperială nu reuşise să-l corupă pentru a-l face să tacă. Crisostomul trăia şi anunţa evanghelia fără să-şi facă calcule nici pentru sine, nici pentru alţii. Aceasta a fost şansa sa înaintea lui Dumnezeu şi a istoriei şi, de asemenea, a fost dizgraţia sa înaintea puternicilor lumii. 

Rădăcinile sale 

S-a născut la Antiohia, între anii 340 şi 350. Tatăl său se numea Secundus şi era general al armatei romane staţionate la Antiohia, în Asia Mică. Când acesta a cunoscut-o pe Antusa, o tânără de origine greacă, în care frumuseţea fizică se unea cu o inteligenţă ieşită din comun, nu s-a gândit prea mult să o ceară de soţie. Erau amândoi creştini şi înţelegerea lor a fost perfectă, spre marea bucurie a familiilor lor.

vineri, 6 septembrie 2019

† Duminica a 23-a de peste an (C): Înțelepciunea lui Dumnezeu [8 septembrie 2019]

Isus vorbeste multimii...
 Înțelepciunea lui Dumnezeu
 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (8 septembrie 2019) 
Lecturi: Înţelepciunii 9,13-18b; Filemon 9b-10.12-17; Evanghelia Luca 14,25-33; lecturi
Omilie

Cele trei lecturi biblice din această duminică ne descoperă înţelepciunea lui Dumnezeu care nu are nimic cu înțelepciunea acestei lumi. Spun despre iubirea înfăcărată a Domnului care vrea mântuirea tuturor oamenilor. Putem intitula această duminică sărbătoarea „Înțelepciunii lui Dumnezeu”, care știe să conducă omul să se înțeleagă pe sine însuși în istoria lumii, după planul Domnului.



Pentru înțelepciune, singurul Dumnezeu cunoaște secretele fericirii omului. Când omul pretinde să se descopere pe sine însuși, se angajează în mod inevitabil într-o direcție greșită: e lecția din grădina Eden, din paradisul pământesc, când Adam și Eva au păcătuit. Domnul descoperă poporului său și omenirii secretul fericirii. Despre aceasta vorbește lectura întâia din cartea Înțelepciunii (Înț 9,13-18b). Primul mesaj este o lecție de umilință: „Cine poate cunoaşte planul lui Dumnezeu şi cine se va gândi la ce vrea Domnul? Gândurile celor muritori sunt şovăielnice şi cugetările noastre, nesigure” (v. 13-14). Într-o lume care se mândrește cu marea „știință”, cuvântul lui Dumnezeu ne învață că „gândurile muritorilor sunt şovăielnice” dacă nu sunt luminate de sus cu darul înțelepciunii. Este o altă scară de valori în care se verifică realitatea creată. Toată știința lumii, fără înțelepciune, nu ne poate mântui. Singura înțelepciune a lui Dumnezeu „întreaptă căile celor de pe pământ”, îi instruiește pe oameni în ceea ce este plăcut Domnului.

marți, 3 septembrie 2019

Sfântul Grigore cel Mare (540-604), papă, doctor al Bisericii


 
Sfântul Grigore cel Mare de Francisco Goya.
„E sigur că funcţiile nu trebuie să fie căutate cu toată inima, dar e la fel de adevărat că trebuie să le acceptăm, dacă nu noi suntem cei care le căutăm. Când este vorba apoi de persoane supuse planurilor lui Dumnezeu şi care nu sunt atinse de păcatul încăpăţânării, răspunsul la chemarea responsabilităţii dă semnificaţie şi finalitate darurilor primite. Ţine de natura darului ca el să fie de folos mai mult pentru alţii decât pentru sine” [1].

Grigore, întotdeauna atent la planurile pe care Dumnezeu le are cu sine, a exercitat funcţiile cele mai înalte în Biserică şi, suplinind carenţele altora, a intervenit chiar şi în sectorul civil, dar cu conştiinţa clară că îşi împlineşte o datorie şi că este un simplu „slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu”.

Creştin încă de la naştere

S-a născut la Roma, în jurul anului 440, din familia nobilă Anici. Tatăl său, Gordoniu, senator, şi mama sa, Silvia, se bucurau de respectul comunităţii creştine şi, după moarte, au fost trecuţi în rândul sfinţilor. Două mătuşi, Tarsilla şi Emiliana, s-au consacrat ca fecioare, şi printre înaintaşii săi puteau fi număraţi doi papi, Felix al III-lea şi Agapit. S-ar putea spune foarte bine că micul Grigore a băut creştinismul o dată cu laptele matern. A frecventat cu mult folos şcoala, studiind literele şi specializându-se, apoi, în drept. Datorită poziţiei speciale sociale a familiei sale, el a fost destinat carierei, pe atunci prestigioase, de funcţionar imperial.

sâmbătă, 31 august 2019

† Duminica a 22-a de peste an (C): Să învățăm umilința [1 septembrie 2019]


Isus invitat la masă...
 Să învățăm umilința

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (1 septembrie 2019) 

Lecturi: Ben Sirah 3,17-18.20.28-29; Evrei 12,18-19.21-24a; Evanghelia Luca 14,1.7-14; lecturi

Omilie

Isus ne cheamă la masa euharistică, la liturghie, ce ne amintește de umilința crucii. Nimic impunător din ceremoniile Vechiului Testament (a doua lectura), dar simplu: întâlnirea cu Domnul. Ar fi greșit să căutăm locurile cele dintâi pentru a ieși în evidență. Orgolioșii sunt fără leac (evanghelia). Singurul care se smerește află har înaintea lui Dumnezeu (lectura întâia). Lecturile biblice ne invită să descoperim valoarea umilinței. Nu este o simplă politețe. Să punem lucrurile la punct. E o analiză critică a aroganței celor mândrii și o lecție de umilință evanghelică. 

miercuri, 28 august 2019

Sfântul Augustin (354-430), episcop, doctor al Bisericii [28 august]





„Târziu te-am iubit, frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, târziu te-am iubit. Şi iată că tu erai înlăuntrul meu şi eu eram în afară, şi acolo te căutam. Şi eu, nenorocitul, mă avântam spre lucrurile frumoase create de tine. Tu erai cu mine şi eu nu eram cu tine. Mă ţineau departe de tine creaturile care, dacă nu ar fi fost în tine, nici nu ar fi existat. M-ai chemat, ai strigat, ai învins surzenia mea. M-ai străfulgerat cu lumina ta şi, în sfârşit, mi-ai vindecat orbirea. Ai răspândit asupra mea parfumul tău, şi eu l-am inspirat, şi acum te doresc pe tine. Te-am gustat, şi acum mi-e foame şi sete de tine. M-ai atins, şi acum ard de dorinţa de a dobândi pacea ta”[1].

Cu aceste cuvinte, Augustin face sinteza celor două perioade ale vieţii sale: mai întâi preocuparea plină de nelinişte a celui care, căutând calea, a comis multe erori; apoi, o dată aflată calea, dorinţa arzătoare de a ajunge la scop pentru a-l putea îmbrăţişa pe cel iubit.

Doar un copil şi deja mare păcătos”

Augustin s-a născut la Tagaste, în Numidia, la 13 noiembrie 354, dintr-o familie de clasă medie. Tatăl său, pe nume Patriciu, era membru în Consiliul Local şi avea un caracter afectuos, cu excepţia unor ieşiri mânioase ce creau în casă un apăsător climat de tăcere. Prima în privinţa tăcerii era Monica. Femeie inteligentă şi iscusită, ştia cum să controleze ieşirile soţului şi, la momentul potrivit, obţinea mereu cea ce era mai bine pentru familia ei. Patriciu, din partea sa, era mândru de acest lucru, şi de aceea o iubea cu multă afecţiune. Ea era creştină ferventă, el, un simplu catecumen; s-a botezat doar spre sfârşitul vieţii, urmând un obicei comun în acel timp. Din căsătoria lor s-au născut, în afara lui Augustin, Navigiu şi o soră care, rămasă văduvă, a devenit responsabilă de mănăstirea feminină din Hippona.

marți, 27 august 2019

Sfânta Monica, după „Confesiunile” sfântului Augustin




Apropiindu-se ziua când trebuia să iasă din această viață, pe care tu o cunoșteai, Doamne, deși noi nu o știam, s-a întâmplat ca – după cum cred, potrivit unor tainice planuri ale tale – să ne aflăm amândoi, singuri, aplecați la o fereastră, de unde se vedea în grădina casei în care locuiam atunci, la Ostia, pe râul Tibru; departe de gălăgia mulțimii, ne odihneam după oboseala unei lungi călătorii, recăpătându-ne puterile pentru traver­sarea mării. Stăteam deci de vorbă singuri, cu multă gingășie, și, uitând de cele trecute, ne îndreptam către cele ce ne stăteau în față; căutam să aflăm împre­ună în prezența adevărului care ești tu însuți, cum ar putea fi viața veșnică a sfinților pe care nici ochiul nu a văzut-o, nici urechea nu a auzit-o, nici la inima omu­lui nu s-a suit (cf. 1Cor 2,9). Deschideam însă cu nesaț gura inimii către revărsarea cerească a izvorului tău, a izvorului vieții, care se află la tine.

vineri, 23 august 2019

† Duminica a 21-a de peste an (C): Dumnezeu vrea să fim salvați [25 august 2019]

Poarta cea strâmtă.
Dumnezeu vrea să fim salvați
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (25 august 2019)
Lecturi: Isaia 66,18-21; Evrei 12,5-7.11-13; Evanghelia Luca 13,22-30; lecturi

Omilie


Textele biblice din această duminică ne invită să facem un pas înainte pe drumul credinței. Dumnezeu adună toate popoarele pentru a vedea gloria sa [lectura întâia]. Intenția lui este a ne aduna în împărăția sa, cu toate persecuțiile [lectura a doua]. Isus se suie la Ierusalim pentru a deschide „poarta” la toți oamenii [evanghelia].


sâmbătă, 17 august 2019

† Duminica a 20-a de peste an (C): În încercări și greutăți, alături de Cristos [18 august 2019]


 În încercări și greutăți, alături de Cristos
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (18 august 2019)
Lecturi: Ieremia 38,4-6.8-10; Evrei 12,1-4; Evanghelia Luca 12,49-53; lecturi

Omilie


Venim la liturghie nu pentru a căuta liniștea înșelătoare, dar pentru a găsi puterea ce ne conduce să înfruntăm inevitabilele încercări și greutăți [evanghelia]. A trăi altfel atrage mulți dușmani: este cazul profetul Ieremia din prima lectură. Însă dacă privim spre Cristos – „începutul şi desăvârşirea credinţei” – vom lua exemplu și nu ne vom descuraja niciodată [doua lectură].

miercuri, 14 august 2019

† Adormirea Maicii Domnului: Maria în splendoarea gloriei [15 august 2019]

Adormirea Maicii Domnului - de Peter Paul Rubens.
 Maria în splendoarea gloriei

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (15 august 2019)
Lecturi: Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56; lecturi

Omilie


Pentru a indica „moartea” Maicii Domnului la sfârșitul vieții sale pământești se folosește „adormirea”. Nu se relatează în Noul Testament, dar se află în credința Bisericii în Orient cât și Apus. A fost decretată de împăratul bizantin Mauricius (582-602) pe 15 august. În secolul următor sărbătoarea este introdusă şi la Roma de către papa Sergiu I (687-701). Este definită ca dogmă de credință în anul 1950 pe 1 noiembrie cu constituția apostolică Munificentissimus Deus a papei Pius al XII-lea: „Preacurata Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu, după ce s-a terminat cursul vieții pământești, a fost ridicată în gloria cerească cu sufletul și cu trupul”  (Pius XII, Munificentissimus Deus, AAS 42 [1950], 770).

vineri, 9 august 2019

† Duminica a 19-a de peste an (C): Credința – starea de vigilență [11 august 2019]

 
„Fiţi şi voi pregătiţi!” (Lc 12,40).
Credința – starea de vigilență
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (11 august 2019)
Lecturi: Înţelepciunii 18,6-9; Evrei 11,1-2.8-19; Evanghelia Luca 12,32-48; lecturi

Omilie
 

Lecturi biblice ne invită să medităm despre credința în aşteptare venirii Domnului. Dumnezeu „trece” noaptea – este noaptea de Paști. Fericit este cel care îl recunoaște și îl primește [în lectura întâia]. Credința ne susține în realitatea sperată [în lectura a doua]. Evanghelia anunță reîntoarcerea Domnului înviat. Este marea speranță pentru discipoli; e izvor de bucurie și de încredere că Cristos este cu noi, plin de iubire și milostivire.