pr. Isidor Chinez (8 ianuarie 2023)
Lecturi biblice: Isaia 42,1-4.6-7; Faptele Apostolilor 10,34-38; Evanghelia Matei 3,13-17; lecturi biblice
Omilie
Timpul Crăciunului se încheie cu sărbătoarea Botezului Domnului. Este un eveniment amintit de toți evangheliștii și un episod ce demonstrează importanța întrupării. Botezul Domnului reprezintă momentul inițial al slujirii mesianice a Isus istoric. Dumnezeu nevăzut s-a făcut vizibil în Cuvântul făcut trup și de aceea poate fi cunoscut prin Fiu unul-născut care ni-l descoperă pe Tatăl și pe Duhul Sfânt. Isus își începe misiunea cerând botezul de la Ioan. Domnul nu are nevoie de botez, dar începe să poarte cu sine păcatele omenirii. În botez lui Isus, Duhul și Tatăl se manifestă oamenilor. Cristos se prezintă la botezul lui Ioan ca un păcătos, dar în realitate realizează un act de convertire al întregii omeniri. Astfel, toată umanitatea păcătoasă în el își poate începe pelerinajul de întoarcere la Dumnezeu. Isus, ca om, primește consacrarea mesianică prin revărsarea Duhului. În duminica aceasta se relatează botezul lui Isus, care după evanghelistul Matei, este un imn al „slujitorului Domnului”. Doua expresii sunt: „Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind deasupra lui” și „mi-am găsit plăcerea” asupra profetului ales. Este consacrarea Mesiei prin Duhul Sfânt. În prima lectură sunt prezente două elemente în discursul pronunțat de Dumnezeu la persoana întâi: „iată slujitorul meu pe care îl sprijin, alesul meu în care sufletul meu îşi găseşte plăcerea!” (Is 42,1). Este impresionat pentru evangheliști constatarea solidarității lui Cristos cu omenirea păcătoasă. Lucrarea lui Mesia se deschide cu o scufundare scandaloasă în păcatul lumii. Domnul ia asupra sa păcatul lumii și îi cere iertare lui Dumnezeu în numele tuturor.
