vineri, 19 iulie 2019

Cu colegii la 36 de ani de preoție (1983-2019)

La Rădăuți (SV) [18 iulie 2019].


Clasa mea  29 iunie 1983:


1. Balint Ioan (născut - 09.05.1949, Mărgineni [BC])
2. Bulai Alois (născut - 02.04.1955, Sagna [NT])
3. Chinez Isidor (născut - 09.05.1958, Mircești [IS])
4. Ciobănică Andrei (născut - 22.11.1954, Răducăneni [IS])
5. Enăşoaie Ieronim (născut - 29.05.1957, Buruienești [NT])
6. Farcaş Gheorghe (născut - 12.04.1956, Faraoani [BC])
7. Iştoc Aurel (născut - 18.06.1954, Gherăești [NT])
8. Mărtişcă Valeriu (născut - 27.07.1957, Roman [NT])
9. Mihăică Petru (născut - 01.08.1956, Adjudeni [NT])
10. Petrişor Aurel (născut - 19.01.1956, Scheia [IS])
11. Simon Mihai (născut - 01.10.1956, Buruienești [NT])
12. Temea Marin (născut - 20.03.1958, Horgești [BC].


Nu au fost:
13. Alecu Anton (născut - 01.06.1957, Gheorghe Doja [BC])
14. Antonov (Egner) Anton (născut - 05.08.1956, Sighișoara,
a trăit în Rădăuți [SV])

Nu au fost cel care lucrează în străinătate [în Germania]:

15. Isifovici Ervin (născut - 23.09.1956, Moinești [BC])
16. Matei Gottlieb (născut - 21.01.1955, Sadova Veche [CS])

Ne-am adus aminte și de:

† Moraru Anton (1956-2014).

vineri, 12 iulie 2019

† Duminica a 15-a de peste an (C): Nu atât de departe: suntem vecini [14 iulie 2019]

Samariteanul milostiv!

Nu atât de departe: suntem vecini
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (14 iulie 2019)
Lecturi: Deuteronom 30,10-14; Coloseni 1,15-20; Evanghelia Luca 10,25-37; lecturi


Omilie
Lecturile biblice din această duminică au ca invitaţie de a asculta Cuvântul Domnului care ne spune că suntem vecini și cu Dumnezeu și cu aproapele. Domnul se milostivește de noi toți.

joi, 11 iulie 2019

Sfântul Benedict (480-546), călugăr

Sfântul Benedict și sora sa, sfântă Scolastica.


„Tu l-ai făcut ilustru prin sfinţenie şi însemnat prin minunile sale, l-ai făcut învăţător eminent pentru viaţa monastică, şi tuturor l-ai indicat ca învăţător de înţelepciune spirituală prin dragostea faţă de rugăciune şi de muncă. Strălucită călăuză a popoarelor spre lumina evangheliei, şi înălţat la cer pe o cale luminoasă, el învaţă oamenii din toate timpurile să te caute pe tine, o, Părinte, pe drumul cel drept şi să caute bogăţiile cele veşnicie pregătite de tine!” [1].

Grigore cel Mare este singurul care ne povesteşte, cu credibilă veridicitate, în Dialogurile sale, viaţa sfântului Benedict, chiar dacă cu criterii istorice diferite de cele de azi. „Dacă exista un om – spune cardinalul benedictin Schuster – care să nu înghită cu uşurinţă cele ce i se spuneau, acesta era, desigur, Grigore, obişnuit să nu creadă dintr-o dată, să analizeze, să cântărească cuvintele şi ale sale, şi ale altora”[2].

Benedict s-a născut prin anul 480, la Norcia, la circa 80 km de Roma, într-o familie cu stare economică bună, care îşi putea permite să-l trimită în capitală, însoţit de credincioasa sa doică, pentru a se perfecţiona în studii fără să piardă bunele moravuri.

miercuri, 10 iulie 2019

Credința, caritatea fără speranță e un cimitir



„Credința este o catedrală ridicată pe pământul unei țări. 
Caritatea este un spital care adună toate mizeriile lumii. 
Dar fără speranța, toate acestea nu ar fi decât un cimitir”. 

Charles Péguy
(sursă: https://twitter.com/EroStraniero; trad. I.C.).

marți, 9 iulie 2019

Prin însăși tandrețea iubirii: o caritate milostivă

„Vă implorăm, așadar, fraților; prin însăși tandrețea iubirii, cu laptele căreia ne hrănim, cu a cărei pâine ne întărim, prin Cristos, Domnul nostru, prin blândețea lui, vă implorăm! (De fapt, a venit timpul să le arătăm o mare iubire, o milostivire infinită, implorându-l pe Dum­nezeu pentru ei, ca să le dea într-o zi o judecată clară pentru a-și veni în fire și a înțelege că atacurile lor împo­triva adevărului nu au nici un fundament. Lor le-a rămas numai slăbiciunea animozității, care este cu atât mai neputincioasă, cu cât crede că are mai multe forțe). Vă implorăm, spuneam, pentru acești bolnavi, așa-ziși înțelepți, dar cu o înțelepciune naturală și trupească; ei sunt totuși frații noștri. Ei celebrează aceleași sacra­mente și, chiar dacă nu le celebrează împreună cu noi, totuși sunt aceleași. Ei răspund același Amin și, chiar dacă nu cu noi, este același. Arătați-i lui Dumnezeu iubirea voastră profundă față de ei”.

 
(sursă: Breviar III; sfântul Augustin, Comentariu asupra Psalmilor [Ps 32, 29: CCL 38, 272-273]).

vineri, 5 iulie 2019

† Duminica a 14-a de peste an (C): Isus mântuiește oamenii cu „pace” (7 iulie 2019)

„Iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor!” (Lc 10,3)
Isus mântuiește oamenii cu „pace”
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (7 iulie 2019)
Lecturi: Isaia 66,10-14ab; Galateni 6,14-18; Evanghelia Luca 10,1-12.17-20; lecturi

Omilie


Liturgia Cuvântului ne prezintă Biserica în drum spre veșnicie, dar și exigențele misiunii – mai ales pacea și crucea – în așteptarea gloriei și a unirii tuturor popoarelor în noul Ierusalim. Profeția lui Isaia și Evanghelie stă în anunțul mântuirii tuturor neamurilor: ceea ce profetul promite, realizează Isus prin trimiterea în misiune.

miercuri, 3 iulie 2019

Domnul meu și Dumnezeul meu (3 iulie - sfântul Toma, apostol)




 Toma, unul dintre cei doisprezece, numit și Geamă­nul, nu era cu ei când a venit Isus (In 20,24). Numai acest ucenic era absent. Atunci când s-a întors, a auzit relatarea faptelor întâmplate, dar a refuzat să creadă în ceea ce a auzit. Domnul a venit din nou și i-a dat uceni­cului necredincios să atingă coasta, i-a arătat mâinile și, indicând cicatricele rănilor sale, a vindecat rana necre­dinței lui. Fraților preaiubiți, ce anume vedeți în toate acestea? Oare credeți că este o simplă întâmplare faptul că acel ucenic ales de Domnul a fost absent, că, venind, a auzit faptul petrecut, că, auzind, el s-a îndoit, că, îndo­indu-se, el a atins și că, atingând, el a crezut?

vineri, 28 iunie 2019

† Duminica a 13-a de peste an (C): Chemarea Domnului în libertate (30 iunie 2019)

„Te voi urma oriunde te vei duce!”
Chemarea Domnului în libertate
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (30 iunie 2019)
Lecturi: 1Regilor 19,16b.19-21; Galateni 5,1.13-18; Evanghelia Luca 9,51-62; lecturi

Omilie


Lecturile biblice de la Liturghiea acestei duminici ne invită să medităm asupra chemării lui Dumnezeu și a urmării Domnului în libertate.

Dumnezeu cheamă oamenii: pe Moise, Amos, David și pe mulți alții. În prima lectură luată din Cartea întâia a Regilor (1Rg 19,16b.19-21) citim despre chemarea pe care o face Ilie lui Elizeu în centru activităţilor sale. Este absolut imprevizibilă vocația lui Dumnezeu! „Domnul i-a spus profetului Ilie: pe Elizeu […] unge-l profet în locul tău” (v. 16). Elizeu este agricultor: are doisprezece perechi de boi și e la câmp. Aproape că a terminat de arat. „Ilie a trecut pe lângă el şi i-a aruncat mantaua” (v. 19). I-a aruncat mantaua – simbolul personalității, misiunii, puterilor sale. Îi transmite spiritul profetic. Ea e aruncată peste umerii celui ales: ca o investitură. Elizeu știe bine ce a făcut Ilie pentru el. A înțeles chemarea sa. Dar cere un anumit timp: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!” (v. 20). Ilie aprobă. El poate să facă o masă de rămas bun pentru familie și oamenii săi. Renunță la plug; o pereche de boi i-a înjunghiat punând pe foc plugul și fierbând carnea pe care a dat-o poporului. Subliniază renunţarea la primul statut a lui Elizeu. De acum este profetul Domnului așa cum l-a chemat Ilie. Noua misiunea este să cheme poporul să rămână credincios Alianței cu Dumnezeu. Lăsând totul este condiția spre a-l urma pe Domnul: casă, familie, muncă, poziție socială… Complet disponibil pentru Dumnezeu. S-a angajat cu normă întreagă.

† Sfinții Petru și Paul: Biserica pe credința lui Petru și Paul (29 iunie 2019)

Biserica pe credința lui Petru și Paul
 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 18:30 (29 iunie 2019)
Lecturi: Faptele Apostolilor 12,1-11; 2Timotei 4,6-8.17-18; Evanghelia Matei 16,13-19; lecturi

Omilie


Astăzi celebrăm sărbătoarea sfinților Petru și Paul. Sunt cinstiţi în toată Biserica încă din secolul al II-lea ca martori ai credinţei. Tradiţia vrea ca Petru şi Paul să moară martiri în aceeaşi zi, pe 29 iunie a anului 67 sau 68, unul răstignit pe colina vaticană – poate în locul unde este astăzi biserica San Petro in Montorio, pe Gianicolo – şi celălalt, decapitat pe Via Ostiense. Amândoi sunt numiţi coloane ale Bisericii Romane. Tertulian îi aminteşte ca pe cei care au dăruit Romei învăţătura o dată cu sângele. Sărbătoarea lor a fost introdusă în calendarul liturgic roman chiar mai înainte de cea a Crăciunului. La Roma, începând din secolul al IV-lea, în ziua de 29 iunie se oficiau trei liturghii: una la altarul bazilicii Sfântul Petru în Vatican, alta în bazilica Sfântul Paul din Afara Zidurilor iar a treia în catacombele Sfântului Sebastian, pe Via Appia, unde trupurile celor doi apostoli au rămas ascunse câtva timp de teama profanării invadatorilor. Sfinții sărbătoriți au în comun mărturia dată lui Cristos până la martiriu; au anunțat vestea cea buna; au mărturisit acţiunea lui Dumnezeu prin slujirea lor; au arătat un Dumnezeu care îi susţine pe martorii săi şi salvează poporul creștin din toate necazurile.


luni, 24 iunie 2019

Glasul celui care strigă în pustiu [din predicile sfântului Augustin]





Biserica sărbătorește nașterea lui Ioan, atribuindu-i un caracter sacru deosebit. Noi nu celebrăm în mod solemn ziua de naștere a nici unui sfânt, însă o cele­brăm pe cea a lui Ioan și pe cea a lui Isus. Eu nu pot să las să treacă această sărbătoare fără un cuvânt, și, dacă vorbesc mai puțin decât o cere demnitatea subiectului, însăși profunzimea lui vă va oferi hrană pentru medi­tație. Însă Ioan s-a născut dintr-o femeie înaintată în vârstă și sterilă. Cris­tos se naște dintr-o tânără fecioară.
    

Tatăl nu crede în vestea despre viitoarea naștere a lui Ioan și devine mut. Fecioara crede că din ea se va naște Cristos și-l zămislește în credință. În rezumat, aceasta vrem să pătrundem și să analizăm; și dacă timpul scurt și facultățile pe care le avem la dispoziție nu ne permit să ajungem până în profunzimile acestui mister atât de mare, vă va învăța mai bine cel care vorbește în inte­riorul vostru, chiar în absența noastră, cel care este obiec­tul gândurilor voastre pioase, cel pe care l-ați primit în inima voastră și pentru care voi ați fost făcuți temple.



Se pare că Ioan este pus ca o graniță între cele două Testamente, Vechiul și Noul. De fapt, însuși Domnul declară că el este o graniță atunci când afirmă: Legea și Profeții au fost până la Ioan (Lc 16,16). Așadar, el reprezintă în sine parte din Vechiul și vestire a Noului. Cât privește Vechiul, el se naște din doi bătrâni. Cât pri­vește Noul, este proclamat profet deja în sânul mamei. Mai înainte de a se naște, Ioan a tresăltat în sânul mamei la sosirea Mariei. A avut deja de atunci numirea, înainte de a se naște. Este deja arătat al cui înaintemer­gător va fi, mai înainte de a fi văzut de el. Acestea sunt fapte divine care depășesc limitele micimii umane. În sfârșit, el se naște, primește un nume, se dezleagă limba tatălui. Este suficient a spune ce s-a întâmplat pentru a explica imaginea realității.

    

Zaharia tace și își pierde glasul până la nașterea lui Ioan, înaintemergătorul Domnului, și numai atunci își recapătă graiul. Ce înseamnă tăcerea lui Zaharia, dacă nu profeția care nu este bine definită și care înainte de predica lui Cristos este încă obscură? Se face cunoscută la venirea sa. Devine clară atunci când trebuie să apară cel prevestit. Faptul redobândirii graiului lui Zaharia, la nașterea lui Ioan, este același lucru cu sfâșierea catape­tesmei la pătimirea lui Cristos. Dacă Ioan s-ar fi vestit pe sine, el nu ar fi deschis gura lui Zaharia. Se dezleagă limba pentru că se naște glasul. Ioan, care îl prevestea pe Domnul, a fost întrebat: Cine ești tu? (In 1,19). Și a răspuns: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustiu (In 1,23). Glasul este Ioan, iar despre Domnul se spune: La înce­put era Cuvântul (In 1,1). Ioan este glas pentru un timp scurt, însă Cristos este Cuvântul veșnic încă de la început.



(Din Predicile sfântului Augustin, episcop; [Pred. 293, 1-3: PL 38, 1327-1328]).

vineri, 21 iunie 2019

† Duminica a 12-a de peste an (C): Noutatea vieții: credința în Isus [23 iunie 2019]

Noutatea vieții: credința în Isus 
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (23 iunie 2019)
Lecturi: Zaharia 12,10-11; 13,1; Galateni 3,26-29; Evanghelia Luca 9,18-24; lecturi

Omilie


În această duminică, lecturile biblice ne cheamă la o creștere în credință față de Dumnezeu și față de Isus. Adevăratul Dumnezeu este dincolo de ceea ce credem noi că el este. Cristos ne întreabă și pe noi așa cum i-a întrebat pe apostoli care îl urmau despre el, despre mesajul său, despre misiunea sa. Care este răspunsul nostru? Pentru a-l recunoaşte, avem nevoie de a asculta Cuvântul său și de a ne hrăni din el.


miercuri, 19 iunie 2019

† Trupul și Sângele Domnului [Joia Verde]: Euharistia – hrană bogată și îmbelșugată (joi, 20 iunie 2019)

Trupul lui Cristos - procesiune.

Euharistia – hrană bogată și îmbelșugată
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (20 iunie 2019)
Lecturi: Genezei 14,18-20; 1Corinteni 11,23-26; Evanghelia Luca 9,11b-17; lecturi
Omilie
 
Astăzi celebrăm sărbătoarea Trupului şi Sângelui lui Cristos: este „memorialul” cuvintelor lui Isus de la Ultima Cină care s-a petrecut la Joia Sfântă – „Faceți aceasta în amintirea mea!” A primi Euharistia înseamnă a te deschide, a merge către, a te întâlni... Minunată este întâlnirea dintre Melchisedek şi Abraham [din prima lectură]. Orice întâlnire este mereu surprinzătoare: a te lăsa purtat. Apostolul Paul foloseşte verbul „a transmite”: a transmite altora ceea ce am primit – darul pâinii și al vinului [lectura a doua]. În Euharistia, Isus rezumă întreaga viaţă dăruită fraţilor săi până la moarte.

sâmbătă, 15 iunie 2019

† Sfânta Treime [ C ] : Un „mister” de comuniune de viață și iubire [duminică - 16 iunie 2019]


Un „mister” de comuniune de viață și iubire 
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (16 iunie 2019)
Lecturi: Proverbe 8,22-31; Romani 5,1-5; Evanghelia Ioan 16,12-15; lecturi

Omilie


În această duminică, toți suntem invitaţi la bucurie. Dumnezeul nostru de trei ori sfânt vrea să ne împărtășească din sfințenia sa. Suntem în duminica Sfintei Treimi. Este un „mister” de care teologii se îndrăgostesc. În realitate este misterul rădăcinii noastre de credință, de neînțeles pentru mintea omului căruia îi dăm crezare. Însuși Dumnezeu spune despre sine: „Eu sunt Cel care sunt” (Ex 3,14). E un fel de a se face cunoscut pe sine. Astfel, puteţi căuta în toată Scriptura şi nu veţi găsi niciodată cuvântul „treime”. Biblia nu calculează: 1 + 3 = 3. Textele biblice ne vorbesc despre Dumnezeu Tatăl, Fiul său Isus Cristos și despre Duhul Sfânt şi ne spune aceasta: Duhul vă va ajuta să înţelegeţi tot adevărul (cf. In 16,13). Ne spune totul despre Dumnezeu în Duhul Sfânt. Îl avem pe Isus: cu el, Dumnezeu ni s-a dăruit complet. Nouă nu ne rămâne decât să cercetăm cine este el într-adevăr. Pentru aceasta, avem de citit Scripturile. Cât privește Biserica anunță un singur Dumnezeu care acționează prin Cuvânt – Isus Cristos – și prin Duhul Sfânt – dătător de daruri:  „cele două mâini ale Tatălui” după expresia sfântului Irineu, episcop de Lyon (130-202).



joi, 13 iunie 2019

Sfântul Anton de Padova (1195-1231), preot, Doctor al Bisericii



 
Anton de Padova este sfântul universal, un strălucit model de sfinţenie: virtuţile sale eroice au fost acelea ce l-au făcut atât de plăcut lui Dumnezeu.

S-a născut la 15 august 1195, la Lisabona, capitala Portugaliei, din familia de Bouillon. Tatăl său se numea Martin de Bouillon, om de vază la curte şi un bun creştin, iar mama, Maria Taveira, nobilă prin sânge, dar şi prin virtute. La Botez a primit numele de Ferdinand. Mai apoi, când a intrat în Ordinul Franciscan, şi l-a schimbat în acela de Anton.

vineri, 7 iunie 2019

† Coborârea Sfântului Duh [Rusaliile] (C ): Aprinde omenirea de iubire (9 iunie 2019)

Aprinde omenirea de iubire
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 iunie 2019)
Lecturi: Faptele Apostolilor 2,1-11; Romani 8,8-17; Evanghelia Ioan 14,15-16.23b-26; lecturi

Omilie


Astăzi este sărbătoarea coborârii Duhului Sfânt, ziua Rusaliilor. Este începutul timpului Bisericii. Se dărâmă zidurile și cu ele naționalisme, fundamentalisme, limbaj codificat. Totul începe să devină nou cinzeci de zile după marele eveniment al învierii lui Cristos. Începe timpul Duhului. Se aprinde în lume iubirea. Creștinii sunt martorii și vestitorii Bisericii universale.


joi, 6 iunie 2019

Dumnezeu ne-a trimis în întunericul suferinţei ca să...


Episcopul Iuliu Hossu a scris în timpul detenţiei: 
„Dumnezeu ne-a trimis în acest întuneric al suferinţei 
pentru a da iertarea şi pentru a ne ruga pentru convertirea tuturor".

(fericitul ep. Iuliu Hossu [1885-1970]).

duminică, 2 iunie 2019

Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale (2019)

 Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
pentru a 53-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale
2 iunie 2019


„Suntem membre unii altora” (Ef 4,25).


De la comunitățile din rețelele sociale la comunitatea umană 

Iubiți frați și surori,

De când a fost disponibil internetul Biserica a încercat mereu să-i promoveze folosirea în slujba întâlnirii dintre persoane și a solidarității dintre toți. Cu acest Mesaj aș vrea să vă invit încă o dată să reflectăm asupra fundamentului și importanței faptului de a fi în relație și să redescoperim, în vastitatea provocărilor din actualul context comunicativ, dorința omului care nu vrea să rămână în propria singurătate.


Metaforele „rețelei” și a „comunității”


Ambientul mediatic este astăzi așa de pătrunzător, încât nu mai poate fi deosebit de sfera trăirii zilnice. Rețeaua este o resursă a timpului nostru. Este un izvor de cunoștințe și de relații inimaginabile odinioară. Însă, numeroși experți, cu privire la profundele transformări imprimate de tehnologie logicilor de producție, circulație și folosire a conținuturilor, evidențiază și riscurile care amenință căutarea și împărtășirea unei informații autentice la scară globală. Dacă internetul reprezintă o posibilitate extraordinară de acces la știință, este adevărat și că s-a revelat ca unul dintre locurile cele mai expuse dezinformării și deformării conștiente și dorite a faptelor și a relațiilor interpersonale, care asumă adesea forma discreditării.


vineri, 31 mai 2019

† Duminica a 7-a a Paștelui (C): Rugăciunea (2 iunie 2019)

Mântuitor (1900-1905) – de Henry Ossawa Tanner (1859-1937); 
Smithsonian American Art Museum.
Rugăciunea
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 iunie 2019)
Lecturi: Faptele Apostolilor 7,55-60; Apocalipsul 22,12-14.16-17.20; Evanghelia Ioan 17,20-26; lecturi


Omilie
 
Între Înălțare și Rusalii, textele biblice ne invită la rugăciune. Este perioadă când apostolii, la porunca lui Isus, fideli rugăciunii, împreună cu Maria, mama Domnului, așteaptă venirea Duhului Sfânt. În evanghelie, Cristos face cea mai frumoasă rugăciune: este rugăciunea sacerdotală a marelui preot, Isus, pentru comunitatea sa, Biserica.


Papa Francisc vine în România (31 mai - 2 iunie 2019)


 
 
Papa Francisc - București - Întâlnire cu autoritățile (31 mai 2019). 

  Papa Francisc – Santuario di Sumuleu-Ciuc - Santa Messa (1 iunie 2019).
Așteptându-l pe papa Francisc în catedrala „Sfânta Maria Regină” Iași cu profesorii bolnavi (1 iunie 2019). 
(sursă: foto Adrian Cuba/ERCIS)

 
 Papa Francisc –
Iași - Întâlnire mariană cu tineretul și familie (1 iunie 2019).

 
Papa Francisc -
România, Blaj, Câmpia Libertății cu Divina Liturgie  cu cele 7 beatificări de episcopi greco-catolici martiri – Recitarea „Regina Coeli” (2 iunie 2019).

miercuri, 29 mai 2019

† Înăltarea Domnului (C): Înălțarea lui Isus – marea speranță (joi, 30 mai 2019)

 Înălțarea lui Isus – marea speranță
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (30 mai 2019)
Lecturi: Faptele Apostolilor 1,1-11; Evrei 9,24-28; 10,19-23; Evanghelia Luca 24,46-53; lecturi


Omilie 


Este ziua înălțării Domnului! Îl sărbătorim pe Cristos cel înviat care intră în gloria Tatălui. Dar Domnul se v-a întoarce: „va veni tot așa cum l-ați văzut mergând spre cer” (Fap 1,11) [prima lectură]. Între timp le-a lăsat o „speranță neclintită” a unei bogății: trupul și sângele lui Cristos – Euharistia [a doua lectură]. Ascultăm două relatări ale aceluiași eveniment istorisite de același autor – sfântul Luca. Nu a căutat să armonizeze cele două descrieri pentru că diferențele au pentru el o semnificație dincolo de istoria luată în sens strict.

vineri, 24 mai 2019

† Duminica a 6-a a Paştelui (C): Începutul unei umanități noi (26 mai 2019)


Începutul unei umanități noi 
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (26 mai 2019)
Lecturi: Faptele Apostolilor 15,1-2.22-29; Apocalips 21,10-14.22-23; Evanghelia Ioan 14,23-29; lecturi

Omilie


Suntem în timpul pascal. Medităm încă la noutățile pe care Isus, mort și înviat, le-a introdus în lume. Cu Cristos s-a schimbat modul de a gândi despre Dumnezeu, prezent în viața proprie și a sta în mijlocul altora: să ne gândim la Euharistie în viața creștină… Ne apropiem de sărbătoarea Înălţării Domnului şi de Rusalii. Lecturile biblice ne îndreaptă atenţia spre Duhul Sfânt ce apare ca o continuare a Paştelui.


miercuri, 22 mai 2019

Sfânta Rita din Cascia (1386-1457), văduvă, călugăriță [22 mai]

Sfânta Rita din Cascia.


Oricine va fi părăsit case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică (Mt 19,29).

Tradiţia (cf. Borrelli A., www.santiebeati.it) ne povesteşte că, înclinată spre viaţa de mănăstire, a fost logodită cu un om brutal şi violent, care, convertit de ea, a ajuns apoi să fie ucis dintr-o răzbunare. Cei doi fii au jurat să-l răzbune şi Rita, nereuşind să-i liniştească, l-a rugat pe Dumnezeu să-i facă mai degrabă să moară. Când dorinţa ei s-a împlinit, Rita s-a retras în Mănăstirea augustinienelor „Sfânta Maria Magdalena”. Aici a trăit o viaţă sfântă, cu o spiritualitate aparte, în care era privilegiată pătimirea Domnului nostru Isus Cristos. Într-un extaz, ea a primit un stigmat aparte, pe frunte, care i-a rămas până la moarte. Viaţa ei de soţie şi mamă creştină, semnată de durerea şi de necazurile umane, este şi astăzi un exemplu.

Între multele lucruri neclare ce însoţesc viaţa sfinţilor, cel mai mare după moarte este unul care o priveşte pe sfânta Rita din Cascia, una dintre sfintele cele mai venerate în Italia şi în lumea catolică. Ea a fost beatificată abia după 180 de ani de la moartea sa şi proclamată sfântă abia după 453 de ani de la moarte. Aşadar, este o sfântă care a avut o cale oficială pentru canonizare foarte lentă – să ne gândim numai că sfântul Anton de Padova a fost proclamat sfânt la mai puţin de un an de la moartea sa –, dar, cu toate acestea, sfânta Rita a fost şi este una dintre cele mai invocate figuri ale sfinţeniei.

Rita are titlul „sfânta cazurilor imposibile”, adică a cazurilor clinice sau de viaţă în care nu mai există speranţă şi, prin mijlocirea ei, sunt rezolvate în mod miraculos.

Soţie şi mamă încercată

S-a născut în jurul anului 1381, la Roccaporena, un sat de munte la 710 m altitudine, în comuna Cascia, provincia de Perugia. Părinţii săi, Antonio Lottius şi Amata Ferri, erau deja maturi când s-au căsătorit, şi numai după doisprezece ani s-a născut Rita, ca un dar al Providenţei. Viaţa Ritei a fost o întreţesătură de fapte minunate, pe care tradiţia, din care avem puţine informaţii, ni le-a transmis; dar, ca în toate legendele, există, fără îndoială, un fond de adevăr. Se povesteşte aşadar că mama, foarte pioasă, a avut viziunea unui înger ce îi vestea graviditatea târzie, că vor avea o fiică şi că o vor numi Rita. Sub acest aspect, este o asemănare cu Ioan Botezătorul, care şi el s-a născut din părinţi bătrâni şi numele i-a fost sugerat într-o viziune.

Creștinii în lume [din Scrisoarea către Diognet]


Creștinii nu se diferențiază de ceilalți oameni nici prin teritoriu, nici prin limbă, nici prin obiceiuri de viață. Într-adevăr, ei nu locuiesc în orașe proprii, nici nu folo­sesc vreun limbaj neobișnuit, nici nu duc un tip special de viață. Învățătura lor nu a fost inventată prin reflecția și cercetarea oamenilor iubitori de noutate, nici nu se bazează pe un sistem filozofic uman, așa cum fac unii.

Locuiesc în orașe atât grecești, cât și barbare, așa cum se nimerește, și, deși în ceea ce privește îmbrăcămintea, hrana și restul vieții, urmează obiceiurile locului, își propun o formă de viață, recunoscută de toți, minunată și de necrezut. Fiecare locuiește în patria sa, dar ca străin; participă la toate activitățile cetățenilor buni și acceptă toate îndatoririle ca oaspeți în trecere. Orice pământ străin este patrie pentru ei și orice patrie este pentru ei un pământ străin. Ca toți ceilalți, se căsătoresc și au copii, dar nu-și abandonează copiii. Au în comun masa, dar nu patul. 

Trăiesc în trup, dar nu conform trupului. Își petrec viața pe pământ, dar cetățenia lor este cea din cer. Ascultă de legile stabilite, dar prin modul lor de a trăi sunt supe­riori legilor. Îi iubesc pe toți și sunt persecutați de toți. Sunt necunoscuți și totuși condamnați. Sunt trimiși la moarte, dar prin aceasta ei primesc viața. Le lipsesc toate, dar găsesc toate cu îmbelșugare. Sunt disprețuiți, dar în dispreț își găsesc gloria lor. Sunt loviți în numele lor bun și între timp se dă mărturie despre dreptatea lor. Sunt insultați și binecuvântează, sunt tratați cu mâr­șăvie și răspund cu cinste. Deși fac binele, sunt pedepsiți ca răufăcători; atunci când sunt pedepsiți, se bucură, ca și cum li s-ar da viața. Iudeii luptă împotriva lor, ca împo­triva unui neam străin, iar păgânii îi persecută. Dar cei care îi urăsc nu știu să spună motivul dușmăniei lor.

Într-un cuvânt, creștinii sunt în lume ceea ce este sufletul în trup. Sufletul se află în toate mădularele trupu­lui și creștinii sunt răspândiți în orașele lumii. Sufletul locuiește în trup, dar nu provine din trup. Și creștinii locuiesc în această lume, dar nu sunt din lume. Sufletul invizibil este închis într-un trup vizibil și creștinii sunt văzuți că locuiesc în lume, dar adevăratul lor cult adus lui Dumnezeu rămâne invizibil. Trupul, deși nu a primit nici o nedreptate, se năpustește cu ură și luptă împotriva sufletului, pentru că acesta îl împiedică să se bucure de plăcerile senzuale; tot așa, și lumea îi urăște pe creștini, deși nu a primit nici o insultă, numai pentru că aceștia se opun răului.

Chiar dacă este urât, sufletul iubește trupul și mădu­larele sale, tot așa, și creștinii îi iubesc pe cei care îi urăsc pe ei. Sufletul este închis în trup, dar, la rândul său, el susține trupul. Și creștinii sunt ținuți în lume ca într-o închisoare, dar ei sunt cei care sprijină lumea. Sufletul nemuritor locuiește într-un cort muritor, tot așa, și creștinii sunt ca niște pelerini în călătorie printre lucru­rile supuse stricăciunii, dar așteaptă incoruptibilitatea ce­rească. Sufletul, privat de mâncăruri și băuturi, devine mai bun. Tot așa, și creștinii, expuși chinurilor, cresc zi de zi ca număr. Dumnezeu i-a așezat într-un loc așa de nobil, pe care nu au permisiunea să-l părăsească.

Din Scrisoarea către Diognet (nr. 5-6: Funk 1, 317-321).

vineri, 17 mai 2019

† Duminic a 5-a a Paştelui (C): „Noutatea” în viața creștinului (19 mai 2019)

Noutatea” în viața creștinului 
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (19 mai 2019)
Lecturi: Faptele Apostolilor 14,21b-27; Apocalips 21,1-5a; Evanghelia Ioan 13,31-33a.34-35; lecturi

Omilie

„Paștele ne face să cunoaștem un nou început” (sfântul Atanasie). Este noutatea misterului pascal. Liturgia din această duminică are în centru cuvântul „nou” ce se repetă în cele trei lecturi biblice: „Cel care şade pe tron a zis: «Iată, le fac pe toate noi!»” (Ap 21,5)  din Apocalipsul sfântului Ioan, iar în Faptele Apostolilor noutatea este credinţa în primirea evangheliei din partea păgânilor. Isus în evanghelie ne spune: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii!” (In 13,34). Este Biserica ce dă un sens concret învierii lui Cristos în mers.

miercuri, 15 mai 2019

Dumnezeu se propune...

„Dumnezeu se propune, 
niciodată nu se impune;
El ne iluminează, 
niciodată nu ne orbește”.

(sursă: papa Francisc, 14 mai 2019:  https://twitter.com/Pontifex_it).


luni, 13 mai 2019

Maria, Fecioara de la Fatima (13 mai 2019)



„Maria, Fecioara de la Fatima, suntem încrezători că fiecare din noi este prețios în ochii tăi și că nimic nu-ți este străin din tot ce locuiește în inimile noastre. Păstrează-ne viața în brațele tale, condu-ne pe noi toți pe drumul sfințeniei”.

(sursă: papa Francisc @Pontifex_it).

sâmbătă, 11 mai 2019

† Duminica a 4-a a Paştelui (C): Chemați de păstorul cel bun (12 mai 2019)

Chemați de păstorul cel bun
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (12 mai 2019)
Lecturi: Faptele Apostolilor 13,14.43-52; Apocalipsul 7,9.13a.14b-17; Evanghelia Ioan 10,27-30; lecturi

Omilie

Astăzi este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii la apostolat. Chemarea creștină este primirea cuvântului Domnului și curajul de a-l mărturisi de-a lungul întregii vieți. Biserica înalţă rugi pentru cei chemaţi să-şi dedice viaţa slujirii evangheliei: preoţi, călugări, călugăriţe, laici consacraţi. Lecturile de astăzi ne prezintă două imagini ale lui Isus: mielul jertfit și bunul păstor. Pentru a se face înţeles de oameni în identitatea sa, Cristos nu ezita să se asemene cu agricultorul, cu viticultorul, cu slujitorul. Liturgia îl prezintă pe Isus ca păstorul cel bun care își iubeşte oile şi de aceea îşi dă viaţa pentru a le salva: „nimeni nu le va răpi din mâna mea” (In  10,28). Biserica are mereu nevoie de păstori după exemplul lui Cristos.