tag:blogger.com,1999:blog-45090169243229127672024-03-18T17:19:44.021+02:00O Biserică în lume„Adevărul vă va elibera” (In 8,32).chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.comBlogger3206125tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-7719194481764072652024-03-18T17:18:00.002+02:002024-03-18T17:18:57.535+02:00† Sfântul Iosif, soţul sfintei Fecioare Maria: „Darul” de noi înșine – practicându-l cu credință [19 martie 2024]<p style="text-align: center;"><span style="text-align: left;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; font-size: 12pt; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigbDrenS5Ogpx1bO60zugEYRHm3FAJHcNshxbCfFZHuixqt-VUBmL78hXBO4e37Cy-r9Ll8bHH3G7JzTkX3Q0gN4UejiuO5bXsOV43nVXQ4OJpbdfu8CqUUta3psdAhEX-z8q17A5O-pzoQf4PSuyqpAsa5C4W-UcEk78_9IiEc6H6mxKRO_FxBPbS/s705/80f3e322fb452b3cb07c5dffb6733d60.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="705" data-original-width="564" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigbDrenS5Ogpx1bO60zugEYRHm3FAJHcNshxbCfFZHuixqt-VUBmL78hXBO4e37Cy-r9Ll8bHH3G7JzTkX3Q0gN4UejiuO5bXsOV43nVXQ4OJpbdfu8CqUUta3psdAhEX-z8q17A5O-pzoQf4PSuyqpAsa5C4W-UcEk78_9IiEc6H6mxKRO_FxBPbS/w512-h640/80f3e322fb452b3cb07c5dffb6733d60.jpg" width="512" /></a></div><span style="color: #660000; font-size: large;"><div style="text-align: center;"><i>Visul lui Iosif.</i></div></span><p></p><p style="text-align: center;"><span style="text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>„Darul”
de noi înșine – practicându-l cu credință</b></span></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (19 martie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="background-color: white; color: #660000; font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice: </span><span style="color: #660000;"><span style="text-align: left;"><i>2Samuel</i> 7,4b-5a.12-14a.16; </span><span style="text-align: left;"><i>Romani</i> 4,13.16-18.22; </span><span style="background-color: white; font-family: arial; text-align: left;"> </span><span style="text-align: left;">Evanghelia <i>Matei</i> 1,16.18-21.24a; </span></span><span style="color: #660000;"><span style="text-align: left;"><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=3&zi=19" target="_blank">lecturi biblice</a></span></span> </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></p><p style="text-align: justify;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Astăzi celebrăm solemnitatea sfântului
Iosif. „Rugăciunea zilei” sau „colecta” este o implorare de la Dumnezeu, ca
Biserica să păstreze şi să facă rodnice „misterele mântuirii” în această lume:
„Dumnezeule atotputernic, care ai binevoit să încredinţezi ocrotirii fidele a
sfântului Iosif începutul misterelor mântuirii, dă-i Bisericii tale harul, ca,
prin mijlocirea lui, să le păstreze cu credinţă şi să lucreze cu râvnă pentru
împlinirea lor”. Care sunt aceste misterele mântuirii? Ne spune „prefaţa”
liturgiei: sfântul Iosif a fost ales „să fie soţ al sfintei Fecioare Maria” și chemat
să devină „slujitor credincios și înțelept” al sfintei Familii
„ca să-l ocrotească cu iubire și grijă părintească pe Fiul unul-născut,
zămislit prin adumbrirea Duhului Sfânt”, aşa cum spune evanghelia. Să luăm
lecturile și să le analizăm. Este „darul” de noi înșine, pe care practicându-l
cu credință, vom deveni asemenea lui!<span></span></span></p><a name='more'></a><span style="color: #660000; font-size: x-large;"> În prima lectură (<i>2Sam</i> 7,4b-5a.12-14a.16) este evocat
dorința lui David de a face un templu Domnului. Dar Dumnezeu s-a gândit la
lucruri mărețe! Fiul său, Somomon, va construi templu. În fața intenției
regelui de a face o „casă” lui Dumnezeu, profetul Natan afirmă că Domnul va face
o casă, un neam, o discendență pentru David. Profetul îi spune regelui: „când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii
tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi
întări domnia” (v. 12). Promisiunea se referă mai întâi la Solomon – el
va zidi templul – și apoi la toți urmașii săi: „casa
ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va
fi întărit pe vecie” (v. 16). Aici se
vorbește despre descendenți sfântului Iosif: este Mesia. Acest oracol fundamentează
încrederea neclintită a lui Israel pe fidelitatea lui Dumnezeu: ceea ce zidește
Domnul nu este supus schimbării. Nu acționează prin „încercări”, dar lucrează
în istorie cu un proiect unic și indestructibil sau trainic. Planul său „rămâne
pentru totdeauna”, din generație în generație, „pe vecie”. Nu există puteri
capabile să-l blocheze, dimpotrivă „face zadarnice planurile popoarelor”.</span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">A doua lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Rom</i> 4,13.16-18.22) ne ajută să considerăm
aspectul central al vieții lui Iosif care mișcă toata lumea. În <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Scrisorea către Romani</i>, primul este Abraham –tatăl credinței: „Abraham a crezut în Dumnezeu şi
i s-a considerat aceasta ca justificare” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Rom</i>
4,3). Apostolul Paul declară că promisiunea de a deveni moştenitorul lumii i-a
fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin virtutea care
vine din credinţă (cf. v. 15). Abraham este statornic în realizarea unei
dorințe: „sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni
părintele multor neamuri, după cum i se spusese: «Aşa va fi descendenţa ta»”
(v. 18). Ce legătură are aceasta cu Iosif? Sfântul
Paul ne-a descris statura lui morală, măreția sa de om de credință. Apostolul
aproape că se chinuie să spună că mântuirea oamenilor nu a fost obţinută în forța
respectarii Legii, dar prin harul credinței. Dumnezeu i-a oferit lui Abraham nenumărați descendenți pe calea credinței.
Și tocmai fidelitatea lui l-a făcut tată: i-a certificat paternitatea. Așa
spune Paul. Paternitatea lui Abraham este un
dar deplin dacă te uiți la ceea ce dă rodnicie: Isaac este un dar de la
Dumnezeu. Credința patriarhului se exprimă în ascultarea
îndrăzneață și eroică. Sfântul Iosif se încrede în Dumnezeu care îi va da lui
un fiu, pe Isus Cristos.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Sărbătoarea sfântului Iosif ne
amintește că creștinismul învinge doar dacă este trăit în felul acestui om „imens”
de mare credință. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia după Matei</i>
(<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mt</i> 1,16.18-21.24a) ne spune că Iosif
este un om ca noi care își vede viața făcută în „bucăți” de circumstanțele care
i se întâmplă: „naşterea lui Isus Cristos însă a fost
astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost
împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” (v. 18). Iată, ne
pune în atmosfera pe care a trăit-o Iosif în momentul în care şi-a dat seama că
ceva aparte se întâmplă… Cine mai mult decât el ar putea să se plângă de acesta,
să se înfurie și să fugă?... Totuși el rămâne acolo, în lucrurile care survin
sau se împlinesc. „Iosif, soţul ei, fiind drept şi
nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns” (v. 19). În cele din
urmă, privind la alegerile lui, înțelegem că atunci când ne confruntăm cu o
dificultate, durere sau un eveniment neașteptat, nu are rost să ne gândim la
el, să-l analizăm,… trebuie să-l primim căci este tocmai darul Domnului. „Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a
apărut în vis” (v. 20). „Visele” lui Iosif sunt un semn al vieții sale sufletești.
Prin raționamentul său, el ajunge la o soluție umană normală, dar de fapt este
greșită – „a vrut să o lase în ascuns” – așa
că Dumnezeu intervine și îi deschide ochii spre o perspectivă nouă, spre un
orizont mai mare. Domnul îi spune: „Iosif, fiul lui
David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea
este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el
va mântui poporul său de păcatele sale” (v. 20-21). De fiecare dată când
Iosif trebuie să experimenteze asemenea lucruri, el va acționa în același mod:
se confruntă, își asumă responsabilitatea pentru ceea ce are în fața lui în
acel moment, face tot posibilul să se ocupe mai bine de ceea ce se întâmplă. Nu
există efecte uimitoare în experiența sa. El este emblema încrederii și a concreteţii
sau practicii sale. În acest sens, întreaga personalitate este cuprinsă în
acest detaliu: „Trezindu-se din somn, Iosif a făcut
după cum i-a poruncit îngerul Domnului” (v. 24).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Iosif din Nazaret visează.... În evanghelia
de astăzi Iosif vizează un proiect mare… și a fost ascultat de Domnul: „nu te teme să o iei pe Maria, ca soţia ta!” Iar
Iosif se încrede în Dumnezeu și se „aruncă”: „a făcut
după cum i-a poruncit îngerul Domnului!” (v. 24). Nu există alt mod de a
face „visele” să devină realitate decât să te trezești și să intri în joc
învățând „darul” de noi înșine și practicându-l, devenind asemenea sfântului
Iosif!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: Helvetica;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Suntem invitaţi să devenim slujitori ai unui mister care ne
depăşeşte! Să-l rugăm pe Domnul să ne ajute pe căile sale de credință!</span></span></p><p></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal">
</div><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p style="text-align: justify;"><br /></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-84661738474766301412024-03-16T12:37:00.009+02:002024-03-17T07:46:30.546+02:00† Duminica a 5-a din Post Mare [B]: „Noua alianță” [17 martie 2024]<p style="text-align: center;"> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4ZE2mkqwKBY2deMXA2hwx5k67xOSXTZKh_o2iI9ZKiXDMaikBwVPxT7LI7FdlBsvvDE0iXjZReI5ye_tPyz50ENPI793uogplY7-WqvGhbzUMyZoo5F_KJ7ilGiGk_0VEYGLxhnSzRRkNF0Jk8AoXFs57-p0fJ8v8ydPN90RLFNpT3_OdU3_KuS9a/s870/b96b0675996074d026b87e19f230d72d_L.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="489" data-original-width="870" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4ZE2mkqwKBY2deMXA2hwx5k67xOSXTZKh_o2iI9ZKiXDMaikBwVPxT7LI7FdlBsvvDE0iXjZReI5ye_tPyz50ENPI793uogplY7-WqvGhbzUMyZoo5F_KJ7ilGiGk_0VEYGLxhnSzRRkNF0Jk8AoXFs57-p0fJ8v8ydPN90RLFNpT3_OdU3_KuS9a/w640-h360/b96b0675996074d026b87e19f230d72d_L.jpg" width="640" /></a></div><span style="color: #660000; font-size: large;"><div style="text-align: center;"><i>„Dacă bobul de grâu nu moare,
rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult”!</i></div></span><p></p><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: x-large; text-align: left;"><b><span>„</span><span lang="IT">Noua
alianță”</span></b></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (17 martie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="color: #990000; font-size: large;"><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="color: #660000;"><span style="font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice:<span style="font-size: 14.85px;"> </span></span></span></span><span style="color: #660000; font-size: large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Ieremia
</i>31,31-34; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Evrei</i> 5,7-9; </span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: large;">Evanghelia <i>Ioan</i>
12,20-33;</span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: 12pt; font-weight: bold;"> </span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=3&zi=17" target="_blank"><span style="font-size: large;">lecturi biblice</span></a></span></span><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large; text-align: left;"> </span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-family: arial; text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Liturgia de astăzi prezintă
sensul vieții deja evocat în lecturile din săptămâna trecută. Este drumului
parcus din timpul Postului Mare; este „noua alianță” pe care o anunță profetul
Ieremia: „voi pune legea mea înlăuntrul lor şi în inima lor o voi scrie; eu voi
fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu” (<i>Ier</i> 31,33). Aceasta va fi a „Fiului Omului” – precizează sfântul
evanghelist Ioan </span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">– </span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">reprezentând moartea lui Isus pe cruce sub imaginea unei semințe:
„dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă
moare, aduce rod mult” (</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large;">In</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> 12,24).
Trebuie să moară ca să da naștere unei noi existențe: este viața care trece
prin moarte; este glorificarea urmată de ridicarea pe o cruce; este „ceasul”
„Fiului Omului”! Nu este experiența pe care Isus o acceptă pasiv, ci făcând
apel la toată puterea sa sufletească și la încrederea lui în Dumnezeu Tatăl. A
doua lectură se referă la moartea Domnului, trăită de el în mod uman: „în
zilele vieţii sale pământeşti, Cristos a oferit, cu strigăte puternice şi cu
lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la
moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui” (</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large;">Evr</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> 5,7). Este „credința” lui în Dumnezeu și cauza mântuirii. Pătimirea
este calea pentru atingerea scopului care este învierea. Îi pune la încercare ascultarea: aderarea la voința divină. A accepta înseamnă
a te abandona înțelepciunii și bunătății Tatălui care sta la originea misiunii
sale. Este „noua alianță”: manifestarea iubirii și a solidarității sale cu noi!</span></p><a name='more'></a><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Lectura întâia (<i>Ier</i> 31,31-34) ne face să ascultăm glasul
profetului Ieremia, din timpului exilului, care ne asigură că: „iată, vin zile –
oracolul Domnului – când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda o
alianţă nouă” (v. 31). Israelul nu era capabil să fie fidel „alianței” de pe
muntele Sinai. Sunt numeroasele trădări ce l-au condus la separarea de Dumnezeu
și primul exil. Legea scrisă în piatră nu a fost suficientă. „Relația” sau
„pactul” cu Dumnezeu se va stabili atunci pe o bază cu totul nouă: nu este
sancționată printr-un „cod” de piatră (cf. <i>Dt</i>
5,22), dar va fi scrisă în inima omului, adică în adâncul ființei sale: „voi
pune legea mea înlăuntrul lor şi în inima lor o voi scrie; eu voi fi Dumnezeul
lor, iar ei vor fi poporul meu” (v. 33). Domnul promite o nouă alianță, ce îi
hrănește din interior dorința de fidelitate – o relație profundă și prietenoasă.
Cu alte cuvinte, Domnul își pune „darul” sau „înzestrarea” sa peronală în
parteneriat cu cele ale omului, nu pentru a-l copleși, dar pentru a-i oferi
posibilitatea de a se comporta ca și el și pentru aceleași intenții, scopuri. Este
„prezența lui Dumnezeu” în viața omului și în istorie ce ne poate ajuta să
depășim dificultățile pe care le-am întâmpina în drumul nostru spre veșnicie.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Lectura a doua din <i>Scrisoarea către Evrei</i> (<i>Evr </i>5,7-9) se referă la experiența
pământească a lui Isus legată de agonia sa. Domnul este cu adevărat om și se
descoperă mai ales în suferințele sale: „strigătele”, „lacrimile” subliniază
durerea dar și confuzia, neliniștile profunde ce se acumulează în el. Acest
trup și-a lăsat amprenta în umanitatea lui Isus. El nu își înfruntă „ceasul” cu
puterea unui Dumnezeu, ci în slăbiciunea unui om. Moartea îi umple sufletul de
panică și de frică: este un timp de adevărată luptă; este agonia Domnului. Autorul
îi invită pe creștini să-l privească pe Isus, nu ca pe un maestru care învață
teorii, ci ca pe un frate care a trecut prin viață, înfruntând tentațiile și
dificultățile noastre ale tuturor: „în zilele vieţii sale pământeşti, Cristos a
oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela
care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită
evlaviei lui” (v. 7). S-a înspăimântat și s-a îndurerat în fața suferinței și a
morții, dar s-a încredințat iubirii Tatălui, a rămas credincios până la cruce
și cu ascultarea sa obține mântuirea tuturor fraților săi.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><i>Evanghelia după Ioan</i> (<i>In</i>
12,20-33) suferă o întoarcere sau o cotitură: evreii se îndepărtează de Isus [„arhiereii
voiau să-l ucidă” (<i>In</i> 12,10)], alți
oameni încearcă să intre în locul lor [„i-a ieşit mulţimea în întâmpinare
[...]. Iată, lumea s-a dus după el!” (<i>In</i>
12,18.19)]. În fruntea acestui nou popor al lui Dumnezeu se află niște eleniști
[greci] care se găsesc la Ierusalim. Își deschide porțile spre ei. Autorul evangheliei
a patra, pentru a înlătura orice îndoială, îi urmărește căci inițiativa
evanghelizării neamurilor există la Isus. Câțiva grecii vor să-l cunoască pe Domnul:
„vrem să-l vedem pe Isus!” (v. 21). Ar fi trebuit să intre în legătură mai strânsă
cu Cristos, să-l înțeleagă, să-i guste valorile, nuanțele gândurilor...</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">„A vedea” în limbajul lui Ioan
înseamnă „a cunoaște intim”, a intra într-o relație, nu doar a satisface o
curiozitate de moment. Este întrebarea care traversează secole și popoare. Este
dorința noastră a tuturor: să vedem, să cunoaștem, să credem cu adevărat și pe
deplin în Domnul. Pentru evanghelist acest episod introduce prezentarea
chipului autentic al Mesiei care va ajunge la glorie cu jertfa vieții sale,
care, ca o sămânță plantată, va aduce rodul său de mântuire la oameni. Dacă
evreii întârzie venirea „ceasului” lui Isus, adică momentul culminant al
misiunii sale – gloria –, păgânii sau neamurile, dimpotrivă, o accelerează cu
cererile lor: „vrem să-l vedem pe Isus!” (v. 21). A sosit „ceasul” nu în fața conducătorilor națiunii care l-au
părăsit acum, declară Domnul în fața lor! Este „ceasul” patimii numit și
„ceasul” glorificării. Suferința și moartea nu se încheie în întunericul mormântului, ci și în înălțarea
pe cruce până la tronul lui Dumnezeu. Chinul și umilirea Fiului Omului sunt un
obstacol în calea credinței, sunt un scandal. Autorul nu poate ascunde aceasta,
așa cum nu poate trece sub tăcere peste moartea lui pe cruce. Există o notă
teologică: viața ia naștere din moartea unei seminței vechi. Și la om trecerea
de la o stare la alta se produce prin înlocuirea dureroasă a primei stări cu a
doua: „dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă
dacă moare, aduce rod mult” (v. 24). Dacă Isus ar evita neplăcerile patimii – ale
„ceasului” –, ar fi ca o sămânță plantă sterilă. Doar evanghelistul Ioan ajunge
la afirmația potrivit căruia sămânța Cuvântului, ca orice altă sămânță, trebuie
să moară pentru a aduce rod, altfel rămâne singură.</span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;">
</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Acesta este răspunsului dat de
Isus grecilor cu tragedia lor<i> </i>declarând
că evenimentele omeneşti sunt supuse „destinului” care nu poate fi înduplecat (<i>fatum</i>, în latinește, <i>moira</i>, în greacă, sau ursitoarele), împotriva
căruia nu pot face nimic nici oamenii, nici zeii. Domnul se referă la sensul
pozitiv al morţii sale: „iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi
atrage pe toţi la mine” (v. 32). În lumina acestei interpretări, moartea pe
cruce apare în toată splendoarea și profunzimia sa: este manifestarea iubirii
și a solidarității sale cu noi! Este izvor de rodnicie deplină! Aceasta
descoperim în „noua alianță”!...</span></p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large; text-align: left;"><br /></span></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-11361491381303988992024-03-09T13:41:00.017+02:002024-03-10T08:02:48.134+02:00† Duminica a 4-a din Post [B]: Privirea spre Cristos înălțat pe cruce [10 martie 2024]<p style="text-align: center;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOLI5qHXvm3WsWf2LJJ2hu1CqhFKy2Jpk5WQHJbbA7vAAwstD6YvBK60JkvgAq7VRprVnqLo8AoD7wU87IrhVa0R7SL0Uhefgklx2VRLYRqEb0OjvC4oAf7-k0z-DvloRVtCePAbOoAanBq_22eBISlzuDqhY1m7jODHYmFECEiNPGXoNJKHHZXWoC/s750/Isus%20si%20Nicodim%20-%201.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="666" data-original-width="750" height="568" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOLI5qHXvm3WsWf2LJJ2hu1CqhFKy2Jpk5WQHJbbA7vAAwstD6YvBK60JkvgAq7VRprVnqLo8AoD7wU87IrhVa0R7SL0Uhefgklx2VRLYRqEb0OjvC4oAf7-k0z-DvloRVtCePAbOoAanBq_22eBISlzuDqhY1m7jODHYmFECEiNPGXoNJKHHZXWoC/w640-h568/Isus%20si%20Nicodim%20-%201.jpg" width="640" /></a></div><br /><div style="text-align: center;"> <i><span style="color: #660000; font-size: large;">Isus cu Nicodim.</span></i></div><p></p><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; text-align: left;"><span style="font-size: x-large;"><b>Privirea spre
Cristos înălțat pe cruce</b></span></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (10 martie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="color: #660000;"><span style="font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice: </span></span><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>2Cronici</i>
36,14-16.19-23; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Efeseni</i>
2,4-10; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"> </span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000;">Evanghelia <i>Ioan</i>
3,14-21;</span><span style="color: #990000;"> </span></span><span style="background-color: transparent; color: #990000; text-align: left;"><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=3&zi=10" target="_blank">lecturi biblice</a></span><span style="color: #660000; font-family: arial; text-align: left;"> </span></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="color: #660000;"><span style="font-family: arial; text-align: left;"><span style="font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></span></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="color: #660000;"><span style="font-size: x-large;"></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Citind istoria mântuirii din Sfânta
Scriptură un fir roșu o străbate: învecinarea sau apropierea continuă
a lui Dumnezeu și răzvrătirea umană. Astăzi liturgia poate fi sintetizată
într-o afirmație simplă: viitorul omului este determinat de dispoziţia lui de
credinţă sau de septicism. Este o invitație universală la mântuirea pe care
Dumnezeu o adresează oamenilor, fără a o impune: „lumina a venit în lume, dar
oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">In</i> 3,19). Mântuirea este un dar de la Dumnezeu, pe care îl dă la
toți, chiar și celor care îl resping. În prima lectură „toate căpeteniile
preoţilor şi poporul au înmulţit infidelităţile <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[…]</span>;<span style="mso-ansi-language: EN-GB;">
</span>au profanat casa Domnului” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">2Cr</i>
36,14). De aceea, Dumnezeu îi trimite captivi în Babilon. Prima lectură și evanghelia
sunt cei doi polii în jurul cărora se construiește liturgia de astăzi: Domnul trimite
un mesaj de mântuire, iar omenirea îl poate primi sau nu. „Atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său […<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">] </span>în lume nu ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin
el” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">In</i> 2,16.17). A doua lectură se
concentrează asupra gloriei pe <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>care o
așteaptă omenirea: „noi suntem opera lui, creaţi în Cristos Isus în vederea
faptelor bune” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ef</i> 2,10). Este o invitație
de a face parte din „împărăție”: Dumnezeu „fiind bogat în îndurare, pentru
marea sa iubire cu care ne-a iubit, </span><span style="text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">pe când noi eram morţi din cauza greşelilor
noastre, </span></span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos – prin har aţi fost
mântuiţi” (</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Ef</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> 2,4.5). Este o privire de
credință spre Domnul înălțat pe cruce!</span></p><a name='more'></a><p></p><span style="color: #660000; font-size: x-large;">
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">În prima lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">2Cr</i> <span style="mso-bidi-font-weight: bold;">36,14-16.19-23</span>) este interpretarea istoriei în cheie teologică.
Dacă istoria are un sens, atunci ar fi foarte important să știm cum s-o
interpretăm, pentru că viața noastră se dezvoltă în cadrul acestei istorii. Relatarea
exilului a fost o catastrofă pentru Israel. Ar fi putut să fie interpretat ca un
eșec al relaţiei privilegiate dintre Dumnezeu și popor: cel care nu a putut sau
nu a voit să-și salvează poporul. În schimb, exilul devine un moment pentru
Israel de a se opri și a reflecta despre istorie. Autorul acestei cărți explică
exilul <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[</span>din Babilon] ca
pe o pedeapsă de la Dumnezeu pentru numeroasele trădări ale poporului: preoții
și poporul „au înmulţit infidelităţile, după lucrurile abominabile ale
popoarelor; au profanat casa Domnului, pe care o sfinţise în Ierusalim […<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">]</span>;<span style="mso-ansi-language: EN-GB;"> </span>au dărâmat zidul Ierusalimului; au ars în foc toate clădirile
sale şi a nimicit toate obiectele sale preţioase” (v. 14.19). Această imagine a
unui Dumnezeu ce pedepsește națiunea aleasă, va fi depășită când Domnul nu-și
abandonează poporul, ci continuă să aibă grijă de el chiar în exil, prin Cirus:
„Domnul a mişcat duhul lui Cirus, regele perşilor, care a pus să se transmită o
veste în toată stăpânirea lui, chiar şi în scris, zicând: «Aşa vorbeşte Cirus,
regele perşilor: ‚Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate domniile pământului
şi m-a însărcinat să-i construiesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Oricine dintre
voi este din poporul său, Domnul Dumnezeul său să fie cu el: poate pleca acolo!’»”
(v. 22-23). Îi readuce pe supraviețuitori la Ierusalimul, pentru a reconstrui
templul, „pentru marea sa iubire”!</p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">În lectura a doua (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ef</i> 2,4-10), sfântul Paul și-a amintit că
omul și el au avut o experiență dramatică în acest sens: eram sclavii păcatului
și nu putem singuri să ne salvăm, dar „Dumnezeu, fiind bogat în îndurare,
pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza
greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos – prin har aţi
fost mântuiţi” (v. 4-5). Domnul a intervenit în Isus pentru a ne mântui: este
harul gratuit, „nu prin faptele” noastre am meritat, ci din iubirea milostivă Isus
s-a oferit Tatălui și „ne-a înviat şi ne-a aşezat în ceruri <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[…]</span>, ca să arate în veacurile care vin
bogăţia nesfârşită a harului său prin bunătatea faţă de noi în Cristos Isus”
(v. 6-7). Credința, care ne-a permis să primim darul lui Dumnezeu, acum cere coerența
vieții cu faptele bune: „noi suntem opera lui, creaţi în Cristos Isus în
vederea faptelor bune pe care le-a pregătit Dumnezeu de mai înainte ca să
umblăm în ele” (v. 10). Să-i mulțumim Domnului pentru acest mare har!</p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">În <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia după Ioan</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">In</i>
3,14-21), după ce relatează dialogul dintre Isus și Nicodim, evanghelistul
comentează cuvintele Domnului cu un mic rezumat al misterului mântuirii: „După
cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul
Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică” (v. 14-15). Cine
își ridică privirea spre Cristos înălțat pe cruce și crede în el va fi salvat. Mântuirea
este pentru toată lumea, însă cei care cred în Domnul o primesc. Cine nu crede este
condamnat, se exclude de la mântuire; cine nu crede „a fost deja judecat pentru
că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu” (v. 18), căci „atât de
mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său […<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">] </span>ca lumea să fie mântuită prin el” (v.
16.17), să aibă viaţa veşnică și să intre în familia Domnului.</p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Isus vorbește cu multă claritate
despre viitorul său: „aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, pentru ca oricine
crede în el să aibă viaţa veşnică” (v. 15). Cu puțin timp înainte de
conversația cu Nicodim, Isus alungase vânzătorii din templu. Acum vorbește despre
distrugerea trupului său: e înălțarea sa pe cruce. Expresia „Fiul Omului” este
folosită tocmai pentru a descrie pe cel care suferă. Folosirea verbului „este necesar”,
„trebuie” (în greacă) este necesitate necondiționată, adică fără condiții, ce
trebuie atribuită voinței lui Dumnezeu. Într-un anumit fel, înseamnă că ceea ce
se întâmplă „a fost scris deja” în cărțile sacre de profeți. De fapt, în
spatele cuvintelor lui Isus despre șarpe, se află două texte din Vechiul
Testament. Prima referire în cartea <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Numerie</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Num</i> 21,4-9). Poporul era în deșert părăsind
Egipt; era răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, plângându-se de lipsa apei și a
hranei. Domnul a trimis asupra poporului șerpi veninoși. Moise trebuie să
construiască un șarpe și să-l așeze pe un stâlp: „oricine este muşcat şi va
privi spre el va trăi” (v. 8). Ideea este mult apropiată de cuvintele lui Ioan,
potrivit cărora „oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (v.
16). A doua referire este din cartea profetului <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Isaia</i>. Acolo, se vorbește despre un personaj misterios – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Slujitorul Domnului</i>, care „se va înălţa, se va ridica şi va fi foarte sus” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Is</i>
52,13). Este înălțarea lui Isus: nu înseamnă numai răstignire. Aici avem o
anticipare a viitoarei glorificări a Domnului: este înălțarea Fiului care se
apropie tot mai mult de Tatăl, pentru a putea apoi să se întoarcă de unde a
venit. Aici se confirmă un fapt clar pentru teologia lui Ioan: moartea Mesiei
este indisolubil legată de învierea. E glorificarea Domnului Isus. Moartea și
glorificarea nu pot fi separate una de alta. Viața eternă este de a crede în
cel răstignit și înviat. Harul lui Dumnezeu este de a ne smulge din răul făcut și
din moarte și a ne duce spre viața eternă.</p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Este concluzia acestei duminici: semnul
viu al iubirii Tatălui este manifestă în iubirea înălțată pe crucea Domnului.
De aceea: bucurați-vă [în latină<i> laetare</i>]
și veseliți-vă, căci mare este îndurarea și milostivirea lui Dumnezeu!</p></span><p></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: justify;"><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="color: #660000;"></span></p><div class="MsoNormal">
</div><span style="font-family: arial; text-align: left;"><span style="font-size: large;"></span></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-2165219466228962552024-03-02T13:36:00.015+02:002024-03-03T22:53:40.652+02:00† Duminica a 3-a din Post [B]: Domnul care se dăruiește [3 martie 2024]<p style="text-align: center;"> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgAepex5YrZIS6a3jtKBNTewfWmMqU-D_sxcn-ALJ5klvnQ6OXiepc6qP33rCfXZ2l3N9DAHHFazXlR6M6ZxV_s4nxqOMPDdQlkvm4fmNVpA3UrdXr4yqa61zCClKej2Er7jz2q1iIt9KYYVfTDdhxE5eGWbwpzGcTXk-yWgyeUlPTXddMCt28y6HK/s960/tumblr_nkwe48YXbM1rz0ru7o1_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="929" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgAepex5YrZIS6a3jtKBNTewfWmMqU-D_sxcn-ALJ5klvnQ6OXiepc6qP33rCfXZ2l3N9DAHHFazXlR6M6ZxV_s4nxqOMPDdQlkvm4fmNVpA3UrdXr4yqa61zCClKej2Er7jz2q1iIt9KYYVfTDdhxE5eGWbwpzGcTXk-yWgyeUlPTXddMCt28y6HK/w620-h640/tumblr_nkwe48YXbM1rz0ru7o1_1280.jpg" width="620" /></a></div><span style="color: #660000; font-size: medium;"><div style="text-align: center;"><i>Alungarea vânzătorilor din templu.</i></div></span><p></p><p style="text-align: center;"><span style="text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Domnul
care se dăruiește</b></span></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="color: #660000;"><span style="font-size: large;">pr. Isidor Chinez (3 martie </span></span><span style="color: #660000;"><span style="font-size: large;">2024)</span><span style="font-size: medium;"> </span></span></span></p><p style="background-color: white; text-align: center;"><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="color: #660000;"><span style="font-family: arial; text-align: left;"><span style="font-size: large;">Lecturi biblice: </span></span></span><span style="color: #660000; font-size: large;"><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Exod</i>
20,1-17; [</span><i style="background-color: transparent; text-align: left;">forma prescurtată </i><span style="background-color: transparent; text-align: left;">– </span><i style="background-color: transparent; text-align: left;">Exod
</i><span style="background-color: transparent; text-align: left;">20,1-3.7-8.12-17; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>1Corinteni</i>
1,22-25; </span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="font-family: arial;">Evanghelia <i>Ioan</i>
2,13-25;</span><b style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"> </b></span></span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=3&zi=3" style="background-color: transparent; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: left;" target="_blank"><span style="font-size: large;">lecturi biblice</span></a></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Liturgia de astăzi este dedicată
„templului”, locul prezenței lui Dumnezeu în mijlocul evreilor. Sunt „drepturile lui Dumnezeu”
exprimate în <i>Decalog</i>, apoi preluate
de Isus în mustrarea aspră adresată vânzătorilor din templu. Problema sfințeniei
templului este depășită de învierea lui Isus după moartea sa pe cruce: din acel
moment templul nu mai este o clădire de pietre, așezate într-un anumit loc de
pe pământ, ci „trupul Domnului”, adică adunarea creștină care se roagă și îl laudă
pe Dumnezeu, oriunde s-ar afla. Prima lectură ne cere să fim fideli Domnului în
spiritul legii: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara
Egiptului, din casa sclaviei. Să nu ai alţi dumnezei afară de mine!” (<i>Ex</i> 20,2-3). După învierea lui Isus, sfântul
Paul explică, în a doua lectură, nebunia crucii mai valoroasă decât
înțelepciunea oamenilor. Crucea, simbolul morții și al distrugerii, este chiar
mijlocul prin care viața a irupt în lume. Paul ne invită să privim crucea ca pe
un izvor de înțelepciune și putere mântuitoare: „noi îl predicăm pe Cristos cel
răstignit, […] puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (<i>1Cor</i> 1,23.24). Nașterea „noului templu”
apare de nedespărțit de înțelepciunea crucii ca inima credinței creştine, spune
apostolul. În <i>Evanghelia după Ioan</i>,
scena templului afirmă autoritatea lui Isus la începutul slujirii sale, bazată
pe identitatea sa ca Fiu al lui Dumnezeu. Cristos se prezintă ca adevăratul
templu al prezenței lui Dumnezeu în lume: este Domnul care se dăruiește!<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În lectura întâia (<i>Ex</i> 20,1-3.7-8.12-17 – forma prescurtată)
este textul pe care noi îl cunoaștem drept „cele zece porunci”, „zece cuvinte”,
ce exprimă grija pe care Dumnezeu o are față de popor arătându-le calea spre o
viață dreaptă și pașnică. <i>Decalogul</i>
nu este un jug dur și greu, nu este o listă de porunci nemotivate, ci „zece
cuvinte” ale unui tată căruia îi pasă de viața fiilor săi. Fiecare relație
crește în libertate și se exprimă în alegeri concrete. Alianța de pe Sinai este
oferta unei relații stabile, esențiale și profunde, caracterizată prin reciprocitate
și apartenență: „Eu sunt Dumnezeul tău” și „tu ești poporul meu”. Nu poți intra
într-un raport de acest fel dacă nu ești un om liber, adică faci alegeri
responsabile. Relația cu Dumnezeu este respectată prin legile sale. O etică
condusă numai de frică sau de simţul datoriei nu se discută. <i>Decalogul</i> decurge dintr-o alianță, adică
un instrument de educare a libertății pentru a rămâne în raport cu Dumnezeu și de
a nu se reîntoarce la logica Egiptului: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care
te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei!” (v. 2). Este auto-prezentarea
lui Dumnezeu în care pretinde o relație între un „eu” și un „tu”. Este însăși identitatea
lui Dumnezeu [<i>Yahweh</i> – „<i>Eu sunt cel ce sunt</i>” (<i>Ex</i> 3,14)] și acțiunea de eliberator ce
stă la originea nașterii poporului: „făcându-i să iasă” [este plecarea în număr
mare: e exodul] – înseamnă „a te naște”. Pe scurt: acestea cuvintele rostite nu
de către un conducător despotic sau faraon, ci de un Dumnezeu care se lasă „învecinat”
sau abordat, care își dezvaluie adevăratul nume – „<i>Eu sunt cel ce sunt</i>” – și actionează neobosit pentru ca viața poporului
să fie autentică, reală.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În lectura a doua (<i>1Cor</i> 1,22-25), corintenii erau fascinați
de „înțelepciune” [<i>sofia</i>, în greacă] –
este darul grecesc oferit nouă –, dar sfântul
Paul îi cheamă înapoi în inima credinței creștine căci crucea lui Isus este
considerată de oameni ca o nebunie și slăbiciune, încât pentru credincioși Isus cel răstignit își manifestă înțelepciunea ce ne face cunoscută iubirea și
puterea lui Dumnezeu care îi mântuiește pe toți oamenii: „în timp ce iudeii cer semne,
iar grecii caută înţelepciunea, noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit,
scandal pentru iudei şi nebunie pentru păgâni, dar pentru cei chemaţi, fie
iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui
Dumnezeu” (v. 22-24). Evreii erau obișnuiți să creadă într-un Dumnezeu care,
înainte de a cere consimțământul, i-a uimit prin minunile sale. Grecii rămân
convinși doar atunci când se confruntă cu raționamente. Drumul mântuirii sau acțiunea
lui Dumnezeu urmează calea opusă: nu prin semne de putere, ci de neputință, care
trece prin nebunia crucii și nu prin căile înțelepciunii. Cine reușește să accepte
mesajul, adică să creadă că prin astfel de atestări la neputință, apăre semnul
mântuirii: este recunoașterea înțelepciunii și puterii lui Dumnezeu ce se realizează
cu mijloace umane imposibile, adică crucea este calea prin care Isus a atestat-o
până la extrem prin dăruirea lui față de voința Tatălui și prin iubirea pentru
oameni. Apare un semn de slăbiciune, o cedare, dar în realitate este un semn de
biruință. Dușmanii păreau a fi învingătorii, însă în realitate ei erau învinși:
„cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei
care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (<i>1Cor</i> 1,18).</span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;">
</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Evanghelia de astăzi (<i>In</i> 2,13-25) vorbește despre templul din
Ierusalim: este cea mai mare fascinație; este centrul vieții religioase
evreiești. Era înconjurat de un simț de credință: Dumnezeu locuiește acolo și
că nicio forță dușmană nu-l putea doborî. Isus, după ce Ioan Botezătorul a
mărturisit că nu este Cristos (cf. <i>In</i>
1,20) și „semnul” sau minunea din Cana Galileii (cf. <i>In</i> 2,1-11), își deschide misiunea în inima iudaismului, la
Ierusalim, în locul sacru prin excelență, templu. <i>Evanghelia după Ioan</i>, spre deosebire de sinoptici (<i>Mt</i> 21.12-13; <i>Mc</i> 11.15-17; <i>Lc</i> 19.45-46),
prezintă alungarea vânzătorilor din templu la începutul misiunii sale. Este înfățișarea
Domnului ca profet, ce face simbolic acest gest: „A găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi
de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. Făcând un bici din funii,
i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat
monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, iar celor care vindeau
porumbei le-a zis: «Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de
negustorie!»” (v. 14-16). Templul din Ierusalim
își urmase cursul său pentru „economia” pe care el o exprimase, dar degenerase într-o „piață”: eșuaseră de la scopul lor, deoarece nu și-au
îndeplinit intenția pentru care au fost voite și realizate. Instituțiile
iudaice erau pe sfârșite; odată cu Isus se încheia timpul, ajunsese la
asfințit. Domnul însuși este locul prezenței lui Dumnezeu în lume. Isus
le-a răspuns iudeilor: „Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!”
(v. 19). Apostolii vor înțelege acest lucru abia după înviere. Cu gestul său
profetic, Domnul vrea să ne explice ce este adevăratul cult înaintea lui
Dumnezeu și că templul trebuie pus în relația corectă cu divinul. Nu este un
rechizitoriu împotriva instituției templiere, având în vedere că Domnul însuși
a intrat de mai multe ori în templu pentru a se ruga și a învăța, iar
discipolii săi l-au frecventat până la distrugerea lui (în anul 70 d.C.). Isus
este „mistuit” sau „consumat” de iubirea pentru „casa Domnului”, așa cum spune evanghelia
citând psalmul: „zelul pentru casa ta mă mistuie” [„căci râvna casei tale mă
mistuie” (<i>Ps</i> 69,10)]. Dar gestul lui
Isus spune ceva mai mult. Aceasta este o adevărată profeție despre moartea
Domnului: cineva va distruge acel templu – este „templul trupului său” (v. 21).
Verbul „a consuma” „nu mai este o simplă referire la intensitatea arzătoare a
zelului; în interpretarea lui Ioan, psalmul înseamnă că zelul pentru templu îl
va distruge pe Isus și îl va da la moartea” (Brown R.). „Eu sunt Domnul
Dumnezeul tău” [în prima lectură]. Acest „al tău”, își pierde sensul de <span style="letter-spacing: -0.1pt;">proprietate sau apartenență și capătă semnificația
de „Domnul care ți se dăruiește ție!”</span></span></p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoNormal"><i><o:p></o:p></i></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: center;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: large; text-align: left;"> </span></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-70927603885627332062024-02-24T12:33:00.008+02:002024-02-25T11:10:29.708+02:00† Duminica a 2-a din Post [B]: Suntem „fii” în Fiul lui Dumnezeu [25 februarie 2024]<p style="text-align: center;"><span style="color: #660000;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="color: #660000;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0qxx5VB3V405jiEmi-P-dpD6tLkVCjg9MQeAwdBAPRhOXhk-kU29gUdwHgc2UyfZcqUZWSvNvZLaR24VnDTJwnSn0s2XQP0xqMLCPnFpIJ5IHMgidfRMep8Kf4rP-twvRkFRvHkjhOiIzwWKGgVP1TaSh_ma8E2r-9WTHf28kKVio2dBADlq1Ya2d/s644/La%20Trasfigurazione%20-%20di%20James%20Tissot.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="644" data-original-width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0qxx5VB3V405jiEmi-P-dpD6tLkVCjg9MQeAwdBAPRhOXhk-kU29gUdwHgc2UyfZcqUZWSvNvZLaR24VnDTJwnSn0s2XQP0xqMLCPnFpIJ5IHMgidfRMep8Kf4rP-twvRkFRvHkjhOiIzwWKGgVP1TaSh_ma8E2r-9WTHf28kKVio2dBADlq1Ya2d/s16000/La%20Trasfigurazione%20-%20di%20James%20Tissot.jpg" /></a></span></div><span style="color: #660000;"><br /><div style="text-align: center;"><span style="color: #660000;"> </span><span style="text-align: left;"><span style="font-size: x-large;"><b>Suntem „fii”
în Fiul lui Dumnezeu</b></span></span></div></span><p></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (25 februarie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;"><span style="font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice: </span></span><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Geneza</i>
22,1-2.9a.10-13.15-18; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Romani</i>
8,31b-34; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;">Evanghelia <i>Marcu</i>
9,2-10; </span></span></span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=2&zi=25" style="background-color: transparent; text-align: left;" target="_blank"><span style="font-size: large;">lecturi biblice</span></a></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><b>Omilie</b></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Cele
trei lecturi de astăzi sunt unite printr-un fir comun: cel al „fiului” care
este dăruit de tatăl. <span style="mso-bidi-font-weight: bold;">Se dezvoltă
tema ispășirii sau răscumpării dintr-o vină, adică moartea substitutivă cu care
Dumnezeu însuși, în Cristos, s-a oferit drept victimă în locul nostru. Se subliniază
gestului lui Dumnezeu în a „da” la moartea pe propriul Fiul, oferit ca </span>jertfă
pentru mântuirea lumii.<span style="mso-bidi-font-weight: bold;"> Chiar dacă ar
vrea Dumnezeu nu ar putea face mai mult, căci s-a dat pe sine însuși. Prima
lectură relatează despre încercarea credinței lui Abraham, care nu refuză ca să-și
sacrifica singurul său fiu lui Dumnezeu. Fragmentul evanghelic este cel al schimbării
la față, unde „</span>Fiul iubit”<span style="mso-bidi-font-weight: bold;"> [„</span>Fiul
meu cel iubit”<span style="mso-bidi-font-weight: bold;">] este aplicat lui Isus
transfigurat. Tema „Fiului” vine reluată de către apostolul Paul în a doua
lectură, subliniind cu tărie că, dacă Dumnezeu ne-a „dat” pe Fiul său, nu ne
poate nega nimic: „</span>El, care nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar
l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum nu ne va dărui toate împreună cu el?” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Rom</i> 8,32).<span style="mso-bidi-font-weight: bold;"> </span>Drumul Postului Mare ne invită să ne îndreptăm privirea spre splendoarea
lui Isus Cristos: lumina Taborului ne descoperă că suntem păcătoși, dar înainte
de aceasta suntem „fii” în Fiul lui Dumnezeu.<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="mso-bidi-font-weight: bold;">În prima lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Gen</i>
22,1-2.9a.10-13.15-18), se relatează cum un tată, </span>Abraham, după ce
obținuse de la Dumnezeu, după ani de rugăciuni și
încercări, să aibă un fiu, acum același Dumnezeu îi cere să-l sacrifice <span style="mso-bidi-font-weight: bold;">într-un</span> holocaust <span style="mso-bidi-font-weight: bold;">[</span>din greacă: <i>holos</i>,
„complet” și <i>kaustos</i>, „a arde”]: „ia-l pe fiul tău, pe singurul tău
fiu, pe care îl iubeşti, pe Isaac, şi du-te în ţinutul Moria şi adu-mi-l acolo
ca ardere de tot!” (v. 2). Cititorul este avertizat
că aceasta nu este o cerere reală, ci o încercare a credinței. Patriarhul nu știe, dar se supune fără să spună nici un
cuvânt. Isaac este figura cristologică foarte puternică: el este fiul iubit
a lui Abraham și a Sarei. <span style="mso-bidi-font-weight: bold;">Îl descoperim
că răspunde chemării lui Dumnezeu cu o disponibilitate absolută. Pus la
încercare, nu a refuzat să jertfească ceea ce avea cel mai de preț, pe propriul
său copilul, purtător al promisiunii, căci îl iubește pe Domnul din toată
inima. Dragostea lui pentru Dumnezeu este mai mare decât orice. </span>„Jertfa”
înseamnă a vedea și a recunoaște prezența lui Dumnezeu chiar și în durere. Este
a sfinți, a face sacru, adică a-i oferi lui Dumnezeu din ceea ce trăim. Noaptea
suferinței și a morții nu este niciodată ultimul cuvânt de spus, ci este o cale
tainică către viața fără sfârșit, în care bucuria și gloria deplină strălucește.
<span style="mso-bidi-font-weight: bold;">Relatare a fost scrisă pentru a explica
că Dumnezeul lui Israel nu aprobă sacrificiile umane, cu atât mai puțin pe cele
ale copiilor, ceea ce era uz la popoarele vecine. Autorul subliniază aici două
adevăruri ale credinței: Abraham se încrede în Dumnezeu și Domnul nu vrea
jertfe umane.</span> Cititorul modern ar avea multe
de obiectat,… dar mesajul relatării este clar: niciun copil nu aparține
părinților, deoarece aceștia primesc misiunea ce depășește visele și dorințele
lor: ei sunt purtătorii vieții și nu „stăpânii” vieții!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="mso-bidi-font-weight: bold;">În a doua lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Rom</i>
8,31b-34), Paul, după ce a luat în considerare planul pe care Dumnezeu
intenționează să-l ducă la îndeplinire, adică mântuirea tuturor oamenilor,
poate striga cu toată bucuria: „dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi
împotriva noastră?” (v. 31). Apoi continuă prin a-și imagina că păcătoșii sunt aduși
în fața tribunalului lui Dumnezeu spre a fi judecați pentru faptele lor. Ei
știu că sunt vinovați, dar, ajungând la locul judecății, iată surpriza: nimeni
nu se prezintă ca să-i acuze și nimeni nu se ridică să-i condamne. </span>Dumnezeu
„care nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi
toţi, cum nu ne va dărui toate împreună cu el? Cine va aduce acuză împotriva
aleşilor lui Dumnezeu? […] Cine îi va condamna?” (v. 32.33.34). Consecința este
imediată: dacă iubirea lui pentru noi este atât de mare, cum ne-am putea îndoi
că ne va oferi tot ce avem nevoie?...<span style="background: rgb(210, 227, 252); font-family: Helvetica;"> </span>Domnul nu poate pronunța o
sentință de condamnare împotriva păcătoșilor; și-a jertfit viața: „a murit,
dar, mai mult, a şi înviat, […] intervine pentru noi” (v. 34). <span style="mso-bidi-font-weight: bold;">În ciuda încercărilor care îi copleșesc, Paul
îi invită să aibă încredere în Dumnezeu: el însuşi s-a dat pe sine fără rezerve,
în Isus.</span> Această lectură conține o declarație de necrezut: iubirea
Tatălui este definitivă și liberă și nu poate fi anulată de niciun păcat. Nu
există infidelitate sau trădare umană care să fie mai puternică decât această
iubire!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: rgb(246, 246, 246);"><span style="mso-bidi-font-weight: bold;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelie după Marcu</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc </i>9,2-10, am ascultat relatarea schimbării
la față: ni-l arată pe Isus plin de glorie. Este răspunsul la iubirea Tatălui.
Este gata să moară pentru a-și manifesta fidelitatea față de Tatăl. Îl iubește
pe Dumnezeu Tatăl cu toată puterea. Este singura modalitate de a răspunde iubirii
și tandreței lui Dumnezeu!</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: rgb(246, 246, 246); text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Isus lasă câmpia unde oamenii
sunt în conflict și „i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte,
pe un munte înalt numai pe ei” (v. 2). Vrea să-i îndepărteze de argumentele și convingerile
oamenilor pentru a-i introduce în cele mai ascunse planuri ale Tatălui. „Și i
s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor. Hainele lui au devenit strălucitoare,
atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi” (v. 2-3).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: rgb(246, 246, 246); text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Aceasta este revelația care surprinde
și tulbură profund pe discipoli. Ne aflăm în centrul unei crize
între Isus și oameni, dar există o profundă neînțelegere în comunitate. Cu
câteva zile mai devreme, mulțimea îi cerea „semn din cer”, minuni, lucruri
excepționale (cf. <i>Mc</i> 8,11-12). Apoi,
l-a mustrat aspru pe Petru, care refuza figura unui Mesia respins de
autorități, ucis, dar după trei zile înviat (cf. <i>Mc</i> 8,31-33).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">De ce „i-a luat pe Petru, pe
Iacob şi pe Ioan”? Pentru discipoli era un urcuș, la fel când se urca la Ierusalim.
Viața celor trei ucenici a început să fie ca drumul către vârful muntelui: e o
viață urcând. În zilele premergătoare acestei urcări, înainte de a fi
transfigurat, Isus vorbise „deschis” despre ceea ce îl aştepta la Ierusalim,
unde mergeau: „Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere
multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a
treia zi să învie. Şi le spunea aceasta în mod deschis” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i> 8,31-32). Apostolii s-au speriat. Petru l-a recunoscut pe Isus
ca Mesia, dar anunțul patimii și morții l-a uluit, împreună cu toți ceilalți
discipoli. Petru, primind o mustrare aspră, pentru că îi sugerase lui Isus să-și schimbe calea,
dar Domnul exprimase clar: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la
sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i>
8,34). Adică credința în el trebuie să fie sută la sută. Conștient, însă,
de dificultatea alegerii – el însuși a trebuit să-și adune puterile pentru a se
hotărî „să pornească spre Ierusalim” – le oferă o sclipire de cer și glorie celor
trei apostoli să meargă pe aceeași cale, căci glasul din nor spunea: „Acesta
este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!” (v. 7).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Minunea schimbării la faţă este
că un om, cu un trup ca al nostru, răspândeşte o lumină divină. Domnul îi oferă
lui Petru și fiilor lui Zebedeu o experiență extraordinară a identității și
misiunii sale: devine luminos. Moise și Ilie îl prezintă ca Mesia. Tatăl îl
acreditează ca „Fiul iubit”. </span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Și noi suntem „fii”: fii în Fiul lui Dumnezeu!</span></p><p></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal">
</div><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"></span></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-79057931890024645032024-02-17T11:12:00.015+02:002024-02-18T09:05:13.349+02:00† Duminica întâia din Postul Mare [B]: Domnul a învins pentru noi [18 februarie 2024]<p style="text-align: center;"><span style="color: #660000;"> </span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="color: #660000;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDpxeLFyhfh5fBO2feM1k40uOY51e7b_4Sx7xhZP6uMLqwDIyJMSJScOpRstVjxQCUfdvdJeI7pZyib9IgpcY8DY7TVUxiHuBykKZSMFtfeLIL-t2UZ_bKXX_X_dvmytlvULbNOUGZW8GnCdlgbgW7GFJL5_ifDr34ZR6w8Ojw_RvVYEL_JI0ug-K4/s912/Christ%20in%20the%20Wilderness%20(1872)%20-%20by%20Ivan%20Kramskoi.%20Tretyakov%20Gallery,%20Moscow..jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="912" height="562" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDpxeLFyhfh5fBO2feM1k40uOY51e7b_4Sx7xhZP6uMLqwDIyJMSJScOpRstVjxQCUfdvdJeI7pZyib9IgpcY8DY7TVUxiHuBykKZSMFtfeLIL-t2UZ_bKXX_X_dvmytlvULbNOUGZW8GnCdlgbgW7GFJL5_ifDr34ZR6w8Ojw_RvVYEL_JI0ug-K4/w640-h562/Christ%20in%20the%20Wilderness%20(1872)%20-%20by%20Ivan%20Kramskoi.%20Tretyakov%20Gallery,%20Moscow..jpg" width="640" /></a></span></div><span style="color: #660000;"><div style="text-align: center;"><i style="font-size: x-large;">Cristos în deșert</i><span style="font-size: x-large;"> </span><span style="font-size: large;"><span>(1872) - de </span><b>Ivan Kramskoi</b><span> (Tretyakov Gallery, Moscow).</span></span></div></span><p></p><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="text-align: left;"><b>Domnul a
învins pentru noi</b></span></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (18 februarie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: large;"><span style="font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice: </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Geneză</i>
9,8-15; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>1Petru</i> 3,18-22; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;">Evanghelia <i>Marcu</i>
1,12-15; </span></span><span style="background-color: transparent; color: #990000; text-align: left;"><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=2&zi=18" target="_blank"><span style="font-size: large;">lecturi biblice</span></a></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Drumul Postului Mare începe cu
impunerea cenușii. Lecturile ne spun că viața de credință a omului este marcată
de confruntarea dintre bine și rău, dintre păcatul ce ne înstrăinează de Domnul
și iubirea divină ce reînnoiește alianța cu noi. Liturgia din duminica întâia a Postului ne prezintă
perspectiva unei mântuiri deschisă tuturor oamenilor deoarece este capabilă să
ajungă și la slăbiciunile sale. Dumnezeu afirmă voința de mântuire universală,
după ce a condamnat prin potop păcatul omenirii: este relatarea <i>Genezei</i> cu Noe, cu potopul și cu alianța.
Prima lectură surprinde moment potopului: creația s-a golit de ființe vii, cu
excepția celor care au intrat în arca lui Noe. Dincolo de orice condamnare este
mântuire fără rezerve: „Iată, eu închei alianţa mea cu voi […] (v. 9). Sunt prezente dreptatea și
milostirea, dar cu o precizare: Cristos a suferit pentru ispășirea păcatului
pentru a ne conduce înapoi la Dumnezeu – se spune în scrisoarea lui Petru.
Înainte de a stabili o alianța cu nouă umanitate, se elimină cea veche. Botezul
este noua alianță adevărată și definitivă: „aceasta [<i>nr.</i> potopul] este o imagine a botezului
care vă salvează acum pe voi” (<i>1Pt</i>
3,21). Dumnezeu rămâne fidel promisiunii sale de mântuire pentru toată lumea. Evanghelia
lui Isus ne oferă coordonatele căii ce duce la victoria pascală. Domnul se
luptă cu ispititorul în deșert, iar victoria sa este o comuniune descoperită
între cer și pământ, reprezentată de scena îngerilor care se pun în serviciul
lui: „iar îngerii îi slujeau” (<i>Mc </i>1,13).
Cristos deschide predica sa: „convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (<i>Mc</i> 1,15). Domnul a învins Satana
pentru noi!<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În lectura întâia (<i>Gen</i> 9,8-15) este „semnul alianței”
dintre Dumnezeu și oameni. Pământul era scufundat în violență. Dumnezeu a
trimis apele potopului, nu pentru a distruge omenirea, ci pentru a o reînnoi.
Noe și familia sa reprezintă nucleul acestei noi umanități cu care Domnul
stabilește o alianță, care, prin Noe, ajunge la toate popoarele pământului: „alianța” pe care a făcut-o Dumnezeu cu omenirea! Istoria umană avansează sub
semnul prieteniei și a bunăvoinței divine. Chiar dacă sunt cataclismele de tot
felul – cutremure, inundații – sau războaie,
ucideri, distrugeri, credinciosul știe că un mare „aliat” are deasupra sa, gata
să-l ajute, să-i sugereze căile potrivite. <span style="border: 1pt none windowtext; mso-border-alt: none windowtext 0cm; padding: 0cm;">Curcubeul este un fenomen
meteorologic obișnuit, dar apariția sa neprevăzută în urma unui uragan li s-a
părut credincioșilor un semn de speranță! Culorile strălucitoare, după
întunericul plumburiu al cerului, reprezintă un semn bun, de netăgăduit. Indiferent
de această conexiune, cuvântul sacru este prin el însuși suficient pentru a
garanta bunăvoința divină în succesiunea evenimentelor cosmice și istorice: „a</span>m
pus curcubeul meu în nori; el va fi semnul alianţei care este între mine şi
pământ” (v. 13). E un<span style="border: 1pt none windowtext; mso-border-alt: none windowtext 0cm; padding: 0cm;"> semn de pace!</span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 17pt; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În lectura a
doua (<i>1Pt</i> 3,18-22), sfântul Petru le
amintește creștinilor o caracteristică din viața lui Isus – s-a dat pe sine la moarte:
„Cristos a suferit o dată pentru păcate, el, cel drept, pentru cei nedrepţi, ca
să vă ducă la Dumnezeu, dat la moarte în ceea ce priveşte trupul, dar înviat cu
duhul” (v. 18). Apostolul îi încurajează pe creștini, amintindu-le că botezul, figurat
de potopul universal, i-a purificat și a început lucrarea mântuirii: „când
îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, pe când se
construia arca în care puţini, adică opt suflete, au fost salvate prin apă” (v.
20). Petru nu se limitează la a spune că apele poptopului erau figura botezului,
dar preia elementul ispășirii concentrându-l pe Domnul cel înviat: „aceasta
este o imagine a botezului care vă salvează acum pe voi nu ca o ştergere a
necurăţiei trupului, ci ca o invocare de la Dumnezeu a unei conştiinţe curate
prin învierea lui Isus Cristos” (v. 21). Apa botezului nu ucide cu violență o
creatura păcătoasă pentru că Isus a acceptat moartea în locul ei. Pentru a restabili
echilibrul dreptății, Dumnezeu nu cere omenirii să repare vina păcatului
original, dar el însuși o șterge prin întruparea sa: „Cristos a suferit o dată
pentru păcate […] dat la moarte cu trupul, dar înviat cu duhul” (v. 18). Pentru
toate acestea să-i mulțumim lui Isus care s-a oferit Tatălui pentru mântuirea
tuturor oamenilor, de la Adam până la sfârșitul veacurilor.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În prima duminică a Postului Mare, <i>Evanghelia după Marcu</i> (<i>Mc</i> 1,12-15) ne prezintă ispitirile și se
limitează să relateze cele patruzeci de zile petrecute de Isus în deșert:
„Duhul l-a dus pe Isus în pustiu. Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de
zile, fiind ispitit de Satana” (v. 12). Duhul Sfânt, pe care l-a primit Domnul
în botez și care l-a arătat ca Fiul a lui Dumnezeu făcut om, îl împinge în
deșert pentru a se întâlni față în față cu Satana. Ce conține ispitirile? Marcu
nu de spune. Evanghelistul ni-l prezentă pe Isus drept „Fiul lui Dumnezeu”
[„începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (<i>Mc</i> 1,1)]. Intră în realitatea umană cu
greutățile pe care le presupune. Domnul se supune ispitei deoarece aceasta este
realitatea tipică a existenței omenești. Ispitirea despre care vorbește
evanghelistul nu are sensul de a stimula concupiscența sau pofta. Mai degrabă,
este proba sau dificultatea inerentă condiției de creaturi. A fi creatură implică
precaritate [a fi provizoriu sau temporar], suferință, moarte. Este o limită pe
care strămoșii noștrii au respins-o neascultând de Dumnezeu. Domnul intră în
această dimensiune acceptând totul, în misiunea pe care Tatăl i-a încredințat-o,
de a fi om. Nu se limitează ispita la câteva zile, ci se extinde asupra întregii
vieți a lui Isus în lupta împotriva Satanei și celor răi. Dar, în ispită nu
este singur. Există îngerii ce se luptă; există prezența lui Dumnezeu ce se
face simțit în miezul nopții, al rugăciunii și al încercării. Aceasta este prezentarea „omului Isus”: e o condiție a noului om! </span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Isus începe să predice: „S-a
împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi
credeţi în evanghelie!” (v. 15). Domnul este prezent în lume. Descoperim o altă
precizare: Dumnezeu nu cere omenirii „ispășire” sau răscumpărare prin suferință
[din cauza unei greșeli precum este păcatul], dar el însuși o realizează prin
moartea sa pe crucea.</span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;">
</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Postul Mare este tocmai această
chemare a omului să-l urmeze pe calea parcursă de „Dumnezeu făcut om”, în coborârea
din ceruri, până la moartea sa, dar și să participe la înviere și înălțare la
cer. Este minunea mântuirii săvârșită atunci când omul este capabil să se
convertească și să creadă în harul primit. Căci Domnul a învins Satana pentru
noi!...</span></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal">
</div><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><br /></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-56208721599460725892024-02-13T16:07:00.022+02:002024-02-14T15:39:57.990+02:00† Miercurea Cenușii [post și abstinență]: Răspunsul nostru să fie simplu [14 februarie 2024]<p style="text-align: center;"><span style="text-align: left;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNF8KFovk82X0JPGQ5QFwrrHOVleefG_vgrvCr-L-wov1SxvZkBnKGFE0mtn3unGFCAU-B3pGx0afsmZddGHQJfc_9l9230rPF9oD-kRgEZx1zPivkVAslFbjH2LZFy05k_3ZLDBnk-qB5Cf26PF3aCPb54jXQpxnnVYCX6hWImPoADWaVeldvAGXP/s1024/ceneri.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="682" data-original-width="1024" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNF8KFovk82X0JPGQ5QFwrrHOVleefG_vgrvCr-L-wov1SxvZkBnKGFE0mtn3unGFCAU-B3pGx0afsmZddGHQJfc_9l9230rPF9oD-kRgEZx1zPivkVAslFbjH2LZFy05k_3ZLDBnk-qB5Cf26PF3aCPb54jXQpxnnVYCX6hWImPoADWaVeldvAGXP/w640-h426/ceneri.jpg" width="640" /></a></div><br /><div style="text-align: center;"><i style="color: #660000;"><span style="font-size: medium;">Miercurea Cenușii</span></i></div><p></p><p style="text-align: center;"><span style="text-align: left;"><b><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Răspunsul nostru să fie simplu</span></b></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="color: #660000;"><span style="font-size: large;">pr. Isidor Chinez (14 februarie </span></span><span style="color: #660000;"><span style="font-size: large;">2024) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #990000;"><span style="color: #660000; font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice: </span></span><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Ioel</i>
2,12-18; </span><span style="font-family: arial; text-align: left;"> </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>2Corinteni</i> 5,20-6,2; </span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000;">Evanghelia <i>Matei</i> 6,1-6.16-18;</span><span style="color: #990000;"> </span></span></span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=2&zi=14" style="background-color: transparent; text-align: left;" target="_blank"><span style="font-size: large;">lecturi biblice</span></a></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Astăzi este prima zi a Postului
Mare. La început secolului al II-lea creștinii se pregăteau pentru Paște două
zile de post și penitență. Pe urmă, aceste practici au fost extinse la toată
Săptămâna Sfântă, iar în anul 325 [Sinodul de la Niceea] creștinătatea se pregătea
pentru Paște timp de 40 de zile, după „modelul” lui Isus care a petrecut 40 de
zile în pustiu, ca să nu mai vorbim de cei 40 de ani stând poporul în deșert sau de cele 40 de zile de post a lui Moise pe muntele Sinai și
a lui Ilie pe Horeb. La începutul Postului Mare sunt cuprinse șase duminici
înainte de Paști. Mai târziu, s-a hotărât să se anticipeze postul cu patru zile:
așa s-a ajuns la Miercurea Cenușii. Momentul inițial începea cu o penitența
publică pentru cei care sunt vinovați de păcate grave, apostazie, crimă,
adulter; se îmbrăcau în haine de pocăință fiind stropiți cu apă sfințită și
cenușă, mergeau prin orașe, amintind de „alungarea din paradis”. Spre sfârșitul
anului 1000, practica penitenței publice a scăzut, s-a stins, rămânând
impunerea cenușii asupra tuturor credincioșilor<a href="file:///F:/PREDICI%20-%20LENOVO%20(2024)/ANUL%20B/PM%20(B)/MIERCUREA%20CENUSII/Miercurea%20Cenusii%20-%20pr%20Isidor%20Chinez%20(2024).doc#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference">[1]</span><!--[endif]--></span></a>. Mesajul
postului e: Dumnezeu este iubire. Nu știe nimic altceva: iubește cu o dragoste
care depășește orice ne-am putea imagina. Sfânta Scriptură nu încetează să ne
amintească această veste bună: e milostivirea Domnului. Suntem trimiși să dăm
mărturie despre minunile lui Dumnezeu! Răspunsul nostru să fie simplu și concret!<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În prima lectură (<i>Il</i>
2,12-18), profetul Ioel face un apel insistent: „întoarceţi-vă la mine
din toată inima voastră, cu post, cu plâns şi cu jale!” (v. 12). Pe la anul 400
î.C. o invazie de lăcuste transformă Iudeea într-un pustiu (cf. <i>Il</i> 1,4; 2,3-5). E gravă situația: nici
măcar nu sunt suficiente darurile la templu [„au încetat ofrandele şi libaţii din
casa Domnului; jelesc preoţii, slujitorii Domnului (<i>Il</i> 1,9)]. Profetul în fața acestei catastrofe naționale este nevoit
să ceară un post pentru al invoca pe Dumnezeu să înceteze această nenorocire. Esențialul
este să privim spre Dumnezeu „căci el este milostiv şi îndurător, încet la
mânie şi plin de bunătate şi iartă răul” (v. 13), renunțând la pedeapsă. Domnul
nu este aici pentru a ne pedepsi, ci pentru a ne salva și a ne umple cu
binecuvântările sale. La începutul Postului Mare, liturgia ne adresează un apel
solemn: „întoarceți-vă!” Iubire pe care o avem unii față de alții ne spune ceva
despre iubirea pe care o are Dumnezeu pentru noi. El ne vede apăsați de păcat, scufundându-ne
în fărădelegi, dar… întorcându-ne la el „din toată inima, cu post, cu
plâns şi cu jale!” O singură condiție: postul și convertirea trebuie să fie autentice
pentru că Dumnezeu respinge orice formalism cultic. Sunt „consacraţi un post şi
convocaţi o adunare! Adunaţi poporul, consacraţi o adunare! Întruniţi-i pe
bătrâni, convocaţi-i pe prunci şi pe copiii de la sân!” (v. 15-16). Trebuie să
ai curajul să te decizi să pornești la drum!</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În doua lectura (<i>2Cor</i> 5,20-6,2 ), sfântul Paul merge în
aceeași direcție. El îi imploră pe corintieni: „vă
rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (v. 20). Nu trebuie să
uităm niciodată că Dumnezeu face întotdeauna primul pas spre noi. Domnul l-a
trimis pe Fiul său să ne aducă înapoi la el. De aceea, apostolul ne recomandă
să nu refuzăm reconcilierea: este împăcarea care ni se oferă acum! Timpul Postului
Mare este dat pentru a descoperi tandrețea și milostivirea lui Dumnezeu: „unde
s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul” (<i>Rom</i> 5,20). Paul tocmai a spus că apostolatul său derivă din iubirea
Domnului: „noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca
şi ai lui Dumnezeu vă îndeamnăm”. Acum adaugă conținutul
slujirii sale: e evanghelia pe care trebuie vestită în întreaga lume: „împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (v. 20). Este o invitație... Să răspundem personal...</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><i>Evanghelia după Matei</i> (<i>Mt</i>
6,1-6.16-18) ne arată cum ar trebui să fie viața unui convertit. Se adresează
celor care vor să trăiască fără vină: „aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl
vostru ceresc este desăvârşit” <i>(Mt</i>
5,48). Textul este luat din „Predica de pe munte” (cf. <i>Mt</i> 5-7): e discursul programatic al „împărăției lui Dumnezeu”.
„Dreptul” este cel care e întemeiat pe dreptate și adevăr, este nepărtinitor;
adică este cel care trăiește în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Cuvântul
„dreptate” este echivalent cu sfințenia. Fragmentul de astăzi ilustrează
într-un mod concret trei exemple cum să „înfăptuim dreptatea” în contrast cu
cărturarii şi fariseii care „lucrează” pentru a fi văzuţi de oameni: „când dai de pomană, nu trâmbiţa” (v. 2), „când vă rugaţi,
nu faceţi ca ipocriţii” (v. 5), „când postiţi, nu fiţi trişti” (v.
16). Este slavă deşartă... Isus oferă o nouă motivație care pleacă de la
intenția inimii: trebuie să acționăm după „placul” lui Dumnezeu care iubește
pe cei care lucrează nu cei care se laudă cu propria lor mărire amăgitoare sau
zadarnică, anulând acțiunile bune. Omul drept trăiește „în ascuns!” Este „secretul” lui Dumnezeu!</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Aceasta suntem cu toții chemați să
facem. Domnul ne iubește pe toți în mod liber, fără nici un merit din partea noastră.
Răspunsul nostru trebuie să fie liber și fără motive ascunse! Simplu!...</span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: justify;">
</p><div><!--[if !supportFootnotes]--><br clear="all" />
<hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="color: #660000;"><a href="file:///F:/PREDICI%20-%20LENOVO%20(2024)/ANUL%20B/PM%20(B)/MIERCUREA%20CENUSII/Miercurea%20Cenusii%20-%20pr%20Isidor%20Chinez%20(2024).doc#_ftnref1" name="_ftn1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-size: 10pt;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></a>
Cf. Vena Andrea, <i>Le Ceneri</i> – Vatican
News 2024.</span></p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoFootnoteText">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div>
</div>
</div><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: center;"><b style="background-color: transparent; text-align: left;"><br /></b></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-89782212830519696112024-02-10T18:57:00.004+02:002024-02-11T10:03:13.550+02:00† Duminica a 6-a de peste an [B]: Miracolul vindecării [11 februarie 2024]<p style="text-align: center;"> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9aLjpxUPw18_5gWmZW0lb1u9BWHXb6XfSMZObBMk9iZVB06X5BwEroRcdYq78RhNBDnpOLPqVhJfprv6gx2Lc2Pz0L6NPr69zn-NHPlYQ7-ZUJ3PfrfY0ZnJNLtndC-CmxaRyp67A5LcnkeSM5cwJ84EYQ4D0dINYTu87qScpoYjScoAErhcezu6c/s960/Cristo%20e%20i%20lebbrosi%20-%205.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="960" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9aLjpxUPw18_5gWmZW0lb1u9BWHXb6XfSMZObBMk9iZVB06X5BwEroRcdYq78RhNBDnpOLPqVhJfprv6gx2Lc2Pz0L6NPr69zn-NHPlYQ7-ZUJ3PfrfY0ZnJNLtndC-CmxaRyp67A5LcnkeSM5cwJ84EYQ4D0dINYTu87qScpoYjScoAErhcezu6c/w640-h320/Cristo%20e%20i%20lebbrosi%20-%205.jpg" width="640" /></a></div><i><div style="text-align: center;"><i><span style="color: #660000; font-size: large;">Isus și vindecarea unui lepros.</span></i></div></i><p></p><p style="text-align: center;"><span style="text-align: left;"><b><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Miracolul
vindecării</span></b></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (11 februarie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #990000;"><span style="color: #660000; font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice: </span></span><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Levitic</i> 13,1-2.45-46; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>1</i><i>Corinteni </i>10,31-33;
11,1; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;">Evanghelia
<i>Marcu </i>1,40-45; </span></span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=2&zi=11" style="background-color: transparent; text-align: left;" target="_blank">lecturi biblice</a>.</span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Liturgia de astăzi reia problema
bolii – cu care ne-am confruntat și duminica trecută – și o consideră forța ostilă de separare
a societații umane și care acum învinsă de Domnul prin puterea sa divină. Prima
lectură ne oferă cheia interpretării textului evanghelic de azi. Cartea <i>Leviticului</i> enunţează un precept conform
căruia bolnavul de lepră trebuie să fie considerat necurat și exclus din
comunitatea lui Israel și din actele religioase: „Tot timpul cât va avea rana,
va fi impur […]. El să locuiască singur; locuinţa lui să fie în afara taberei!”
(<i>Lev</i> 13,46). Evanghelia contrastează acestor
norme levitice, întrucât Isus acționează față de leproși ca unul care se aplecă
spre nenorocirea lor și îi reintegrează în comunitate, după ce s-a vindecat.
Fragmentul din scrisoarea apostolului Paul este un îndemn către cei din Corint [nu
doctrinală]: pentru creștini, viața de zi cu zi este o continuă laudă chiar și
în lucruri materiale, cum ar fi mâncare: „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că
faceţi altceva, toate să le faceţi spre gloria lui Dumnezeu!” (<i>1Cor</i> 10,31). Este celebrată libertatea
creștină.<span style="background: whitesmoke; font-family: Helvetica;"> </span>Să învățăm să discernem în ce constă concret
această libertate. Ne-a fost dăruit Duhul Sfânt pentru aceasta.<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Prima lectură (<i>Lev</i> 13,1-2.45-46). În toate culturile,
lepra a fost și este considerată o boală respingătoare, iar leproșii erau excluși
din viața publică și socială. În Israel este o motivație religioasă, declarând
bolnavul impur și obligându-l să stea departe de sacru precum și în zonă
locuită. Toate bolile de piele – și lepra – au fost considerate impure. Dintr-o
nenorocire fizică, devenise un semn al blestemului divin. Lepra era considerată
o pedeapsă severă a lui Dumnezeu pentru păcatele săvârșite. Marginalizarea
socială și religioasă face viața leproșilor fără speranță. În primul rând
trebuie să înțelegem care este sensul „impurității” pentru evreul. Israel a
fost chemat de Dumnezeu la sfințenie: „eu sunt Domnul care v-am scos din ţara
Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru şi să fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt!” (<i>Lev</i> 11,45). Acesta este cheia <i>Leviticului</i>, dar și a întregii <i>Torei</i>. „Sfințenia” constituie ceea ce
este propriu lui Dumnezeu, esența sa, ceea ce îl deosebește de tot ceea ce este
creat. Israel, după ce a fost chemat de Domnul la comuniune cu el, trebuie să
devină sfânt, adică să participe la sfințenia divină. Tot ceea ce nu este sfânt
este impur, adică nu intră în sfera divinului. Pe baza acestui principiu trebuie
înţelese regulile de purificare – atât de ciudate în ochii noştri – care apar
în cartea <i>Leviticului</i> (<i>Lev</i> 11-15). Înlăturarea impurității
înseamnă a te sfinți, a avea posibilitatea de a te apropia de Dumnezeul
inaccesibil. Lepră, în lumea biblică, era o chestiune de impuritate: comportă separerea
de viața publică pentru a nu contamina pe alții, mai ales spiritual. Oricine atinge
o persoană necurată este un păcătos.<span style="font-family: Helvetica;"> </span>Cine este afectat are
obligația să se țină departe de comunitate și de cult, deoarece impuritatea
compromite relația cu Dumnezeu și cu oamenii: „leprosul […] să aibă hainele
sfâşiate şi să umble cu capul descoperit, să-şi acopere barba şi să strige: «impur!
impur!»!” (v. 45). Este semnul de doliu ce reprezintă o situaţie de moarte
dintre cei vii. Trebuie să stea la mare distanță, în afara taberei, departe de
lume. Așa se purta evreii. Insă în evanghelia de astăzi Isus nu numai că s-a
apropiat, ci «l-a atins» (<i>Mc</i> 1,41),
declarând că nimeni nu este necurat înaintea lui Dumnezeu și că avem nevoie de
milostivirea sa care să ne facă accesibilă inima Domnului. Nici un păcat, nici o
impuritate, nu ne poate îndepărta de Dumnezeu, căci Domnul este cel care în
Isus s-a apropiat de fiecare dintre noi, ca să fim vindecați de lepra
egoismului și să atingem „viața”.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În a doua lectură (<i>1Cor</i> 10,31-11,1), Paul abordează o
întrebare care i-a „chinuit” pe creștini din Corint provenind din păgâni. Unii
credeau, pe bună dreptate că, din moment ce idolii nu există, este permis să
mănânce carnea sacrificată în templele lor și vândută în piață. Cu ocazia
sărbătorilor de familie, se mergea la templu și acolo se săvârșiau rituri de
sacrificiu care se încheiau cu banchete cu o parte din carnea sacrificată
zeilor. Cum să se comporte în această situație în care era întreaga familie și
prietenii? Răspunsul pe care îl oferă apostolul se bazează pe trei reguli. În
primul rând, o normă de libertate: creștinul știe că idolii nu sunt nimic; prin
urmare, el poate participa la sărbătoarea. O a doua regulă este: să fim
prudenți pentru că cineva poate fi atras de rău și poate submina credința,
revenind la trecutul păgân. În sfârșit, legea iubirii: cu gestul nostru nu
trebuie să scandalizăm pe frații creștini mai slabi în credință care,
văzându-ne implicați în acte aparent ilicite, pot să rămână tulburați sau
tentați. „Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, toate să le
faceţi spre gloria lui Dumnezeu! Să fiţi fără vină înaintea iudeilor, a
grecilor şi a Bisericii lui Dumnezeu” (v. 31-32). Apostolul împărtășește
această poziție, dar îi invită pe toți să arate iubire față de cei care, din
cauza fragilității credinței lor, ar fi scandalizați de cei care mănâncă aceste
cărnuri. Este viața trăită și „consumată” pentru goria lui Dumnezeu. Libertatea
este slujitoarea iubirii!</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În <i>Evanghelia după Marcu</i> (<i>Mc</i>
1,40-45) introduce la începutul vestirii sale semnul care indică prezența lui
Dumnezeu în Isus: el este Mesia. Această minune vrea să-i facă pe ascultătorii
de atunci și de astăzi să înțeleagă că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. Numai
Dumnezeu poate vindeca un lepros: „a venit la Isus un lepros, care, rugându-l
şi îngenunchind, i-a spus: «Dacă vrei, poţi să mă cureţi»” (v. 40). E lucrarea
de însănătoșire sau de vindecare a tânărului rabin din Nazaret. Întră în suferința omului: „Lui Isus i s-a făcut
milă şi, întinzând mâna, l-a atins şi i-a spus: «Vreau, curăţă-te!»” (v. 41). Lepra este o stare de viață care îl face desfigurat și
respingător, îl lasă în izolare și în singurătate, privându-l de orice
demnitate. Este devastarea omului întreg, fizic și în relațiile sale. „Isus
vindecă” – este expresia care conține toată evanghelia lui Dumnezeu, Vestea cea
Bună. Domnul este pentru om, pentru integritatea lui fizică, pentru fericirea sa.
Acolo unde este durere, suferință, boală, Isus vine să vindece și să însănătoșeze.
Voința lui Dumnezeu nu este ca omul să sufere, ci să afle bucurie. Acesta este
anunțul fericit! Miracolul este dintre primii care încălcă încă o dată legile
religioase ale timpului său și Domnul nu ezită să devină „impur” cu cei impuri.
Este „întruparea” Domnului în suferința omului! Marcu relatează despre Isus că „domină
răul” și acum merge cu omenirea marginalizată către „țara promisă” a eliberării
sau „împărăția lui Dumnezeu”. Nimeni nu mai poate simți și nu mai poate fi la
limita vieții, pentru că acum este împreună cu însuși Dumnezeu, care vine să-și
„murdărească mâinile” cu neputința și singurătatea noastră. Interdicția
dezvăluirii minunii urmărește să evite falsele așteptări, deoarece Isus va fi
un Mesia diferit de cel pe care îl așteaptă lumea…</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Concluzia lui Marcu: „și veneau
la el de pretutindeni” (v. 45). Mâna Domnului se întinde spontan spre vindecare,
căci el este salvatorul, mântuitorul trimis de Dumnezeu!</span></p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: center;"><b style="background-color: transparent; text-align: left;"><br /></b></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-72921696808431584672024-02-03T11:28:00.015+02:002024-02-04T11:52:49.719+02:00† Duminica a 5-a de peste an [B]: Lucrarea de vindecare a omului [4 februarie 2024]<p style="text-align: center;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9vl6JYz6hPw1yokTBbA2FgfyHJa_w4w0ySDZ212MndBy2GxrxyQeqRh-tJSN096cQv-z9vdg-gEvMLvZY6k3r85ysaDzK726oUaHEiN_hNeLXiuDp17mtLjq5ql02vigYY0iSQK_VvSqVJjK4KDQznrvh2uJoWCgTMIsHHqL1kgqgJGbF3Fa0EZRt/s920/Christ%20Healing%20the%20Mother%20of%20Simon%20Peter%E2%80%99s%20Wife%20-%203.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="920" data-original-width="650" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9vl6JYz6hPw1yokTBbA2FgfyHJa_w4w0ySDZ212MndBy2GxrxyQeqRh-tJSN096cQv-z9vdg-gEvMLvZY6k3r85ysaDzK726oUaHEiN_hNeLXiuDp17mtLjq5ql02vigYY0iSQK_VvSqVJjK4KDQznrvh2uJoWCgTMIsHHqL1kgqgJGbF3Fa0EZRt/w452-h640/Christ%20Healing%20the%20Mother%20of%20Simon%20Peter%E2%80%99s%20Wife%20-%203.jpg" width="452" /></a></div><span style="color: #660000; font-size: large;"><div style="text-align: center;"><i>Isus vindecă pe soacra lui Petru.</i></div></span><div style="text-align: center;"> <b style="color: #660000; text-align: left;"><span style="font-size: x-large;">Lucrarea
de vindecare a omului</span></b></div><p></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (4 februarie </span><span style="color: #660000;">2024)<span style="font-size: 14.85px;"> </span></span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000; font-family: arial; text-align: left;"><span>Lecturi biblice:<span style="color: #990000;"> </span></span></span><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Iob </i>7,1-4.6-7; </span><span style="font-family: arial; text-align: left;"> </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>1Corinteni </i>9,16-19.22-23; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;">Evanghelia
<i>Marcu </i>1,29-39; </span></span></span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=2&zi=4" target="_blank"><span style="font-size: large;">lecturi biblice</span></a></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"></p><p class="MsoNormal" style="background: rgb(246, 246, 246); text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În lecturile
din această duminică se vorbește despre problema bolii, a suferinței și
vindecarea lor. Sunt fenomene care privesc realitățile persoanei umane. Când trupul este bolnav, întreaga persoană este bolnavă. Pentru Sfânta Scriptură, o
persoană sănătoasă este capabilă să ducă o viață plină de armonie, în interior
și în exterior. Sănătatea este recuperarea echilibrului în trei direcții: în relația
cu Dumnezeu, cu aproapele și cu sine însuși. Prima lectură este problema bolii
și a suferinței. Iob este conștient că viața este scurtă: „luni zadarnice şi
nopţi de chin mi-au fost rânduite” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Iob</i>
7,3). Dar există o certitudine: Dumnezeu are compasiune față de noi – „aminteşte-ţi
că zilele mele sunt o suflare” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Iob</i>
7,7). Domnul își „amintește!” Apostolul Paul face unele afirmații de ordin
teologic și practic: „Vai mie dacă nu vestesc evanghelia!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Cor</i> 9,16); „deşi sunt liber faţă de
toţi, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câştig pe cât mai mulţi” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Cor</i> 9,19). Susține că există două forțe
puternice: Dumnezeu i-a chemat și oamenii ascultă Vestea cea Bună. În
Evanghelie, încă de la începutul slujirii sale, Isus vindecă mulți bolnavi și
„scoate” diavoli (cf. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i> 1,34). Răul
există, dar nu este invincibil. El alungă lucrurile care ne înjosesc și ne
degradează. Domnul „respiră” puterea iertării și a vindecării pe care Dumnezeu a
pregătit-o lumii. Este lucrarea de vindecare a omului!<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În prima lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Iob</i> 7,1-4.6-7) Iob este simbolul omului
suferind: rezumă cea mai amară experiență a durerii. Este o persoană nevinovată,
virtuoasă, nu a greșit în niciun fel; suferința sa este nedreaptă. Pesimismul,
disperarea, răzvrătirea celor care sunt loviți de rău pot găsi explicații ușoare,
însă nu la cei care suferă teribil de mult. Autorul cărții nu a scris un tratat
despre durere; în schimb s-a concentrat asupra stării unui om care este lovit
de aceasta. Sunt descrise efectele bolii – suferință, insomnie, neliniște, singurătate:
„oare nu este numai zbucium pentru om pe pământ şi zilele sale nu sunt ca
zilele celui tocmit?” (v. 1); „luni zadarnice şi nopţi de chin mi-au fost
rânduite” (v. 3). Fragmentul la care se referă liturgia semnalează gradul de
disperare, deci, de confuzie interioară, la care ajung cei care sunt afectați
dincolo de orice măsură. Iob este credincios lui Dumnezeu. E lovit de nenorociri
în familie și în sănătate: „zilele mele trec mai repede decât suveica şi se
termină fără speranţă” (v. 6). Nu se răzvrătește împotriva Domnului, dar nu
acceptă explicații lipsite de consistență sau profunzime pentru prezența
suferinței în viața sa: „aminteşte-ţi că zilele mele sunt o suflare şi ochii
mei nu se vor mai întoarce să vadă binele!” (v. 7). El citește limpede propria sa
condiție, și-a pierdut orice speranță, dar nu renunță la a dialoga cu Dumnezeu,
căci vrea să înțeleagă motivul suferinței sale. Va exista un răspuns pentru
durere, dar autorul lui Iob nu l-a găsit. În cele din urmă el sugerează să se
lase în seama înțelepciunii lui Dumnezeu, în fața căreia este posibil ca răul
să aibă o explicație: ‚aminteşte-ţi de zilele mele!’ Doar Dumnezeu va putea
să-i dea un răspuns și o va face prin crucea lui Isus. Între timp tot ce
trebuie să facem este să așteptăm cu încredere!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: rgb(246, 246, 246); text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În a doua
lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Cor</i> 9,16-19.22-23), Paul
este cel care exprimă angajamentul său de a fi „totul pentru toți” (v. 22),
fără a aștepta nicio răsplată. El crede că acesta este cel mai bun mod de a
anunța „evanghelia”, „Vestea cea Bună”, deoarece puterea ei de transformare se
dezvăluie doar în solidaritate: e răspundere comună, unitate strânsă, spirit de
înțelegere. Slujirea apostolică a lui Paul l-a supus la nenumărate încercări,
lipsuri și sărăcie. Le-a acceptat cu generozitate în folosul evangheliei și a
oamenilor. Sunt suferințe care desăvârșesc activitatea misionară: „acum mă
bucur în suferinţele mele pentru voi şi împlinesc ceea ce lipseşte suferinţelor
lui Cristos în trupul meu pentru trupul său, care este Biserica” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Col</i> 1,24), [comentează autorul scrisorii]. Apostolul
încercă să adauge altele, precum de a trăi din lucrarea sa proprie pentru a nu
fi o povară pentru credincioși. Dar renunță la acest drept „pe care mi-l dă
evanghelia” (v. 18): „aşadar, care este răsplata mea? Este aceea ca să vestesc
fără plată evanghelia” (v. 18). A făcut mai mult decât trebuia. Textul
dezvăluie sufletul mare a lui Paul și dăruirea necondiționată cu care a
încercat să-și îndeplinească misiunea. Motto-ul lui a fost mereu: „toate
tuturor” și „totul pentru evanghelie”, adică pentru promovarea, bucuria și
fericirea omului. Pentru el, evanghelizarea este ascultare de Domnul: un impuls
care vine din „a fi” și „a se simți” apostol!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Tema evangheliei de astăzi se
referă la lucrarea de vindecare a lui Isus. Boala străbate textul lui Marcu.
Suferința atinge omul. Experimentând în boală propria neputință, omul de
credință recunoaște că are nevoie de mântuire. Se acceptă ca creatură săracă și
limitată și se încredințează lui Dumnezeu și „aproape” de Domnul. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia după Marcu</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i> 1,29-39) se angajează să-l prezinte
pe Isus, Mesia, în acțiune la Cafarnaum, într-o zi de sâmbăta, pe care Legea o
cerea să fie dedicată numai lui Dumnezeu. Domnul îl adună împreună pe Dumnezeu
și pe frații săi. „Când s-a înserat […] îi aduceau la el pe toţi bolnavii şi
posedaţii de diavol şi toată cetatea era adunată la uşa” lui Petru (v. 32-33).
„Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc
retras şi se ruga” (v. 35). Ascultă și dialoghează cu Tatăl, pentru a primi
lumină și putere să-și îndeplinească misiunea sa. Vestește evanghelia „împărăției
lui Dumnezeu” și vindecă, biruind orice rău care îl face sclav pe om. Evanghelistul
menzionează, alături de Isus, numele apostolilor – „ieşind din sinagogă, Isus a
intrat în casa lui Simon şi Andrei, împreună cu Iacob şi Ioan” (v. 29) – și relatează
vindecarea soacrei lui Petru. Pentru a face acest lucru, „el s-a apropiat şi a
ridicat-o prinzând-o de mână” (v. 31). Făcând astfel exprimă o profundă
solidaritate față de ea. Acesta este un semn al depășirii barierei care le-a
izolat pe femei din motivul rigidității normelor asupre purității. S-a
vindecat: „atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească” (v. 31).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Spre seară, Isus vindecă mulți
bolnavi și mai ales alungă demoni: făcând aceasta vindecă bolile trupului și,
în același timp, însănătoșește de un rău profund simbolizat prin duhurile necurate.
Mulțimile, care se înghesuie în jurul Domnului, sunt semnul unui popor care,
tocmai prin gesturile lui Isus, este vindecat și reconciliat cu Dumnezeu.
Rugăciunea lui Isus arată că Domnul este în strânsă legătură cu Dumnezeu, a cărui
milostivire o exprimă față de fiii săi. Dimineața, când este chemat de discipoli
să se întoarcă la mulțime, Isus refuză deoarece intenționează să-și continue
lucrarea de vindecare a omului și în alte locuri!</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;">Avem nevoie de Isus Cristos vindecătorul?</span></p><p></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal">
</div><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;">
</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p><br /><p></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-46430621393394756472024-02-01T14:01:00.006+02:002024-02-04T11:57:00.527+02:00† Întâmpinarea Domnului [A B C]: Lumina ne luminează [2 februarie 2024]<p style="text-align: center;"> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMNNCvMfUEPrSvT2l3S3SkC5qtfx_fDwcpbaBaNK8R7BL4mQXUBcE3mB21pxgxFL2yjF_3k5vC20dxhmHpNVUXApYetEeKegfGPr_v4mSNJVxOJld65akAlFziOKtoMmqTdAJ6t3oxDaoY1LBTGYxHBxen3hDM45aKJSy_YXQ3am1He69BtApCSsHd/s1044/Simeon%20with%20the%20Infant%20Jesus,%201796,%20Benjamin%20West%20-%20tumblr.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1044" data-original-width="786" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMNNCvMfUEPrSvT2l3S3SkC5qtfx_fDwcpbaBaNK8R7BL4mQXUBcE3mB21pxgxFL2yjF_3k5vC20dxhmHpNVUXApYetEeKegfGPr_v4mSNJVxOJld65akAlFziOKtoMmqTdAJ6t3oxDaoY1LBTGYxHBxen3hDM45aKJSy_YXQ3am1He69BtApCSsHd/w482-h640/Simeon%20with%20the%20Infant%20Jesus,%201796,%20Benjamin%20West%20-%20tumblr.jpg" width="482" /></a></div><span style="color: #660000; font-size: large;"><div style="text-align: center;"><i>Simeon și Ana cu copilul Isus</i> (1796) - de <b>Benjamin West</b> [tumblr.com].</div></span><p></p><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Lumina ne luminează</b></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (2 februarie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span><span style="color: #660000; font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice: </span></span><span style="background-color: transparent; color: #660000; font-family: arial; text-align: justify;"><span><i>Malahia</i> 3,</span></span></span><span><span style="color: #660000;"><span style="font-size: large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span>1-4; </span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Evrei </i>2,14-18; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;">Evanghelia <i>Luca</i>
2,22-40;</span></span><span style="background-color: transparent; font-size: x-large; text-align: left;"> </span></span></span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=2&zi=2" style="background-color: transparent; text-align: left;" target="_blank"><span style="font-size: large;">lecturi biblice</span></a> </p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: medium;"><span style="color: #660000; font-family: arial; text-align: left;">[<i>câ</i></span><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="font-family: Arial;"><i>nd această sărbătoare nu cade în zi de duminică, înainte de Evanghelie se alege una din următoarele lecturi</i>].</span></span></span></span></p><p style="background-color: white; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></p><p style="background-color: white; text-align: justify;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;"><span style="mso-bidi-font-weight: bold;">Astăzi în liturgie celebrăm ziua în care Maria și Iosif îl prezintă la templu
pe Isus. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>După ce o femeie ebraică a
născut un băiat, trebuie să treacă 40 de zile înainte de a se prezenta la templu
pentru a împlini o ceremonie de purificare. Ritul cuprindea două jertfe.
Familia, ne având resurse suficiente, putea prezenta o pereche de turturele sau
doi pui porumbei. Evanghelia prezintă familia de la Nazaret împlinind ritualitatea
ebraică a circumciziei, impunerea numelui (cf. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Lc</i> 2,21), purificarea și prezentarea primului născut la templu (cf.
<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Lc</i> 2,22-39). </span>Împlinirea Legii
este prima întâlnire a lui Isus cu poporul său, în persoana bătrânului Simeon,
cel care spune: <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„lumina spre luminarea
neamurilor” păgâne. Iată întâlnirea adevărată a Domnului! <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Este lumina care luminează toate popoarele. E
steaua lui Iacob [„o stea răsare din Iacob!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Num</i> 24,17)]. Bisericile Bizantine sau Ortodoxe numesc această
sărbătoarea „Întâlnire Domnului” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">hypapanté</i>,
în greacă) cu bătrânul Simeon și Ana, profetesa. Este o întâlnire și o
manifestare, întrucât Maria intră în templu „pentru a arăta lumii pe cel care a
dat Legea și o împlinește”, și pentru a-l însoți pe Fiul lui Dumnezeu în prima
sa ofertă către Tatăl.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;"><span style="color: #660000; font-family: arial;">În a doua jumătate a secolului al
IV-lea Egeria, din vestul Europei, în pelerinajul său la Ierusalim aminteștie pe
2 februarie se celebrează solemn cu luminări aprinse „cu mare bucurie de parcă
ar fi fost Paşte” (Egeria, </span><i style="color: #660000; font-family: arial;"><span style="border: 1pt none windowtext; mso-border-alt: none windowtext 0cm; padding: 0cm;">Diario di viaggio</span></i><span style="border: 1pt none windowtext; color: #660000; font-family: arial; mso-bidi-font-style: italic; mso-border-alt: none windowtext 0cm; padding: 0cm;">,<i> </i></span><span style="color: #660000; font-family: arial;"> cap. XXVI). Deși
nu dă nume acestei sărbători, afirmă că „a patruzecea zi se sărbătorește aici
cu mare solemnitate... o procesiune până la bazilica </span><i style="color: #660000; font-family: arial; mso-bidi-font-style: normal;">Anastasia</i><span style="color: #660000; font-family: arial;"> [înviere, în greacă] (Sfântul Mormânt)”. Mărturisește că episcopul
cu această ocazie citește și comentează fragmentul din </span><i style="color: #660000; font-family: arial; mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia după Luca</i><span style="color: #660000; font-family: arial;"> (</span><i style="color: #660000; font-family: arial; mso-bidi-font-style: normal;">Lc</i><span style="color: #660000; font-family: arial;"> 2,21-39)
cu prezentarea lui Isus la templu.</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;">În prima lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mal</i> 3,1-4) profetul Malahia exprimă tema
purificării: „Va şedea precum cel care topeşte şi îi va curăţa pe fiii lui Levi
şi-i va rafina ca pe aur şi pe argint” (v. 3). Textul subliniază necesitatea de
purificare, care vine ca „focul” sau ca <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„leşia”
care spală. E necesar pentru a fi „rafinat ca pe aur şi pe argint” (v. 3),
pentru a putea fi în stare „să aducă Domnului ofrandă după dreptate” (v. 3). <span style="mso-bidi-font-weight: bold;">Este glasul ultimului dintre profeți care
anunță apropierea Domnului, numit „îngerul alianței”, precedat de </span>„mesagerul”
care „va îndrepta calea înaintea mea” (v. 1).<span style="mso-bidi-font-weight: bold;"> Evanghelistul Matei a recunoscut că este Ioan Botezătorul (cf. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mt</i> 11,13-14), „precursorul” lui Isus.</span>
E invitația profetului la responsabilitate deoarece Cuvântul ne este
încredințat pentru a duce în lume „mesagerii” şi nu „proprietarii”. Se anunță
că Domnul intră în templul său cu scopul de a purifica toți preoții: „îi va
curăţa pe fiii lui Levi” (v. 3). Vina lor, semnalată de Malahia constă în a
face un cult exterior. Sunt reproşuri adresate preoţilor: li se reproşează tocmai faptul că oferă victime nepotrivite
(cf. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mal</i> 1,6-14)]. Sunt ascunse
diverse interese și îi îndepărtează pe credincioși de Domnul. Ofranda este a
celui care oferă sacrificiul: e vorba de inimă pe care omul, chiar dacă este
păcătos, prin căinţă şi propunere, o poate obţine de la Dumnezeu (cf. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ps</i> 51,7).</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify; vertical-align: baseline;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;">A doua lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evr</i> 2,14-18)
aduce tema întrupării: ce face Domnul când vine să ne purifice? Expresia cheie sună
așa: Cristos „nu se îngrijeşte de îngeri, ci de urmaşii lui Abraham” (v. 16). E
„se îngrijește” de noi. În traducere înseamnă „a prinde” și „a apuca cu forță”.
În text este același verb folosit în relatarea că Petru este smuls din apele în
care risca să se înece: „îndată Isus a întins mâna, l-a apucat” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mt</i> 14,31). Se tradus literal: „l-a
apucat”. Termen presupune că o parte fuge și cealaltă parte caută sau obține. Apucându-l,
îl ține strâns, cu hotărâre. Fuga se referă la păcatul primilor părinți. Prin întruparea
Isus, nu s-a preocupat de fuga îngerilor răzvrătiți, ci se angajează personal, „umblă
după cea pierduta până când o găseşte; iar când o găseşte, o pune pe umerii săi
bucurându-se” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Lc</i> 14,4-5). Ce însemnă
aceasta pentru Isus? „Trebuia să se facă în toate asemenea fraţilor […].
Aşadar, prin faptul că el însuşi a îndurat încercarea, poate să vină în
ajutorul celor care sunt încercaţi” (v. 17.18). Este fratele nostru, Domnul! [<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Kyrios</i>, în greacă; <i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="background: white;">Kyrie eleison</span></i><span style="background: white;">, înseamna „Doamne, îndură-te” sau „Doamne, miluieşte-ne”</span>].<span></span></span></p><!--more--><p></p><p class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify; vertical-align: baseline;"><span style="font-size: x-large;"><span style="background-color: transparent; color: #660000; font-family: arial; mso-bidi-font-weight: bold;">În <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia după Luca</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Lc</i> 2,22-40) </span><span style="background-color: transparent; color: #660000; font-family: arial;">este introdusă figura
lui Simeon. El este un om drept și cu frică de Dumnezeu. Sunt termenii care indică
pe credinciosul evreu capabil să discearnă vestea mântuirii pe care Isus o va
realiza. Toate acestea se împlinesc prin acțiunea Duhului care schimbă inimile:
„îi fusese descoperit de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l
vedea pe Cristosul Domnului” (v. 26). Simeon este mișcat de Duhul Sfânt pentru
că încearcă să se lase purtat de lumina care îi luminează inima. Este
interesant de notat: privirea lui așteaptă cu credință împlinirea a ceea se
fusese promis. El trăiește un timp de credință mesianică pentru că copilul pe
care el, Simeon, îl ține în brațe indică faptul că mântuirea divină este
împlinită nu doar pentru poporul evreu, ci la toate popoarele destinate să
formeze împreună cu Israelul un popor nou al lui Dumnezeu: „Acum, slobozeşte-l
pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei
mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre
luminarea neamurilor şi gloria poporului tău, Israel!” (v. 29-32). Este lumina
lui Cristos ce ne luminează viața! Este simbolismul luminii de la lumânărilor
aprinse în ziua de astăzi!</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;">Întorcându-se către Maria, Simeon
indică faptul că viața lui Isus este semn de contradicție: „iată, acesta este
pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie
[…], iar o sabie va străpunge sufletul tău!” (v. 34-35). Aici este anticipată
durerea Mariei la picioarele crucii: e durerea pentru moartea Domnului. Evanghelistul
Luca nu relatează scena Mariei sub crucea de pe Calvar. Acest episod este spus
de evanghelistul Ioan (cf. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">In</i> 19,25).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;">Se spune că Ana nu a părăsit
niciodată templul, „slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni” (v. 37),
apoi se afirmă că ea a ajuns chiar în acel moment: „fiind prezentă şi ea, îl
mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau
eliberarea Ierusalimului” (v. 38). Viața destul de lungă a Anei este semnul
înțelepciunii. Văduvia ei este experimentată prin disponibilitatea slujirii lui
Dumnezeu. În evanghelie, Ana este singura care se ocupă de acest rol, fiind purtătoarea
anunțului mântuitor. Ea ne încurajează să sperăm în venirea uimitoarea a
Domnului!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;">Din sărbătoarea de astăzi reiese
o considerație: lumina lumânărilor trebuie să ne facă să ne angajăm de a deveni
lumină, adică transparenți în viața noastră. Îi cerem Domnului să ne lumineze
în pelerinajul nostru pământesc, în a da mărturie că suntem creștini: lumină
spre luminarea omului!</span></p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p><br /><p></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-82822110183017990502024-01-27T13:02:00.005+02:002024-01-28T11:51:53.627+02:00† Duminica a 4-a de peste an [B]: Apropierea de Dumnezeu [28 ianuarie 2024]<p style="text-align: center;"> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6nyK-BGEOSkK-G8r3YbKBSeK6SBwJqR5YG0G-uY8jE9MajbLT6BCOEhJ0s1HzECyGSKraL7-FYKMgPe1S5D5ZckAPA-Z7pXy2YK9mF5ynDrSdFBtLyfOnyVZGK_BbTQ-M3Vu0GTyjeZMwom_Skq2URw-V2img-XLqW2qVVSewpLHVtUNDZVxkVGUZ/s768/Omul%20posedat%20in%20Sinagoga%20din%20Cafarnaum%20-%20de%20James%20Tissot%20(Brooklyn%20Museum).jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="768" data-original-width="626" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6nyK-BGEOSkK-G8r3YbKBSeK6SBwJqR5YG0G-uY8jE9MajbLT6BCOEhJ0s1HzECyGSKraL7-FYKMgPe1S5D5ZckAPA-Z7pXy2YK9mF5ynDrSdFBtLyfOnyVZGK_BbTQ-M3Vu0GTyjeZMwom_Skq2URw-V2img-XLqW2qVVSewpLHVtUNDZVxkVGUZ/w522-h640/Omul%20posedat%20in%20Sinagoga%20din%20Cafarnaum%20-%20de%20James%20Tissot%20(Brooklyn%20Museum).jpg" width="522" /></a></div><span style="color: #660000; font-size: medium;"><div style="text-align: center;"><i>Omul posedat în Sinagoga din Cafarnaum</i> - de <b>James Tissot</b>.</div></span><p></p><p style="text-align: center;"><span style="text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Apropierea
de Dumnezeu</b></span></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (28 ianuarie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="color: #990000;"><span style="color: #660000; font-family: arial; text-align: left;"><span style="font-size: large;">Lecturi biblice: </span></span></span><span style="color: #660000;"><span style="font-size: large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Deuteronom </i>18,15-20; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>1</i><i>Corinteni</i>
7,32-35; </span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="font-size: large;">Evanghelia
<i>Marcu</i> 1,21-28; <a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=1&zi=28" target="_blank">lecturi biblice</a></span></span></span></p><p style="background-color: white; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><b>Omilie</b></span></span></p><p style="background-color: white; text-align: justify;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;">Tema acestei duminici prezintă
lupta lui Isus împotriva Satanei ca expresie semnificativă a venirii „împărăției
lui Dumnezeu”. Este apropierea de Domnul. Liturgia de astăzi se referă la
criteriile pentru a distinge adevărații profeți de cei falși. Contemporanii lui
Cristos deși, conștienți de indicațiile biblice, nu au fost în stare să-l
recunoască drept Mesia, cel așteptat, în persoana lui Isus. Prima lectură este
promisiunea divină de a trimite în Israel un profet ca Moise: „Domnul Dumnezeul
tău va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un profet ca mine – să
ascultaţi de el!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Dt </i>18,15). Evanghelia
prezintă semnele de credibilitate care însoțesc slujirea Domnului: „erau uimiţi
de învăţătura lui, pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în
felul cărturarilor” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i> 1,22). A doua
lectură conţine sfaturile practice, pentru cei chemaţi la slujirea evangheliei
cu „normă întreagă”: Dumnezeu cere o dăruire deplină de la ei. Este „unirea cu
Domnul”: „eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Cor</i> 7,32).<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;">Prima lectură este din cartea <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Deuteronomului</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Dt </i>18,15-20), care înseamnă etimologic „a doua Lege”. Ultima din
cele cinci cărți ale <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Torei </i><span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[</span>în ebraică se spune <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Lege</i>]<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">: este vorba despre </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Geneză,
Exod, Levitic, Numere, Deuteronom</i> ce constituie <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Pentateuhul</i>, în greacă. După ce a vorbit de rege și preoți, acum
trece la exprimarea despre profeți, al cărui prototip este tocmai Moise: „Voi
ridica pentru ei din mijlocul fraţilor lor un profet ca tine. Voi pune
cuvintele mele în gura lui şi el le va spune tot ceea ce eu le poruncesc” (v.
18). Este figura profetului care nu are putere politică, dar este considerat
continuarea lucrării lui Moise. Profetul este așezat deasupra tuturor funcților,
deoarece este „pironit” în Cuvântul lui Dumnezeu. Îi revenea să țină vie
amintirea a ceea ce făcuse Dumnezeu pentru eliberarea poporului și să-i cheme spre
fidelitatea față de Domnul. Sunt profeții care i-au avertizat pe israeliți despre
riscului de a urma alte divinități și au anunțat pedeapsa pentru păcate, dar,
în același timp, le-au garantat iertarea, căci milostivirea lui Dumnezeu făță
de poporul său este veșnică. Domnul vorbește poporului prin oameni aleși de el.
Primii creștini au văzut în Isus nu numai succesorul lui Moise ca îndrumător,
ci profeția însăși întrupată în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Lògos</i>-ul
[în greacă] sau Cuvântul divin. Este prezența lui Dumnezeu în mijlocul adunării [<i style="mso-bidi-font-style: normal;">shekinah</i>, în ebraică, „casă” sau „cort”].</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În a doua lectură (<i>1Cor</i> 7,32-35), apostolul Paul, având în
vedere revenirea iminentă a lui Isus, poate indica, pentru cei chemați să-l
urmese, să renunțe la căsătorie în vederea unei libertăți mai mari. Procedând
astfel, nu intenționează să devalorizeze viața de căsătorie. A fi „atașat” de
Domnul este marea sa preocupare. Mesajul lui Paul trebuie păstrat în context.
Primii creștini erau convinși că Domnul se va întoarce în curând. Așa că Paul
sugerează cum să trăiască așteaptându-l. Ceea ce contează este aderarea la
programul de eliberare anunțat de Isus. Paul nu vrea să diminueze valoarea
căsătoriei, dar cei celibi <span lang="EN-GB">[apostolul
nu era căsătorit] </span>sunt mai liberi să-l slujească pe Dumnezeu și fraților.
Pare un semnal divin… Dar, de fapt, este un rest de puritanism evreiesc unde
sacrul se separă de profan <span lang="EN-GB">[</span>sau
un puritanism neoplatonic pentru care sensibilul aparține unei lumi inferioare
celei spiritule]. Modul de a raționa a lui Paul poate avea greutatea sa, dar
argumentele prezentate pentru a-l susține sunt discutabile. Dumnezeu cere o
dăruire deplină, dar valoarea sau intensitatea nu vin din alegerea unei vieți
de căsătorie ce îl scufundă pe om într-o lume departe de Domnul, ci din lipsa de
disponibilitate: e prezența egoismului. Nu disprețuiește căsătoria care este
stabilită de Dumnezeu de la „început”, dar „citește” unele situații bazate pe scurtimea
timpului și al inevitabilului sfârșit al lumii. Primatul este „unirea cu
Domnul”: „eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji!” (v. 32); „o spun pentru
avantajul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de
cinste şi conduce la Domnul fără abatere” (v. 35). Apostolul este cel care a
„îmbrățișat” cauza lui Cristos [„cele ale Domnului” (v. 32)] și nu este chinuit
de alte „preocupări” [„cele ale lumii” (v. 34)].</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;">În <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia după Marcu</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i>
1,21-28), după ce a relatat primul anunț și chemarea celor patru discipoli, inserează
primul miracol a lui Isus în contextul învățăturii sale: cuvântul său este
eficient și produce eliberarea și mântuirea. Domnul eliberează un om de puterea
diavolului: „I-a poruncit cu asprime, spunându-i: «Taci şi ieşi din el!»” (v.
25). Astfel Marcu sugerează sensul misiunii sale: eliberarea omenirii de sub sclavia
păcatului.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;">Evanghelistul descrie o zi
„tipică” la Cafarnaum: vindecarea unui posedat (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i> 1,23-28), vindecarea soacrei lui Simon Petru (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i> 1,30-31), alte vindecări (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i> 1,32-34). Cu alte cuvinte, este
inutil să afirmăm în detaliu viața lui Isus, pentru că nu trebuie să cunoașteți
decât o zi pentru a înțelege cum a trăit și a lucrat Domnul. Primele acțiuni
ale lui Cristos sunt „vindecări”, pentru că el se prezintă drept Dumnezeu care
vine să vindece oile bolnave ale lui Israel descrise de profetul Ezechiel: „Eu
voi păstori turma mea şi eu le voi face să se odihnească <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[…]. </span>Pe cea pierdută o voi căuta, pe cea
rătăcită o voi aduce înapoi, pe cea rănită o voi bandaja, pe cea slăbită o voi
întări, voi avea grijă de cea grasă şi de cea puternică” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ez</i> 34,15-16). Sinagoga (cuvânt grecesc care înseamnă „loc de
întâlnire”), Cuvântului Domnului și rugăciunea devin locul eliberării, speranța
celor săraci. Are loc la Cafarnaum, în zi de sâmbătă, zi de odihnă, în care
Dumnezeu s-a odihnit după ce l-a creat pe om. Domnul poate readuce lumea la
frumusețea ei originară, cu același cuvânt creator care a făcut universul și
care îi permite să-și exercite autoritatea sa puternică; dar și a face să
domnească asupra zilei de sâmbătă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;">În Marcu, Isus este recunoscut
imediat ca ministru sau slujitor care învață Cuvântul lui Dumnezeu. Anunțând
venirea „împărăției”, Domnul a promis o răsturnare a societății care îi va pune
pe cei săraci, bolnavi, excluși, pe primul loc. Cei prezenți, realizează că
Isus nu repetă fraze făcute de alții, ci acționează pe baza a ceea ce anunță: „s-a
împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc </i>1,15). <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Evanghelistul
spune că Domnul îl eliberează pe unul care este „locuit” de un duh necurat”. Stăpânirea
diabolică este o metaforă care indică violența de tot felul care îl afectează pe
om și societatea, provocând sărăcia și exploatarea. Eliberarea demonului este
semn al biruinței lui Dumnezeu asupra puterii răului și dovada că „împărăția Domnului”
este aproape. Diavolul îl numește pe Isus cu titlul de „Sfântul lui Dumnezeu”.
Este indicat încercarea de a recurge la „cultul personalității” pentru a-l
atrage pe Isus în sfera sa. Dar Domnul nu are nevoie de astfel de titluri
onorifice sau de aprobarea Satanei. Pentru el este important să dea o formă
concretă „împărăției lui Dumnezeu” pe care o anunță: „Isus i-a poruncit cu
asprime, spunându-i: «Taci şi ieşi din el!» Iar duhul necurat, scuturându-l şi
strigând cu glas puternic, a ieşit din el” (v. 25-26). Domnul îl amenință cu
hotărâre: „Taci şi ieşi din el!”<span style="mso-bidi-font-style: italic;"> Eliberarea
omului este semnul victoriei lui Dumnezeu asupra răului: dovada că „împărăția
Domnului” este aproape! </span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;">Să ne ajute Domnul se ne apropiem de Dumnezeu!</span><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="font-size: 14.85px;"><o:p></o:p></span></p><p></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal">
</div><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"></span></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-29698277878779266162024-01-20T07:11:00.028+02:002024-01-22T09:04:08.172+02:00† Duminica a 3-a de peste an [B]: Timpul convertirii – transformarea vieții și a istoriei [21 ianuarie 2024]<p style="text-align: center;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX3SVasKNRUc_BPVmRGPKLvlHuUMt00J8yb7dlPQp7GnrbDWBh_f-7ZukWlNnCzPPWvTOtoHhOaJ264yQsJulbm3uOuM2RxYz_tT0gr50haNAzvBSOB69nWvcZ4HYOsplXQjJnxho_H-89UoAqOfgUklqJFniZq5QcxImZip_XEO1XhFpPABrP0eDv/s1000/John%20and%20James%20(1900)%20-%20by%20Vasily%20Polenov.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="453" data-original-width="1000" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX3SVasKNRUc_BPVmRGPKLvlHuUMt00J8yb7dlPQp7GnrbDWBh_f-7ZukWlNnCzPPWvTOtoHhOaJ264yQsJulbm3uOuM2RxYz_tT0gr50haNAzvBSOB69nWvcZ4HYOsplXQjJnxho_H-89UoAqOfgUklqJFniZq5QcxImZip_XEO1XhFpPABrP0eDv/w640-h290/John%20and%20James%20(1900)%20-%20by%20Vasily%20Polenov.jpg" width="640" /></a></div><span style="color: #660000; font-size: medium;"><div style="text-align: center;"><i>Chemarea lui Ioan și Iacob</i> (1900) <span style="text-align: left;">– de</span> <b>Vasily Polenov</b>.</div></span><p></p><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; text-align: left;"><span style="font-size: x-large;"><b>Timpul
convertirii – transformarea vieții și a istoriei</b></span></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (21 ianuarie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #990000;"><span style="color: #660000; font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice: </span></span><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Iona </i>3,1-5.10; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>1Corinteni</i>
7,29-31; </span></span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: large;">Evanghelia <i>Marcu</i>
1,14-20;</span><span style="color: #990000; font-size: 12pt;"> </span></span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=1&zi=21" style="background-color: transparent; text-align: left;" target="_blank"><span style="font-size: large;">lecturi biblice</span></a></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Tema de astăzi este milostivirea
lui Dumnezeu, trezită de convertirea omului. Isus își începe predicarea „în
Galileea”, „după ce Ioan a fost închis” și reînnoiește ceea ce fusese deja
anunțat de Ioan Botezătorul: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui
Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i> 1,15). Este inima „evangheliei lui Dumnezeu”, vestită de toți
profeții. „Timpul s-a scurtat” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Cor</i> 7,29).
Timpul care ne este dat pe scena acestei lumi este <i style="mso-bidi-font-style: normal;">kairòs</i> <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[</span>în
greacă<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">]. Este timpul </span>favorabil
mântuirii. E anunțul apropierii „împărăției Domnului” și chemării apostolilor. E
expresia milostivirii lui Dumnezeu față de fiecare din noi. Nu trebuie irosit,
căci este spațiul care salvează. E întâlnirea cu Dumnezeu și convertirea inimii. Aceasta este „vestea cea bună” adresată fiecărui om, indiferent de
limbă, popor sau cultură! Prima lectură descrie experiența chemării profetului
Iona care este trimis la Ninive, o cetate coruptă, să anunțe: „încă
patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Iona</i> 3,4). Dar nu a mai avut loc, pentru că ninivienii au crezut în
predica lui Iona și s-au convertit. Dumnezeu se lasă mişcat de căința oamenilor.
A doua lectură este un comentariu a apostolului Paul asupra atitudinii creștine
de așteptare a sfârșitului, „căci figura acestei lumi trece” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Cor</i> 7,31). Fiecare trăiește „ca și cum” nu
ar fi pe acest pământ, cu libertate interioară și detaşare de lume. Este aproape
„împărăția lui Dumnezeu!” E transformarea vieții și a istoriei!<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Prima lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Iona</i> 3,1-5.10) a fost aleasă pentru a
introduce tema convertirii. Cartea lui Iona datează din secolul al V-lea după
exilul babilonian și dezvoltă ideea unei penitenție în fața căruia Dumnezeu cedează:
e convertirea omului. Iona însă nu poate da o veste fericită celor din Ninive,
ci un anunț de nenorocire: „încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus” (v.
4). [Ninive era în Irak, după harta de astăzi]. Expresia scoate în evidenţă voința lui
Dumnezeu de a-şi schimbe hotărârea, amânând pedeapsa: Domnul nu vrea să distrugă
cetatea, ci să o salveze. Este o invitație la pocăință (cf. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Il </i>2,12-14; <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Sof</i> 2,3). Aluzie la cele patruzeci de zile ale potopului, „patruzeci
de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Rg</i> 19,8) sau cei patruzeci de ani ai
exodului. Autorul nu spune care este păcatul cetății păgâne, dar putem deduce
din acuzațiile profeților: este idolatrie, nedreptate, exploatare și asuprire
față de cel mai slab. În special, profetul Naum: este vestirea distrugerii cetăţii
Ninive şi sfârşitul domniei și dinastiei <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[</span>ultimul mare rege asirian este Ashurbanipal (645-635 î.C.)] (cf.
<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Nah</i> 2,9-14). Dar la predicarea lui
Iona ninivienii au posibilitatea să fie feriți de această pedeapsă atâta timp
cât se vor converti. Dumnezeu se răzgândește și evită să facă răul pe care el îi
amenințase. Iona reprezintă mentalitatea evreilor fundamentaliști sau integrist, care
pretindeau că sunt unicii cu dreptul la mântuire. Din acest motiv, profetul nu este
de acord să predice la Ninive, neîmpărtășind atitudinea de milostivire a lui
Dumnezeu față de păgâni. Convertirea ninivitenilor devine un reproș pentru
israeliți, care, deși îl cunosc bine pe Dumnezeu, nu se convertesc și nu-și
deschid inima la milostivirea Domnului față de toți oamenii.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Apostolul Paul explică în a doua
lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Cor</i><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>7,29-31) când îi invită pe corinteni să
trăiască așa „cum nu” „ar avea”, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„ar
plânge”, „s-ar bucura”, „ar poseda”. „Cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar
avea” (v. 29). În Vechiul Testament, căsătoria era cea mai mare instituție cu
care omenirea continua opera de creaţie. Sterilitatea era considerată cel mai
mare blestem. Odată cu apariția învierii, „timpul s-a scurtat” (v. 29) și criterile
vieții s-au schimbat. Paul, într-un context apocaliptic (se aştepta imediat sfârșitul
lumii), redimensionează instituția căsătoriei și încurajează o noua categorie:
„cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar avea”. Timpul este proiectat spre
eternitate. Trebuie să trăim „ca și cum...” am fi trecători, vremelnici sau
provizoriu <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[</span>temporar]. Singur
Dumnezeu rămâne necondiționat. Paul îi îndeamnă pe corintieni să nu dea valoare
absolută vreunei realități pământești: banii, căsătoria, familia, bucurii și
necazuri ale vieții. Cu alte cuvinte, apostolul invită să adoptăm o nouă logică
între relațiile cu ceilalți: aceea a iubirii și a solidarității. Lumea aceasta
este destinată să se termine: <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„căci
figura acestei lumi trece” (v. 31). În schimb valorile „împărăției lui
Dumnezeu” rămân pentru totdeauna. Creștinii care l-au ales să-l urmeze pe Cristos
își stabilesc viața și scara de valori punând pe primul loc ceea ce rămâne
veșnic.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În<i style="mso-bidi-font-style: normal;"> Evangheliei după Marcu</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i>
1,14-20), Isus impune o condiție: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat
împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (v. 15). <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Evanghelia sa este o veste bună pentru că
anunță că Dumnezeu acționează din proprie inițiativă și gratuit pentru a
transforma lumea. „Împărăția” sa constă într-o lume nouă, în care toți sunt
frați și surori și se împărtășesc în pace cu darurile sale pe care le dă
tuturor copiilor săi. Pentru el, convertirea constă nu într-o mărturisire a
păcatelor sau în rituri penitenţiale precum cele practicate de ninivieni sau
botezul administrat de Ioan Botezătorul, ci pur şi simplu în a crede în această
veste bună, lăsându-ne implicat într-o realitate nouă pe care Domnul o începe: „Isus
a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu şi spunând: «S-a
împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi
credeţi în evanghelie!»” (v. 14-15). Tot restul decurge de bunăvoie, fără
a fi silit de nimeni, din această alegere. Ca exemplu al eficacității acestei
vești bune, evanghelistul face referire la chemarea primilor discipoli, care au
fost atrași atât de puternic de Isus încât au lăsat totul în urmă pentru a-l
urma: „«Veniţi după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni!» Lăsând
îndată năvoadele, l-au urmat” (v. 17-18). Formarea grupului de discipoli este
semnul cel mai evident că Dumnezeu își duce la împlinire mântuirea. Împărăția
lui David nu mai există de ceva vreme. Noul Testament este plin de promisiunea
că Dumnezeu însuși va domni. Acesta este motivul pentru care anunțul lui Isus
despre apropierea salvării: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui
Dumnezeu” (v. 15). Este vestea cea bună pe care o așteptau evreii. Pentru a
intra în această „împărăție”, este necesar să ne schimbăm modul nostru de a gândi
despre Dumnezeu, despre oameni, despre istorie. Isus este primul evanghelizator și îi cheamă
imediat pe alții să colaboreze cu el.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Primele cuvinte pe care Domnul le
pronunță atunci când își începe slujirea ca „rabin” itinerant este: timp s-a
împlinit, s-a apropiat „împărăția lui Dumnezeu”; de aceea este timpul convertirii și al credinței în „evanghelie”.
Putem traduce: timpul este provizoriu, Dumnezeu este indepentent, cu puteri depline,
„metoda” este convertirea și credința în „evanghelie”. Conform <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Torei</i> <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[</span>în ebraică este <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Legea</i><span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">], </span>valabilitatea unui fapt
relevant trebuie să fie atestată de doi sau trei martori (cf. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Dt </i>17,6; 19,15; <i style="mso-bidi-font-style: normal;">2Cor</i> 13,1; <i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Tim</i> 5,19). Isus
„cheamă” pe patru dintre ei [două perechi de frați] care trebuie să garanteze
cuvintelor și gesturilor sale. A fi apostol înseamnă a depune mărturie că cel
care trece „de-a lungul” existenței noastre este Domnul însuși.<span style="font-family: Helvetica;"> </span>Cuvântul care ajunge la
frații „Simon și Andrei”, „Iacob și Ioan”, le schimbă pentru totdeauna viața. Isus este <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Kyrios </i><span style="mso-bidi-font-style: normal;">[</span>în greacă]</span>, Domnul, unicul care
dă sens existenței. El le cere tuturor să-l urmeze și să rămână cu el. Aceasta este transformarea
întregii istorii și a vieții!</span></p><p></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal">
</div><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><br /></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-37188931061402583362024-01-13T12:47:00.016+02:002024-01-15T10:09:58.437+02:00† Duminica a 2-a de peste an [B]: Să-l vestim pe Domnul [14 ianuarie 2024]<p style="text-align: center;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxvYUAwFkmdwjjSNbIVDsaT9HYbPMvCLRVDFdPcvVwxJorkebUEuFmycDcZj9oY6agC1f5G8EnNpZe5YseC60unr25eQ7vkVPSyaXgUvw41MsUcvlPmR-dikH7pSMEyCdEv15NkVr94XbpbByMRdFO2LntVzGNyaviRn2-K0vzHUktQ9qJuDgI-MUn/s900/d446bd5b214698397917d385a315641b_XL.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="506" data-original-width="900" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxvYUAwFkmdwjjSNbIVDsaT9HYbPMvCLRVDFdPcvVwxJorkebUEuFmycDcZj9oY6agC1f5G8EnNpZe5YseC60unr25eQ7vkVPSyaXgUvw41MsUcvlPmR-dikH7pSMEyCdEv15NkVr94XbpbByMRdFO2LntVzGNyaviRn2-K0vzHUktQ9qJuDgI-MUn/w640-h360/d446bd5b214698397917d385a315641b_XL.jpg" width="640" /></a></div><span style="font-size: large;"><div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;"><i><span style="color: #660000;">„Veniți și vedeți!” </span></i></span><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="background-color: white; color: #660000; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">–</span></span><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="background-color: white; color: #660000; font-size: xx-large; text-align: justify;"> </span><b style="color: #660000;">de Marko I. Rupnik</b><span style="color: #660000;">.</span></div></span><p></p><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: large;"></span></p><div style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: large;"><b style="font-family: arial; font-size: xx-large; text-align: left;">Să-l vestim pe Domnul</b></span></div><p></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (14 ianuarie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="color: #990000; font-size: large;"><span style="color: #660000; font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice: </span></span><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i><span>1Samuel</span></i><span>
3,3b-10.19; </span></span><span style="font-family: arial; text-align: left;"> </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i><span>1Corinteni</span></i><span>
6,13c-15a.17-20; </span></span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span><span style="color: #660000;">Evanghelia <i>Ioan</i>
1,35-42;</span><span style="color: #990000;"> </span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=1&zi=14" target="_blank"><span style="color: #2b00fe;">lecturi biblice</span></a></span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Astăzi textele biblice ne vorbesc despre
evanghelizare. În Liturgia Cuvântului se afirmă că nimeni nu poate ajunge la o
cunoaştere autentică a lui Dumnezeu dacă nu există nimeni care să-l vestească. Credința
se dezvoltă proporțional cu hrana Cuvântului. Prima lectură arată cum Samuel nu ar fi ajuns să-l
înțeleagă pe Acela care l-a chemat noaptea dacă ar fi fost singur, fără sfatul preotulul
Eli. Evanghelia îl prezintă pe Ioan Botezătorul indicându-l pe Cristos ca „mielul
lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">In</i>
1,29). Apoi, cei doi ucenici ai săi îl urmează. A doua
lectură este un îndemn ce interpretează viața creștină ca pe o jertfă spirituală realizată cu propria viață. <span></span></span><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Este împlinită de fiecare creștin:
începe prin a deveni cu adevărat discipol al Domnului!</span></p><a name='more'></a><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În prima lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Sam</i> 3,3b-10.19), Israel trecea printr-o
perioadă dificilă, dar Domnul alege un tânăr care să-l facă profetul său. E
relatarea chemarii lui Samuel: un personaj foarte important în istoria
Israelului. Este oferit lui Dumnezeu de mama sa, pentru a-i sluji Domnului sub
îndrumarea marelui preot Eli în sanctuarul de la Șilo, ca să-i mulțumească
pentru că i-a dat un fiu. Îi pune numele „Dumnezeu ascultă” <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[</span><i>שמואל Shmuel</i>, în ebraică]. Tânărul
a primit misiunea de a păzi arca Alianței. Era în slujba lui Dumnezeu: „tânărul
Samuel îl slujea pe Domnul înaintea lui Eli” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Sam</i> 3,1). Deși era deja în serviciul Domnului, totuși nu-l
cunoaște: „Samuel nu îl cunoştea încă pe Domnul şi cuvântul Domnului nu-i
fusese încă descoperit” (v. 7). Este posibil să rămâi în „casa lui Dumnezezeu”,
să-i faci servicii, dar să nu-l cunoști… Când într-o noapte aude că cineva îl
strigă merge la Eli, preotul sanctuarului. De două ori. A treia oară îi dă un
sfat pentru că își dă seama că Dumnezeu îl cheamă: „dacă vei mai fi chemat,
spune: «Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!»” (v. 9). Se poate
întâmpla ca el să vorbească, dar tu să nu înțelegi. De aceea îi spune: „vorbeşte,
Doamne, căci slujitorul tău ascultă!” Dumnezeu ne vorbește prin faptele vieții
sau prin profeți, dar noi suntem incapabili să-l recunoaștem, în ciuda faptului
că suntem credincioși practicanți, că îi slujim Domnului. După indicația
preotului, învățăm să ne adresăm persoanei potrivite, lui Dumnezeu. Domnul îl
cheamă pe nume, Samuel, de mai multe ori. Tânărul nu are experiența modului de
a acționa și de a vorbi cu Dumnezeu. Îndrumarea preotului este absolut necesară
ca să-l recunoască. Așa cum va fi și cea a lui Ioan Boteztorului pentru cei doi
ucenici din evanghelie. Samuel intră într-o relatie cu Domnul numai după
ascultarea omului lui Dumnezeu. Domnul se revelează cum vrea el, dar o face
prin mediere unui om. Ceea ce impresionează puternic este promptitudinea cu
care Samuel acceptă invitația Domnului care îi încredințează o misiune pentru
întreg poporul de a fi profet. Samuel ascultă și pune în practică cele auzite. El
va conduce Israelul după voința lui Dumnezeu.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În a doua lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Cor</i> 6,13c-15a.17-20), apostolul Paul
reia astăzi cu îndemnuri puternice, ceea ce am meditat deja duminica trecută,
cu privire la sacramentul botezului: e „corespunderea” noastră unei chemări intense
a vocii lui Dumnezeu ce și-a făcut loc în inimile noastre<span style="mso-bidi-font-style: italic;">: „</span>Dumnezeu, care l-a înviat pe
Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea sa” (v. 14). </span><span style="text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">El le amintește realitatea și semnificația învierii: e</span></span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> </span><span style="font-size: x-large;"><span style="color: #660000;">„puterea” sau
„forța” lui Dumnezeu! </span><span style="color: #660000; mso-bidi-font-style: italic;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span><span style="color: #660000;">Corintienii au primit „darul” Duhului
Sfânt. Unii dintre ei au „motivat” că sunt liberi să gestioneze dimensiunea
sexuală după plăcerea lor. Paul confirmă cu forță că nimeni nu are voie să se folosească
de trupul său ca instrument al „plăcerii” deoarece este „templul Duhului”.
Trupul și sufletul sunt locuite de Duhul Sfânt, ce ne cheamă la sfințenie. Formarea
un singur trup cu Cristos înseamnă a te „lăsa” implicat în persoana și valorile
sale, după modul său de „a fi” și „a gândi”: „cel care se uneşte cu Domnul este
un singur duh cu el” (v. 17). Sau poate că „nu ştiţi că trupul vostru este
templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care îl aveţi de la Dumnezeu
şi că nu sunteţi ai voştri?” (v. 19)</span><a href="file:///F:/PREDICI%20-%20LENOVO%20(2024)/ANUL%20B/TPA%20%5bB%5d/II%20TPA%20(B)/II%20TPA%20B%20-%20pr%20Isidor%20Chinez%20(2024).doc#_ftn1" name="_ftnref1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: Arial;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></a><span style="color: #660000;">. Fiecare
creștin are o chemare care îl unește cu Domnul și în același timp îl pune în slujirea
Bisericii.</span></span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> </span><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Pe parcursul vieții noastre
învățăm să devenim discipoli, să integrăm învierea în viața noastră.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="mso-bidi-font-style: italic;">În </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia după Ioan</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">In </i>1,35-45),<span style="font-family: Helvetica;"> </span>Botezătorul este martor al prezenței și misiunii lui Isus
Cristos, Mesia. În acest text asistăm la trecerea ucenicilor din grupul lui Ioan
Botezătorul spre cel al lui Isus: „Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre
discipolii săi. Şi, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: «Iată-l pe mielul
lui Dumnezeu!» Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe
Isus” (v. 35-37). În evanghelia, Ioan Botezătorul îl desemnează pe Isus drept „mielul
lui Dumnezeu”. El este adevăratul „miel pascal”, care eliberează omenirea de sclavia
păcatului, ia păcatul lumii. S-ar putea traduce: „varsă iubirea peste lume”, împacă
omenirea cu Dumnezeu. Acest nume are rădăcini adânci în iudaism și reprezintă,
potrivit evanghelistului Ioan, denumirea cea mai potrivită pentru a exprima
misiunea Domnului: e „mielul lui Dumnezeu!” „Voi ştiţi că nu prin lucruri
pieritoare, argint sau aur, aţi fost răscumpăraţi <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[…] </span>ci cu sângele preţios al lui
Cristos, ca un miel neprihănit” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1 Pt</i>
1,18-19), spune Petru. Aici „sângele” este „viața oferită” de Dumnezeu.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Ioan Botezătorul face o invitație
celor doi dintre disipolii săi de a-l primi pe Isus drept „învățător”. Apoi,
încep să-l urmeze și să-l întrebe unde locuiește. Invitația Domnului de a-l
urma găsește un teren bun pentru oamenii care-l caută pe Dumnezeu și adevărul
său. Dar ceea ce provoacă decizia lor de a-l urma sunt cuvintele cu care Isus
îi invită să meargă cu el și să vadă: „«Învăţătorule unde locuieşti?» El le-a
zis: «Veniţi şi vedeţi!»” (v. 38-39). <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Evanghelistul nu relatează ceea ce și-au spus
unul altuia pe parcursul acestei perioadei în care au stat împreună, dar vrea
să clarifice că experiența personală i-a convins că el este adevăratul Mesia.
Unul dintre cei doi, Andrei, îl întâlnește pe fratele său Simon care îi spune: „«L-am
găsit pe Mesia!» – care, tradus, înseamnă «Cristos» – şi l-a adus la Isus” (v.
41-42). Acesta, privindu-l „i-a zis: «Tu eşti Simon, fiul lui Ioan; tu te vei
numi ‚<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Chefas</i>’ – care înseamnă ‚Petru’»”
(v. 42). Este un nou nume dat lui Petru – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Chefas</i>,
ceea ce înseamnă „piatră”. Dar mai înseamna doua lucruri: persoană încăpățânată
sau neinteligentă. Petru este cu adevărat un cap de piatră, nu înțelege mai nimic
din evanghelie. Totuși „piatra” este, în atributul lui Dumnezeu, credincios,
fidel, stâncă sau stabilitate. Acesta este semnul misiunii conferite de Isus lui Petru: să-l vestească pe Domnul, în ciuda „bâl<span style="mso-bidi-font-style: italic;">bâierilor</span>”
<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[</span>cuvinte nedeslușite<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">] </span>sale!</span></p>
<div style="mso-element: footnote-list;"><!--[if !supportFootnotes]--><br clear="all" />
<hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><a href="file:///F:/PREDICI%20-%20LENOVO%20(2024)/ANUL%20B/TPA%20%5bB%5d/II%20TPA%20(B)/II%20TPA%20B%20-%20pr%20Isidor%20Chinez%20(2024).doc#_ftnref1" name="_ftn1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: Arial;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></a> </span><span style="color: #660000;"><span style="font-size: medium;">Sfântul Paul
foloseşte diferiţi termeni pentru a indica părţi sau aspecte ale persoanei
umane. <i>Sarx</i>, în greacă,
este carne sau trup. Prin acest termen nu se indică atât partea materială a
omului, cât aspectul limitat al firii omeneşti şi, prin extensiune, la
slăbiciunile şi condiţia de păcat. <i>Psyche</i> [în greacă] indică, în special,
principiul vieţii biologice: e psihicul nostru. Este o formă specifică de
reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos; e
totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări. Apostolul
Paul este evreu. După gândirea ebraică acest principiu vital încetează o dată
cu moartea. Mai este și <i>p<span style="mso-bidi-font-style: italic;">neuma</span></i> [în greacă]: este spirit
sau duh; e partea cea mai nobilă din om. Își are originea în Dumnezeu şi
orientează întreaga persoană spre Domnul. Rămâne o dificultate găsirea unor
termeni corespunzători în limba română, deoarece suflet, spirit sau duh sunt
aproape sinonime şi corespund lui <i>pneuma, p</i><i>syche</i> ar putea fi exprimat prin psihic sau conştient.</span><span style="font-size: 10pt;"><o:p></o:p></span></span></p>
</div></div><p></p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000;"></span></span></p><div><div>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p>
<div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoFootnoteText"><o:p><span style="color: #660000;"> </span></o:p></p>
</div>
</div>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-48315583975135940022024-01-06T16:55:00.001+02:002024-01-06T16:55:22.603+02:00† Botezul Domnului [B]: Misterul Botezului [7 ianuarie 2024]<p style="text-align: center;"> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCUSKLdbeAcMIFd6noUoEvnW44V43sxz8u_WEK-uv0BiJ-xiQsh1kHJs0t6BEYnj_uxS234qGUsUFezQmpGPvlX0KzogfU5N83CSCw9LuRINvSOcCZGNs6ldfyAiX4bgF7zOgOp_rwh_YEboXmLWidHbaDb1l0PELSFBDPFgqq4nDOBX6pmUEmEAz4/s800/Botezul%20lui%20Isus%20by%20Carl%20Bloch%20-%200.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="453" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCUSKLdbeAcMIFd6noUoEvnW44V43sxz8u_WEK-uv0BiJ-xiQsh1kHJs0t6BEYnj_uxS234qGUsUFezQmpGPvlX0KzogfU5N83CSCw9LuRINvSOcCZGNs6ldfyAiX4bgF7zOgOp_rwh_YEboXmLWidHbaDb1l0PELSFBDPFgqq4nDOBX6pmUEmEAz4/w362-h640/Botezul%20lui%20Isus%20by%20Carl%20Bloch%20-%200.jpg" width="362" /></a></div><span style="color: #660000; font-size: medium;"><div style="text-align: center;"><i>Botezul lui Isus</i> de <b>Carl Bloch.</b></div></span><p></p><p style="text-align: center;"><span style="text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Misterul
Botezului</b></span></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (7 ianuarie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="background-color: white; color: #660000; font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice: </span><span style="text-align: left;"><b> </b></span><span style="color: #660000;"><span style="text-align: left;"><i>Isaia</i>
55,1-11; </span><span style="text-align: left;"><i>1Ioan</i> 5,1-9; </span><span style="text-align: left;"><i>1Ioan</i> 5,1-9; </span></span></span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=1&zi=7" style="font-size: x-large; text-align: left;" target="_blank">lecturi biblice</a></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;"><span style="text-align: left;"><span style="color: #660000;"><b>Omilie</b></span></span></span></p><p style="text-align: justify;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Este sărbătoarea Botezului Domnului.
Liturgia Cuvântului amintește a doua <i style="mso-bidi-font-style: normal;">epifanie</i>,
adică momentul în care Isus Cristos s-a manifestat lumii ca salvator prin
scufundarea lui în apa Iordanului. Pentru ortodocși acesta este adevăratul
Crăciun, în sensul că astăzi se celebrează recunoașterea deplină [<i style="mso-bidi-font-style: normal;">epifania</i><span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">]</span> sau manifestare, arătarea Fiului lui
Dumnezeu și la Betleem și în botezul său. Se deschid larg porțile vieții pentru
omul rănit de păcat! Se încheie astăzi celebrările Nașterii Domnului și începe
timpul obișnuit din an, în care este oferită <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia după Marcu</i> (anul B). În prima lectură este textul din profetului
Isaia unde Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu mâncarea care hrănește fără
cheltuieli spre deosebire de hrana scumpă care nu satisface deloc: „voi, toţi
cei însetaţi, veniţi la apă […<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">]
</span>fără argint şi fără plată!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Is </i>55,1).
Este reprezentată apa care coboară din cer și udă pământul, fertilizându-l și
nu se întoarce fără să-și fi încheiat lucrarea benefică. Este indicat cum
trebuie găsit Dumnezeu. E perioada favorabilă: timpul mesianic începe tocmai cu
botezul Domnului. Tema ascultării Cuvântului este reluată în a doua lectură sub
aspectul credinței teologice: Cuvântul acționează, își dezvăluie harul de
mântuire numai celor care îl ascultă cu credință. Apostolul Ioan precizează că
ascultarea plină de credință include atitudinea de încredere, adică implicarea
personală în exigenţele Cuvântului: este încredere necondiționată, inseparabilă,
în viața credinciosului; este puterea care cucerește lumea: „aceasta este
victoria cu care a învins lumea: credinţa noastră” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1In</i> 5,4). În fragmentul evanghelic accentul cade asupra naturii
botezului în Duhul Sfânt, pe care Ioan Botezătorul era incapabil să-l
administreze, dar care va fi administrat de Domnul spre iertarea păcatelor. E o
ocazie prețioasă: suntem invitați să reflectăm asupra botezului nostru, așa cum
este „modelat” după botezul lui Isus.<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Prima lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Is</i> 55,1-11) se adresează evreilor
exilați în Babilon ce întrezeau acum eliberarea și întoarcerea lor în țara
promisă. Profetul Isaia, ale cărui oracole sunt relatate în partea a doua [<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Deutero-Isaia</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Is</i> 40-55)], intenționează să le dea o garanție în ceea ce privește
realizarea proiectului lui Dumnezeu: „Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la apă […<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">]</span> fără argint şi fără plată!”
(v. 1). Dumnezeu este pe cale să facă o alianță veșnică cu poporul său reînnoit
de exil, pentru ca ei să poată fi martori la mântuirea care trebuie să se extindă
asupra tuturor popoarelor: „voi încheia cu voi o alianţă veşnică, după
bunătatea de neclintit faţă de David” (v. 3). Profetul subliniază că ei vor
trebui să colaboreze cu acțiunea divină: „căci aşa cum ploaia şi zăpada coboară
din ceruri şi nu se întorc acolo fără să ude pământul şi să-l facă să rodească,
să încolţească şi să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, la
fel va fi cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se va întoarce la mine în
mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care
l-am trimis” (v. 10-11). Cu alte cuvinte, ei trebuie să-l caute pe Domnul, să
aibă încredere în el și să-și „abandoneze” propriile interese personale pentru
a „adopta” gândurile Domnului.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">A doua lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1In</i> 5,1-9) vorbește despre victoria
obținută de cei care cred în Domnul: „Oricine crede că Isus este Cristos este
născut din Dumnezeu […<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">]. </span>Oricine
este născut din Dumnezeu învinge lumea. Şi aceasta este victoria cu care a
învins lumea: credința noastră”<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">
(v. 1.4), în Domnul. </span>Botezul nu le poate fi luat, căci ne naștem din
Dumnezeu, devenim copiii lui Dumnezeu. Numai rămânând întemeiați în credința în
Cristos, îl putem birui pe diavolul care „îl ocroteşte şi Cel Rău nu se atinge
de el” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1In</i> 5,18). În crucea și
învierea Domnului, iubirea lui Dumnezeu a fost revelată și învinge orice rezistență:
„Acesta este cel care vine prin apă şi sânge, Isus Cristos. Nu numai prin apă,
ci prin apă şi sânge. <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">[…] </span>Trei
sunt cei care dau mărturie: Duhul, apa şi sângele. Şi aceştia trei sunt una”
(v. 6.7-8). Dacă Isus, Mesia, cel botezat „părea” uman, Cristos, cel răstignit,
este cu siguranță un om, deoarece sângele leagă dumnezeirea de omenire.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia după Marcu</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i>
1,7-11) se relatează botezul lui Isus de către Ioan Botezătorul. El i-a invitat
pe cei păcătoși la convertire și le-a administrat botezul ca semn al iertării
lui Dumnezeu: „Ioan predica, zicând: «Vine după mine cel care este mai puternic
decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua
încălţămintei. Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt»”
(v. 7-8). Pe Marcu îl interesează doar să indice cum, când și unde a început
manifestarea evangheliei lui Dumnezeu către lume: totul a început lângă Iordan,
râul care curge pașnic în stepa Ierihonului, marcând granița dintre deșertul de
răsărit și țara promisiunii, acolo unde toți locuitorii Iudeii se înghesuiau să
fie botezați.<span style="font-family: Helvetica;"> </span>Într-o zi apare și Isus printre
păcătoși, venind din Galileea, regiunea locuită de israeliți pe care Ierusalimul
o considera semipăgână. Coborând în apă împreună cu păcătoșii, arată că vrea să
se împărtășească de starea lor, dorind să stea alături de ei, pentru a-l însoți
în ieșirea lor din sclavie spre libertate. El devine unul dintre noi, devine solidar
cu omenirea, nu în păcat, ci a purta consecințele păcatului.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Domnul a voit să primească
botezul lui Ioan: e botezul pocăinţei. Cei care se apropiau de el exprimau
dorinţa de a fi purificaţi de păcate şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, se angajau
să înceapă o viaţă nouă. Primii creștini simțeau o oarecare jenă în faptul că
Isus a primit botezul lui Ioan împreună cu o mulțime de oameni care și-au mărturisit
păcatele. După sfântul Marcu însemnă că botezului lui Isus poate fi înțeles
pornind de la ceea ce se întâmplă: „În zilele acelea, a venit Isus din
Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată ce s-a
ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând
spre el” (v. 9-10). Între timp un glas din cer spunea: „Tu eşti Fiul meu cel
iubit, în tine mi-am găsit plăcerea” (v. 11). Este relatarea evanghelistului
pentru a exprima semnificația botezului lui Isus: e prezența lui printre
păcătoși. Nu a fost răspunsul lui la nevoia de a se purifica, ci ocazia în care
a început să-și îndeplinească misiunea pe care i-o încredințase Tatăl. Domnul
s-a angajat să adune un popor reînnoit, dispus să accepte „împărăția lui
Dumnezeu”. Cufundându-se în apă cu toți păcătoșii, Isus nu a făcut ceva
nepotrivit pentru Fiul lui Dumnezeu, ci mai degrabă s-a arătat ca adevăratul
Mesia, nu în templu sau într-un palat, ci împărtășind suferința și limitările persoanei
umane. În botezul lui Isus cerurile au fost sfâşiate; relaţiile dintre Dumnezeu
şi om au fost restabilite pentru totdeauna, graniţele au căzut şi toate temerile
de pedepsele lui Dumnezeu s-au sfârşit; nu se comportă ca un judecător, ci este
mereu de partea omului. Semnificaţia botezului lui Isus se dezvăluie numai pe
cruce: botezul este acceptarea morţii pentru păcatele omenirii. Botezul capătă
sensul deplin în moartea, prin scufundarea în apele Iordanului. Botezul nostru
e o invitaţie la a descoperi „misterul” sub spoiala slăbiciunii şi mizeriei
noastre umane!</span></p><p></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal">
</div><span style="font-size: 12pt; text-align: left;"><span style="color: #660000;"></span></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-71633546693833622682024-01-05T10:36:00.025+02:002024-01-06T12:07:30.125+02:00† Epifania Domnului [A B C]: Toate popoarele păgâne sunt chemate la mântuire [6 ianuarie 2024]<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWjbJJyUsmzgz_lmwVbmkGj8FXpfURuloVBpV5L-7-g5x33IMvoabXfC0xyEerHokvq4xV4E3uSbUOIKFpoB6q2wH4ITW2F_7bm4VKGdYMHki7XJQzdSQV5EQ7qRWRWdGZhGUiAh4E0S3HIgSxdH3eEv6kzcj853_eO8iA8FnRdapNTwB4i9mDXFIK/s564/Inchinerea%20Magilor%20-%208.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="564" data-original-width="564" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWjbJJyUsmzgz_lmwVbmkGj8FXpfURuloVBpV5L-7-g5x33IMvoabXfC0xyEerHokvq4xV4E3uSbUOIKFpoB6q2wH4ITW2F_7bm4VKGdYMHki7XJQzdSQV5EQ7qRWRWdGZhGUiAh4E0S3HIgSxdH3eEv6kzcj853_eO8iA8FnRdapNTwB4i9mDXFIK/w640-h640/Inchinerea%20Magilor%20-%208.jpg" width="640" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: large;"><i>Adorația magilor.</i></span></div><p style="text-align: center;"> <span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Toate popoarele păgâne sunt chemate la mântuire</b></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (6 ianuarie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="color: #990000; text-align: left;"><span style="color: #660000;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;">Lecturi biblice: </span></span></span></span><span style="color: #660000;"><span style="font-size: large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Isaia</i>
60,1-6; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Efeseni</i>
3,2-3a.5-6; </span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="font-size: large;">Evanghelia <i>Matei</i>
2,1-12;</span><span style="font-size: 12pt;"> </span><span style="font-size: large;"><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=1&zi=6">lecturi biblice</a> </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="font-family: arial; text-align: left;"><b>Omilie</b></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În solemnitatea de astăzi, cele
trei texte biblice ne dezvăluie sensul nașterii Domnului în perspectiva
popoarelor chemate de a se reuni </span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">într-o nouă unitate</span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">, </span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">în Isus Cristos, „principele păcii”, „Emanuel”, adică </span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Dumnezeu-cu-noi, </i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">în planul lui Dumnezeu</span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">. Profetul Isaia prezintă Ierusalimul ca destinația
unui pelerinaj al tuturor popoarelor: devine centrul lumii – lumina care nu
este a ei, dar care totuși strălucește asupra sa: „luminează-te, Ierusalime,
căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta!” (</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Is</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> 60,1). Este lumina lui Dumnezeu! În
spatele ei este imaginea Bisericii. Nu este ea lumina căci lumina este de la
Dumnezeu care strălucește asupra ei, permițând popoarelor să meargă în lumina
Domnului. Concluzia oracolului profetic: „vor veni şi vor aduce aur şi tămâie
şi vor aduce laude Domnului” (</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Is</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">
60,6). Apar magii în </span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia după
Matei.</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> Sunt figura popoarelor străine chemate și ele, atrase de misterul grotei
de la Betleem, dornice să-l adore pe „regele iudeilor”, simțind că el este și
regele lor: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui
la răsărit şi am venit să-l adorăm” (</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Mt</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">
2,2). „Căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit
daruri: aur, tămâie şi smirnă” (</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Mt</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">
2,11). Chiar și textul apostolului revine la aceeași temă – destinaţia
universală a vestirii lui Cristos: „prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut
misterul […] că păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi
sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Ef</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> 3,3.6). Paul stabilește o graniță precisă:
misterul voinței lui Dumnezeu de a aduna toate popoarele sub crucea Domnului.
Nașterea lui Isus la Betleem reprezintă începutul unirii familiei umane, readusă
la unitatea ei originară. Este Epifania Domnului [în limba greacă </span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">epiphàinō</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">], adică arătarea, manifestarea
sau revelarea Domnului către cei trei magi. E sărbătoare în care creștinii
reflectă asupra caracterului universal al credinței lor căci toate popoarele, chiar și păgânii, sunt chemate la mântuire!</span></p><a name='more'></a><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În prima lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Is</i> 60,1-6), luată din partea a treia a lui <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Isaia </i>[<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Trito-Isaia</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Is</i> 56-66)], este
descrisă un eveniment viitor ce privește soarta Israelului: într-o zi
Ierusalimul, cetatea în care Dumnezeu și-a așezat „casa” [<i style="mso-bidi-font-style: normal;">shekinà</i>, în ebraică – adică prezența lui Dumnezeu în mijlocul
poporului său], se va umple de lumină: „căci lumina ta vine şi gloria Domnului
răsare deasupra ta!” (v. 1). O lumină mare va atrage toate popoarele pe
calea sa: îi investește și îi luminează. Atunci neamurile, atrase de
lumina lui Dumnezeu, poartă daruri: aur, ca semn al adeziunii la „împărăția lui
Dumnezeu” și tămâie, simbolul participării lor la cultul sau închinarea Domnului. Potrivit
profetului, neamurile străine sau păgânii, vor obține mântuirea, numai dacă se vor
alătură Israelului dând cult Dumnezeului lor. Profetul reflectă
asupra „universalității credinței” și proiectează un timp viitor, aplicând-o
mântuirii care, ca o haină de lumină strălucitoare, împodobește Ierusalimul, care
este destinația popoarelor pământului ce aduc daruri: „vor veni şi vor aduce
aur şi tămâie şi vor aduce laude Domnului” (v. 6). Este un mesaj de pace
universală care va ajunge în întreaga cetate.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În a doua lectura (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ef</i> <span style="mso-bidi-font-weight: bold;">3,2-3a.5-6)</span> Paul descoperă misterul ascuns generației dinainte, în
virtutea căreia neamurile sau popoarele păgâne sunt chemate să împărtășească cu
iudeii, care au crezut în Cristos, promisiunile făcute poporului evreu: „poate
aţi auzit de economia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată pentru voi:
prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul […] că păgânii sunt
împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai
promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (v. 2-3.6). Făgăduințele făcute
de profeți se împlinesc astăzi prin Isus. Este „economia harului” (v. 2),
adică viaţa Bisericii. Anunțarea lui Cristos întregii omeniri, fără excepție,
este „misterul” apostolic. În ziua Epifaniei,
afirmăm că Domnul nu este prizonierul unei anumite culturi sau a unei forme de
civilizație, dar întreaga evanghelie este o invitație universală fără limite și
frontiere, adresată tuturor popoarelor. Paul le amintește efesenilor că au primit „ministerul” sau slujirea de a vesti evanghelia către neamuri, popoarele
păgâne: o slujire nouă pentru o realitatea nouă. Este destinația universală a „evangheliei”
și darul mântuirii tuturor, în plinătatea ei.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">O istorie, povestită de sfântul Matei, care în detaliile sale nu poate fi în întregime istorică. Evanghelistul
prezintă atitudinea magilor ca exemplu pentru fiecare căutător al lui Dumnezeu.
În timp ce evreii – cei mai pregătiți – nu-l acceptă pe Mesia și s-au
împotrivit venirii lui, magii vin de departe într-o călătorie foarte lungă ca să-l
întâlnească și să-l adore pe prunc. După <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia
lui Matei</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mt</i> 2,1-12), promisiunea
relatată în cartea lui <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Isaia</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Is</i> 60,1-6), s-a împlinit odată cu
venirea lui Isus. Vizita magilor reprezintă anticiparea simbolică a unui mare
pelerinaj al popoarelor ce în diferite moduri s-au alăturat lui Cristos,
acceptând mesajul său şi plasându-se la baza existenţei lor. Darurile pe care
le aduc magii sunt: aur, tămâie și smirnă, care prevestește soarta
dureroasă a copilului. După Matei, regele Irod și tot Ierusalimul, în loc să se
bucure de nașterea „regelui nou-născut al iudeilor” (v. 2), sunt supărați și
Irod se gândește deja cum să-l elimine. Venirea magilor înseamnă simbolic unirea
sau alăturarea la Isus a oamenilor de orice culoare sau limbă. Astăzi suntem
conștienți că mântuirea ajunge în multe feluri la credincioșii altor religii
și la cei care se numesc atei dar practică valori evanghelice. Misiunea creștinilor
nu mai este de a converti cât mai mulți oameni la creștinism, ci de a intra în
dialog cu toți oamenii de bună voință pentru a crea o lume mai bună în care să
prevaleze valorile evanghelice ale păcii, dreptății și solidarității. Mântuirea
nu este un bun al poporului ales, nici nu este un monopol creștin. Salvarea
este a tuturor oamenilor prin Domnul!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Primele două capitole din <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evangheliei după Matei</i> sunt numite „evanghelia
copilăriei”. Ele reflectă evenimentul pascal în care se vede lumina: este
steaua care vine din răsărit – e stea mesianică (cf. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Num</i> 24,17). Magii vin din Orient (cf. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Rg</i> 10,1-13). Este inutil să căutăm în aceste capitole fapte
istorice în sensul modern al termenului deoarece este un tratat teologic pentru a
demonstra respingerea lui Mesia de către evrei și primirea lui din partea
păgânilor care vin să-l caute spre a-l „adora”: „căzând la pământ, l-au adorat
şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă”<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>(v. 11). Toate neamurile sau popoarele păgâne
sunt chemate la mântuire!</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal" style="tab-stops: 382.2pt;">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ciclo
B</i>,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Edizioni Paoline, Torino
1989;<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Commento della Bibbia</i> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; <span style="mso-bidi-font-weight: bold;">Garcìa
J. M., </span>http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; <span style="mso-bidi-font-weight: bold;">Lasconi
T., </span>http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Ravasi G., <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p>
<div class="MsoNormal" style="tab-stops: 382.2pt;">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><br /><p></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-2273475760811885682023-12-31T11:33:00.004+02:002023-12-31T11:33:53.574+02:00† Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu (Anul Nou) [A B C]: Binecuvântarea lumii cu pace, prin Maria [1 ianuarie 2024]<p style="text-align: center;"><span style="color: #660000;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="color: #660000;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYrlaFPhu3JFJvX1-X30grlOL4VMw27EzlXbaFqlBE6q19e7i0cQyNums4p86HJ3kCETMqLAEuFvqWLSDdpCy2Al6tV9XSy6Uigwcx-3XS5IOy4yGvLcD4JvSRvPwXC6KRTjSStuwA3fMK_aySBnq86cLmZ1QSud2Za-rGVBvj_nDucauONzqAWY5p/s1280/binecuvantari%20-%200.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="660" data-original-width="1280" height="330" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYrlaFPhu3JFJvX1-X30grlOL4VMw27EzlXbaFqlBE6q19e7i0cQyNums4p86HJ3kCETMqLAEuFvqWLSDdpCy2Al6tV9XSy6Uigwcx-3XS5IOy4yGvLcD4JvSRvPwXC6KRTjSStuwA3fMK_aySBnq86cLmZ1QSud2Za-rGVBvj_nDucauONzqAWY5p/w640-h330/binecuvantari%20-%200.jpg" width="640" /></a></span></div><span style="color: #660000;"><br /><div style="text-align: center;"><i><span style="font-size: large;">Binecuvântarea... </span></i></div></span><p></p><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Binecuvântarea lumii cu pace, prin Maria</b></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (1 ianuarie </span><span style="color: #660000;">2024) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="color: #990000; font-size: 14.85px; text-align: left;"><span style="color: #660000;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;">Lecturi biblice: </span></span></span></span><span style="color: #660000;"><span><span style="background-color: transparent; font-size: large; text-align: left;"><i>Numerii</i> 6,22-27; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="font-size: large;"><i>Galateni</i> 4,4-7;</span><span style="font-size: x-large;"> </span></span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span><span style="font-size: large;">Evanghelia
<i>Luca</i> 2,16-21;</span></span><span style="font-size: large;"><span> </span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2024.asp?luna=1&zi=1" target="_blank">lecturi biblice</a></span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Începem un nou an pe care
providența divină ni-l oferă în contextul mântuirii inaugurate de Domnul Isus. <span lang="EN-GB">Odată cu introducerea
calendarului gregorian [15 octombrie 1582], octava Nașterii Domnului coincide
cu prima zi a anului calendaristic civil. </span>Există multe teme
importante în liturgia de astăzi: binecuvântarea, circumcizia în ziua a opta, maternitatea
Mariei, Născătoarea lui Dumnezeu – semnul maternității prin care oferă lumii pe
Fiul lui Dumnezeu al cărui nume este „principele păcii” (<i>Is</i> 9,5). 1 ianuarie este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace în
întreaga lume. Ne limităm la a face o sinteză a acestor teme în jurul
conceptului „binecuvântare”, foarte important din punct de vedere biblic. Este
binecuvântarea lumii cu pace, prin Maria!</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Liturgia de astăzi contemplă
diferitele fapte și realități mesianice, dar atenția este concentrată asupra
Mariei, Mama lui Dumnezeu și Om. La opt zile de la nașterea lui Isus, ne amintim
de sfântă Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu <span lang="EN-GB">[</span><i>Theotókos</i>,
în greacă] care „l-a născut pe Regele care stăpâneşte cerul şi pământul în veac
de veac” (Sedulius, <i>antifonul de la
intrare</i>). Reflecția este la Cuvântul făcut om și născut din Maria; apoi
este „tăieria împrejur” a lui Isus, ca
ritual al alipirii la comunitatera ebraică; amintește de numele dat lui Mesia
și îl ascultă pronunțat cu gingășie de mama sa. Biserica invocă pacea pentru
lume, pacea [<i>shalóm</i>, în ebraică] lui Isus
[<i>Yoshuà</i>],
și o face prin Maria, mijlocitoarea și colaboratoarea Domnului: „Zămislindu-l
pe Cristos, născându-l, hrănindu-l, înfăţișându-l Tatălui în templu, suferind
împreună cu Fiul său răstignit pe cruce, ea a cooperat într-un mod cu totul
deosebit la opera Mântuitorului, prin ascultare, credinţă, speranţă și iubire
aprinsă, pentru a reda sufletelor viaţa supranaturală. De aceea, ea ne este
Mamă în ordinea harului” (<i>Lumen gentium</i>,
61).<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span lang="EN-GB">În prima lectură (<i>Num</i> 6,22-27) invocăm binecuvântarea lui Aaron, cea mai veche atestată
de Sfânta Scriptură și împărtășită la sfârșitul sărbătorilor liturgice. Este
centrată pe chipul și numele lui Dumnezeu care acum, în Cristos, sunt vizibile
și accesibile (cf. <i>Col</i> 1,15-20). Da,
astăzi putem vedea fața lui Dumnezeu fără a muri (cf. <i>Ex</i> 3,6; 33.20.23) și putem pronunța numele Domnului fără teamă. Este
un Dumnezeu „binevoitor”: „</span>Domnul să facă să strălucească faţa lui spre
tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să-ţi
dăruiască pacea!” <span lang="EN-GB">(v. 25-26).
Este „binecuvântare”: </span>„să pună numele meu peste fiii lui Israel şi
eu îi voi binecuvânta!”<span lang="EN-GB"> (v. 27)
cu „pace”.</span><span lang="EN-GB"> </span>Acest cuvânt vine de la verbul „a
binecuvânta” <span lang="EN-GB">[</span><i>barak</i>, în ebraică], cu substantivul „binecuvântare”
<span lang="EN-GB">[</span><i>berakah</i>]. În Sfânta Scriptură există două tipuri de binecuvântări:
cea care vine de la Dumnezeu și determină o persoană sau un popor prin chemare;
iar cea de-a doua declară credința și lauda Domnului. Apare de 398 de ori în
Vechiul Testament. Binecuvântarea sa este legată de darul păcii. Știm că
„pacea” este pentru Biblie nu numai un „dar”, ci o „plinătatea” a tuturor
bunurilor. Este semnul strălucitor al Chipului lui Dumnezeu ce iradiază lumină,
pace și binecuvântare!</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span lang="EN-GB">În a doua lectură (<i>Gal </i>4,4-7) începe o nouă eră, dar timpul ajunge „acum” până de plinătatea
ei, adică timpul a devenit „matur” pentru a-l primi pe Dumnezeu. Plinătatea sau
împlinirea se manifestă într-un Fiu născut dintr-o femeie, supus <i>Torei</i>, adică <i>Legii</i>, „</span>ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege, ca să
primim înfierea” (v. 5). Apostolul Paul afirma că Isus s-a născut „din femeie”
(v. 5). În liturgia de astăzi iese în evidență figura Mariei, adevărata mamă a
lui Isus, Omul–Dumnezeu. El reamintește că Domnul <span lang="EN-GB">[</span><i>Kyrios</i>,
în greacă], Fiul lui Dumnezeu, face parte pe deplin familiei umane. Solemnitatea
nu celebrează așadar o idee abstractă, ci un mister, un eveniment istoric: Isus,
persoana divină, s-a născut din Fecioara Maria, care este – în sensul adevărat
– mama sa. <span lang="EN-GB">În cele din urmă,
în prezența Duhului Sfânt care ne îngăduie astăzi să celebrăm Euharistia, să chemăm
pe Dumnezeu cu numele de „Tată”: „</span>pentru că sunteţi fii, Dumnezeu l-a
trimis pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: «<i>Abba</i>, Tată!»” (v. 6). Ascultând și
urmându-l pe Domnul, intrăm într-o viață de libertate sub îndrumarea Duhui
Sfânt. Și Maria este mereu acolo pentru a ne invita: „să faceţi tot ce vă va
spune!” (<i>In</i> 2,5). </span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Astăzi în <i>Evanghelia după Luca</i> (<i>Lc</i>
2,16-21) este același text de la miezul nopții și din Liturghia din zorii
dimineții Crăciunului. Evanghelia ne spune că Dumnezeu vine să ne umple pe
deplin speranțele noastre. În noaptea Crăciunului s-a sărbătorit nașterea
Mântuitorului. Această este „vestea cea bună”, adică evanghelia, care ar fi
trebuit anunțată tuturor oamenilor, începând cu împăratul August și cu locuitorilor
din Nazaret… Dar Dumnezeu nu vede astfel lucruri cum le-am vedea noi. El își
trimite îngerii la păstori: cei mai săracii dintre săraci. Sunt primii care a
primit vestea bună. Ei sunt primii care i-au descoperit pe Maria și pe Iosif cu
nou-născutul culcat într-o iesle: „păstorii au plecat în grabă şi i-au găsit pe
Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle” (v. 16). Sfântul Luca ne spune că
ei pleacă glorificând pe Dumnezeu și lăudându-l pentru toate câte auziseră şi
văzuseră: „după ce l-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul care le fusese spus
despre acest copil” (v. 17).</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Fragmentul ce a fost ales astăzi
vorbește despre prezentarea la templu în ziua a opta, pentru circumcizia și
impunerea numelui: „când s-au împlinit opt zile pentru circumciderea lui, i s-a
pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost
zămislit” (v. 21). Fiul lui Dumnezeu devine evreu, determinând astfel
rădăcinile evreiești ale credinței noastre creștine. Ascultând și trăind
Cuvântul, ca și Maria, ce era evreică, păstrăm în inimile noastre sensul de a
fi creștini autentici, întemeiați și înrădăcinați în credință în Domnul Isus.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Astăzi, 1 ianuarie, este Ziua
Mondială de Rugăciune pentru Pace în lume. Ne gândim la toate țările marcate de
război, violență, terorism. Nu uităm de familiile care lacrimează… Dumnezeu l-a
trimis Isus și Duhul său de iubire, așa că noi suntem artizanii păcii și milostivirii.
Trebuie să învățăm să trăim împreună ca frați,… asemenea Mariei!</span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">
</span></span></p><p class="MsoNormal"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Să ne dorim „Un an
nou fericit!”</span></p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: large;"><br /></span></span></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-21494149165842992002023-12-29T21:42:00.002+02:002023-12-31T09:54:35.019+02:00† Sfânta Familie: Isus, Maria şi Iosif [B]: Isus – misterul minunat al familiei din Nazaret [31 decembrie 2023]<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQtOP4t0Pdf5nF2IvcLrzja6sOaM1meiACWHayFCupH-K1_Prk8M8r-tiaROQoR6SU20RavzakhS-GgotTjaNJmBq3w6-K2Qywomml2jK5VzOfwHtv34RkX7lLMyABU_gVmseRTX5IuhosGw-GghYE0AFKehlbzy1pOKZojnyUXd-9OgPhwsPTGOBB/s1057/133135136_3109496785951166_843677518671969748_o.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1057" data-original-width="857" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQtOP4t0Pdf5nF2IvcLrzja6sOaM1meiACWHayFCupH-K1_Prk8M8r-tiaROQoR6SU20RavzakhS-GgotTjaNJmBq3w6-K2Qywomml2jK5VzOfwHtv34RkX7lLMyABU_gVmseRTX5IuhosGw-GghYE0AFKehlbzy1pOKZojnyUXd-9OgPhwsPTGOBB/w518-h640/133135136_3109496785951166_843677518671969748_o.jpg" width="518" /></a></div><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: large;"><i>Domnul la templu.</i></span></p><p style="text-align: center;"> <span style="text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Isus – misterul
minunat al familiei din Nazaret</b></span></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (31</span><span style="color: #660000;"> decembrie </span><span style="color: #660000;">2023) </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="color: #990000; text-align: left;"><span style="color: #660000;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: large;">Lecturi biblice: </span></span></span></span><span style="color: #660000;"><span style="font-size: large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Geneză</i>
15,1-6; 21,1-3; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Evrei</i>
11,8.11-12.17-19; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;">Evanghelia <i>Luca</i>
2,22-40 [sau forma scurtă </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Luca</i> 2,22.39-40</span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="font-size: large;">];</span><span style="font-size: 12pt;"> </span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2023.asp?luna=12&zi=31" target="_blank"><span style="font-size: large;">lecturi biblice</span></a></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><b>Omilie</b></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În solemnitatea de astăzi a
Sfintei Familii, textele biblice ne propun figura lui Abraham. Se remarcă în
prima și a doua lectură reprezentând modelui omului ce trăiește din credință
având o promisiune umană imposibilă ca să devină tată la o vârstă înaintată și
mai cu seamă cu o soție sterilă. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Scrisoarea
către Evrei</i> spune că fidelitatea înseamnă ținerea promisiunii lui Dumnezeu
ce le făgăduise Sarei și lui Abraham nenumărați descendenți, o țară și un
pământ. „Nu te teme”, spune Dumnezeu, sub lumina nenumăratelor stele. Abraham
crede în Domnul! Evanghelia este prezentarea lui Isus în templu după
prescripţia Legii mozaice. În fragmentul evanghelic, Simeon și Ana sunt martorii
mântuirii care vine prin Domnul. Linia de legătură a lecturilor este de căutat
în primatul paternităţii lui Dumnezeu asupra paternităţii umane. Din fragmentele
biblice apare o invitație puternică la relativizarea drepturilor părintești în
lumina faptului că părinţii nu sunt „creatorii” copiilor lor, ci sunt doar
slujitorii şi servitorii vieţii, întrucât primesc de la Dumnezeu „îngrijirea”
și protecția copiilor, dar au posibilitatea de a planifica existența. În
această duminică, liturgia ne invită să medităm asupra familiei lui Isus:
aceasta este o ocazie prețioasă de a reflecta despre familie.<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În prima lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Gen</i> 15,1-6; 21,1-3) se relatează cum
Dumnezeu intră în istoria unei familii – Abraham și Sara – și îi dă un nou sens
vieții. Domnul nu forțează voința lui Abraham și a Sarei și nici nu le încalcă
voia. Pleacă de la dorința de a avea un fiu. „Vizitează” această familie
realizând ce și-au dorit, dar și mult mai mult făcând bine pentru ei face
binele întregii omeniri. Abraham primise o mare misiune de la Dumnezeu de a fi
tatăl unui popor prin care binecuvântarea Domnului avea să ajungă la neamuri.
Dar Sara, soția lui Abraham, era sterilă. Atunci patriarhul, conform
obiceiurilor vremii, a încercat să aibă un copil cu o altă femeie. Și a reușit.
Dar Dumnezeu i-a descoperit că „fiul făgăduinței” avea să se nască Sara, soția
lui. Proiectul Domnului este implementat prin intermediul unui cuplu uniți
printr-o solidaritate profundă. Avem credința lui Abraham ce e susținut de
Domnul. Minunată alianță între bărbat și femeie! Este bătrân acum Abraham când
vorbește cu Dumnezeu: „Nu te teme, Abram! Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va
fi foarte mare” (v. 1). Domnul „l-a condus afară şi i-a zis: «Priveşte spre cer
şi numără stelele, dacă poţi să le numeri!» Şi i-a spus: «Aşa va fi descendenţa
ta»” (v. 5). Este descendența lui Isaac! S-a împlinit promisiunea. Se dezvoltă
tema moștenirii… Mesajul religios este simplu: omul fără urmași nu are viitor. Abraham
este omul de credință care l-a întâlnit pe Dumnezeu: acum are plinătatea
viitorului! În istoria creștină, Euharistia este moștenirea noastră, dar și
garanția unei existențe semnate de „prezența” lui Dumnezeu în Isus Cristos.
Să-l lăudăm pe Domnul pentru marele dar al familiei. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În lectura a doua (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evr</i> 11,8.11-12.17-19) este celebrată credința
lui Abraham și a Sarei, care pune în lumină dimensiunea „simbolică” a fiului
promisiunii – Isaac, unicul născut oferit lui Dumnezeu. Este imaginea lui Cristos-Mesia.
Autorul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Scrisorii către Evrei</i> [probabil
un preot evreu devenit creștin] se adresează la sfârşitul secolului întâi după
Cristos, creștinilor iudei care, din cauza persecuțiilor, s-au îndepărtat de
Ierusalim. Aceștia se tem că îndepărtarea „fizică” de cetatea sfântă îi poate
îndepărta și de participarea la inaugurarea „împărăției lui Dumnezeu” ce are
Ierusalimul ca piatră de temelie. Autorul îi invită să privească la exemplul
strămoșilor trecându-i în revistă într-o privire de ansamblu: ei credeau
deoarece existența lor se baza pe „stânca” Cuvântului lui Dumnezeu. Exemplul este
Abraham, fidelul model din toate timpurile. Lectura de astăzi este justificată
în memoria pe care o celebrăm – Sfânta Familie. Este pentru că are un singur
fundament – credința ce trăiește într-o relație de iubire fără granițe: „prin
credinţă, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un loc pe
care avea să-l primească drept moştenire şi a plecat fără să ştie unde merge;
prin credinţă, şi Sara, deşi sterilă şi trecută de vârstă, a primit puterea de
a zămisli un fiu” (v. 10-11); „prin credinţă, Abraham l-a adus ca jertfă pe
Isaac atunci când a fost pus la încercare” (v. 17). Cu credința patriarhului
Abraham, noi nu mergem în cautarea de dovezi matematice, dar participăm la
sfânta Euharistie care este „locul” în care ne putem întâlni cu Dumnezeu,
oricând vrem!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În „evanghelia copilăriei” sfântul
Luca (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Lc</i> 2,22-40) (sau forma
prescurtată <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Lc</i> 2,22.39-40) relatează
prezentarea pruncului Isus [<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Yoshuà</i>,
în ebraică] în templu și mărturia profetică a lui Simeon și a Anei despre
Domnul. Expunerea se încheie cu un scurt rezumat despre „viața ascunsă” a lui
Isus în Nazaret: „Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în
Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de
înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui” (v. 39-40). Din acest
moment și până la apariția sa în public – aproximativ treizeci de ani – nu știm
nimic despre viața și parcursul formativ sau educațional al rabinului itinerant.
Evanghelia de astăzi este importantă pentru că ne descoperă ceea ce trebuie să
ne fie suficient: Isus, Fiul lui Dumnezeu, crește ca om după legile naturii la
nivel fizic, intelectual și de credință. Putem spune că „viața ascunsă” a lui
Isus în Nazaret este anticiparea acelei <i style="mso-bidi-font-style: normal;">kènosìs
</i>[în greacă]: este golire sau înjosire, pe care sfântul Paul o va dezvolta
în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Scrisoarea către Filipeni</i> [2,1-11],
în special: „s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea
oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost socotit ca un om” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Fil</i> 2,7)]. Aceasta înseamnă că Isus,
supunându-se efortului de căutare, îl va descoperi încet, citind Cuvântul lui
Dumnezeu și interogând evenimentele și întâlnindu-se cu oameni.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Printre drepții lui Israel, Simon
și Ana, sunt cei doi care au harul și capacitatea de a recunoaște că în acel
copil se ascunde o taină sau un mister</span><span style="color: #660000; font-size: x-large;">: „era la Ierusalim un om cu
numele Simeon, şi acesta era un om drept şi evlavios, […<span lang="EN-GB">]</span><span lang="EN-GB"> </span>A fost condus
de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus” (v. 25.27);
dar mai era acolo „Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer.
Aceasta era mult înaintată în vârstă. […] Slujea zi şi noapte prin posturi şi
rugăciuni. […] Vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea
Ierusalimului” (v. 36.38).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Euharistia este cu adevărat
„sacramentul” întrupării, pentru că ne „dezvăluie” <i>epifania</i> [în greacă e manifestarea sau apariția] unui „Dumnezeu
ascuns” care devine unul dintre noi pentru a putea fi asemenea lui Dumnezeu.
Familia este „spațiul” în care Isus a învățat să fie el însuși fără rezerve,
până la moarte, până la înviere. Domnul este misterul minunat al familiei din
Nazaret!</span></p><p></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal">
</div><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"></span></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-41804379204083795372023-12-26T20:17:00.023+02:002023-12-26T21:23:22.809+02:00† Sfântul Ioan, apostol și evanghelist: A văzut și a crezut [27 decembrie 2023]<p style="text-align: center;"><span style="color: #660000;"> </span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="color: #660000;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjITVcQ8evfRl7XUbFKIt2-tyxGoCL2m0aat3tm63MpGrPXztXVfuLSjVb3VjlNR_f2S0OcCCx_8TnelHAfN3UUUklRhTod5Wd4xqru6IXY4qpSJ6kMdD_7AUEvHNZin2f6vZ3K1O8YQGKsKc-7uyfdLzgfKQnMB2KFv30XDGgUt0D6OYuYc4yhtCWP/s800/image.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="532" data-original-width="800" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjITVcQ8evfRl7XUbFKIt2-tyxGoCL2m0aat3tm63MpGrPXztXVfuLSjVb3VjlNR_f2S0OcCCx_8TnelHAfN3UUUklRhTod5Wd4xqru6IXY4qpSJ6kMdD_7AUEvHNZin2f6vZ3K1O8YQGKsKc-7uyfdLzgfKQnMB2KFv30XDGgUt0D6OYuYc4yhtCWP/w640-h426/image.jpg" width="640" /></a></span></div><p></p><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="text-align: left;"><b>A văzut
și a crezut</b></span></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; text-align: center;"><span style="font-family: arial; font-size: large;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (</span><span style="color: #660000;">27 decembrie </span><span style="color: #660000;">2023) </span></span></p><p style="background-color: white; text-align: center;"><span style="color: #990000; text-align: left;"><span style="color: #660000;"><span style="font-family: arial; font-size: large;">Lecturi biblice: </span></span></span><span style="color: #660000;"><span style="font-family: arial; font-size: large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>1Ioan</i> 1,1-4; </span><span style="text-align: left;"> </span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="font-family: arial; font-size: large;">Evanghelia <i>Ioan </i>20,1a.2-8; </span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2023.asp?luna=12&zi=27" style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;" target="_blank"><span style="font-size: large;">l</span></a><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2023.asp?luna=12&zi=27" style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;" target="_blank"><span style="font-size: large;">ecturi biblice</span></a></span></span></p><p style="background-color: white; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></p><p style="background-color: white; text-align: justify;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Astăzi Biserica îl sărbătorește
pe sfântului apostol Ioan, evanghelistul. Se citesc două fragmente din
scrierile sale, care conduc la tema „uceniciei”: o cale pe care a urmat-o până
la capăt. Ioan spune că discipolul este „pe care îl iubea Isus” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">In</i> 20,2). Aceasta înseamnă că nu s-a
limitat să-l iubească pe Domnul, dar s-a lăsat iubit de către el. Pe scurt, este aceeași „ucenicie”
ca a Mariei: înainte de propunerea îngerului Gabriel că Dumnezeu promite să
facă lucruri pentru ea, ea acceptă să se lase iubită, adică lasă libertatea
să acționeze asupra sa: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”
(<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Lc</i> 1,38).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Să trecem asupra textelor de
astăzi. În prima sa scrisoare (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1In</i> 1,1-4),
apostolul folosește două verbe care se referă la două feluri de cunoaștere: una
sensibilă, vizibilă și una derivată din credință. Prima se vede în expresiile sale: „ce
am auzit, ce am văzut cu ochii noştrii, ce am privit şi mâinile noastre au
pipăit” (v. 1) sau atins. Aceste verbe indică cunoaștere sensibilă: un element
care stă în fața noastră și noi putem să-l percepe cu simțurile noastre, cu văzul,
auzul, atingerea. Dar mai există un alt verb care se referă la o altă cunoaștere:
este<span style="mso-spacerun: yes;"> cunoașterea prin </span>credința, care însă are nevoie de
semnul sensibil percepută de simțurile umane: „cu privire la Cuvântul vieţii –
căci viaţa s-a arătat: noi am văzut şi dăm mărturie” (v. 1-2). „Viața” a
căpătat un aspect vizibil și noi – adică „noi” cei din comunitatea creștină – am
auzit-o, am văzut-o, am atins-o, dar și am contemplat-o, adică vrea să spună:
în timp ce ochii noștri au văzut aspectul exterior, perceptibil cu simțurile,
contemplarea derivă din credință. Ne-a purtat dincolo de aparențe, pentru a
înțelege prezența Cuvântului<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;"> </span>de viața </span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">[</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">logos</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">, în greacă]</span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">,
ceea ce a fost cu Tatăl înainte de veacuri: „ceea ce era de la început” (v. 1) şi
„vă vestim viaţa cea veşnică ce era la Tatăl şi care ni s-a arătat” (v. 2). Ne
confruntăm cu două feluri de cunoaștere: una sensibilă și cunoaștere care
derivă din credință. A vedea este propriu ochilor, în timp ce contemplarea este
proprie credinței. Este atitudine de meditație sau de observare a fenomenelor,
opusă atitudinii active. „Ucenicia” are această caracteristică de a vedea lucrurile
la un dublu nivel: este a depăși ceea ce se vede, pentru a înțelege semnul rămânerii la prezenţa invizibilă a lui Dumnezeu. Discipolul vede cu
ochii săi şi cu credința sa contemplă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia după Ioan</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">In</i>
20,1a.2-8) de astăzi se relatează vizita la mormânt lui Isus. Scena este
descrisă după cum urmează: este anunțul Mariei Magdalena </span><span style="text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">– „l-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde
l-au pus” (v. 2) –</span></span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">, Ioan aleargă la
mormânt; ajuns acolo, se opreşte şi îl așteaptă pe Simon Petru care sosește cu
greu: „Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede
decât Petru şi a ajuns primul la mormânt” (v. 4). La acest punct, autorul se
concentrează doar pe reacția discipolului „pe care îl iubea Isus”: „dar
celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la
mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat” (v. 5). Odată
sosit Petru, intră și el în mormânt. Despre Petru spune că: „a venit şi Simon Petru, care
îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul,
care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit
aparte, într-un loc” (v. 6-7). Apoi a intrat discipolului „pe care îl iubea
Isus”: „Atunci a intrat şi celălalt discipol, care sosise primul la mormânt. A
văzut şi a crezut” (v. 8). Petru doar a observat, dar ucenicul „pe care îl
iubea Isus”, după ce „a văzut și a crezut”.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Astfel ne găsim din nou în fața a două feluri de cunoaștere: cunoașterea sensibilă și cunoașterea care derivate din
credință. A vedea este proprie ochilor, în timp ce contemplarea este propriu
credinţei. „Ucenicia”, după sfântul Ioan, are deci această caracteristică: a
vedea lucrurile la nivel dublu, trecând dincolo de ceea ce apare, pentru a surprinde semnul rămânerii la prezența invizibilă a lui Dumnezeu. În cele din urmă,
toate cele ce văd pentru Petru și Ioan rămân cuprinse în mormântul gol, giulgiurile și
ştergarul. Discipolul </span><span style="text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">– cel „pe care îl iubea Isus” – </span></span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">are însă o privire pătrunzătoare, capabilă să treacă
dincolo de lumea vizibilă. Dincolo de aparențe este vederea prezenței Celui Înviat: „a
văzut și a crezut”. Discipolul vede cu ochii săi și cu credință contemplă. În
această privire de credinţă vede semnele liturgice care dobândesc o
semnificație nouă. Vede Euharistia, care este semnul unei „prezențe”: trupul și
sângele lui Isus. Vede „Cuvântul” scris pe paginile sacre, care dobândește o capacitate cu
totul specială: de a ne vorbi nouă. Vede „adunarea” </span><span style="color: #660000; font-size: x-large;">[<i>qahal</i>, în ebraică sau biserică] care se roagă și laudă pe Dumnezeu,
ce devine o imaginea vie a Sfintei Treimii. </span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">Deci: este „locul” de contemplare
a misterului lui Dumnezeu. Este intuirea vie!</span></p><p></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="background-color: white; text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal">
</div><span style="color: #660000;"></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-78442672546341652572023-12-25T21:18:00.022+02:002023-12-26T11:29:29.336+02:00† Sfântul Ștefan, primul martir: Perseverând în credință [26 decembrie 2023]<p style="text-align: center;"> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCNR980ba18uXBEsfMpUsB7TTqwsbEcbnzs0CBb9V5kfEKTNyU8nXqt1DDywx5rum4dzynobAr5sOvip_i2zjW70jfGnET5WU1oyfb_hMKGlP8kPfFr0zcvfssIPH1ZQIvMCK4Cs93ZoVCx736Zc7SgkwPt7_LyKMJgJ22EXRsc8D5lKWNe4Z43N_r/s1401/133093148_3107234296177415_7112007797222930082_o.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1401" height="548" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCNR980ba18uXBEsfMpUsB7TTqwsbEcbnzs0CBb9V5kfEKTNyU8nXqt1DDywx5rum4dzynobAr5sOvip_i2zjW70jfGnET5WU1oyfb_hMKGlP8kPfFr0zcvfssIPH1ZQIvMCK4Cs93ZoVCx736Zc7SgkwPt7_LyKMJgJ22EXRsc8D5lKWNe4Z43N_r/w640-h548/133093148_3107234296177415_7112007797222930082_o.jpg" width="640" /></a></div><br /><p></p><p style="text-align: center;"><b><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Perseverând în credință</span></b></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: arial;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (</span></span><span style="font-family: arial;"><span style="color: #660000;">26 decembrie </span></span><span style="color: #660000; font-family: arial;">2023) </span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="color: #990000; font-family: arial; text-align: left;"><span style="color: #660000;"><span style="font-size: large;">Lecturi biblice: </span></span></span><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="font-size: large;"><i>Faptele Apostolilor</i> 6,8-10; 7,54-59; </span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="font-size: large;">Evanghelia <i>Matei</i>
10,17-22;</span><b style="font-size: 12pt;"> </b></span></span><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2023.asp?luna=12&zi=26" style="background-color: transparent; text-align: left;" target="_blank"><span style="font-size: large;">lecturi biblice</span></a></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Sărbătoarea Nașterii Domnului
este urmată imediat de aceea a sfântului Ștefan, primul martir, dintr-un grup
lung de bărbați și femei care și-au dat viața pentru Domnul. Sunt cei mai apropiați și primii care au mărturisit credința cu martiriul
lor. </span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">A fost fixată întotdeauna, în mod semnificativ, la 26 decembrie, căci este „însoțitorul lui Cristos” [</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">comites Christi</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">, în latină ]. </span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">Se relungește solemnitatea Nașterii Domnului timp de opt zile. E timpul bucurie
pentru tot poporul lui Dumnezeu! În atmosfera veselă de Crăciun, această
comemorare ar putea părea deplasată. Nașterea Domnului este sărbătoarea vieții
și ne oferă seninătate și pace. De ce să ne tulbure încântarea
cu amintirea unei violențe atât de sângeroase? În realitate, din perspectiva
credinței, sărbătoarea sfântului Ștefan e în deplină sintonie cu sensul profund
al Nașterii Domnului. În martiriu violența este învinsă de iubire, moartea de
viață. Biserica vede în jertfa martirilor „nașterea lor pentru cer”. Celebrăm
astăzi „ziua de naștere” a lui Ștefan pentru cer, care izvorăște din Nașterea Domnului. Isus transformă moartea celor care îl iubesc în zorile adevăratei vieți noi! Sfântul Ștefan este unul dintre cei șapte diaconi (cf. </span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Fap</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> 6,1-6). Cuvântul pe care Biserica ne
face să-l citim astăzi este centrat pe tema persecuției. Este izvor de rodnicie
apostolică și de reînnoire a Bisericii. Textele biblice încadrează martiriul lui Ştefan în ambientul ostilităţii faţă de
Domnul: „Iată! Văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui
Dumnezeu!” (</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Fap</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> 7,56). Isus prezintă
deschis discipolilor săi, fără să ascundă nimic, din ceea ce presupune a fi „creștin”: „Fiţi atenţi la oameni […] Veţi fi duşi, din cauza mea, înaintea
guvernanţilor şi a regilor ca mărturie înaintea lor şi a păgânilor (</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Mt</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> 10,17-18). </span><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Ştefan are o credinţă vie,
concretă, trăită, care se vedea în faptele şi în viaţa sa.</span></p><a name='more'></a><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Faptele Apostolilor</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Fap</i>
6,8-10; 7,54-59) intenţionează să încadreze moartea lui Ştefan în contextul
persecuţiei care îi lovește pe discipolii Domnului, așa cum l-a lovit pe el
însuși în misterul răscumpărării. [</span><span style="text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Termenul de „discipol” indică pe cei care aderă la
creştinism, fie de origine păgână, fie iudaică]. </span></span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">Ștefan este condus la Sinedriu să fie judecat
pentru două crime: blasfemie (cf. </span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Fap</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">
6,11) și predicare împotriva templului (cf. </span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Fap</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">
6,14). La fel s-a întâmplă în procesului lui Isus. Aici se ridică martori falși
pentru a-l acuza (cf. </span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Fap</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> 6,11). Dumnezeu
intervine în mersul procesului cu propria sa mărturie, producând doua
fenomene în persoana lui Ștefan: o înțelepciune inspirată (cf. </span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Fap</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> 6,9-10) și schimbarea
feței sale (cf. </span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Fap</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> 6,15). Ștefan
este dispus să moară pentru iubirea lui Cristos. Ne reamintește fiecăruia
dintre noi că ieri s-a născut un copil, dar un copil pentru care într-o zi mii
de oameni vor prefera să-și dea viața numai să nu-l tăgăduiască. Este vestea cea
bună a iubirii pe care a venit s-o anunțe. Martiri sunt în primul rând oameni
care sunt profund îndrăgostiți de viață. Sfântul Luca nu foloseşte aici verbul
„a lapida” [</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large;">lithaso</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: italic;">, în greacă</span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">]:
a ucide pe cineva cu lovituri de pietre. Termen tehnic pentru executarea
sentinţei de condamnare la moarte după legea iudaică prin aruncarea cu pietre, pentru a scoate în evidenţă actul ilegal al iudeilor care îl linşează pe
Ştefan: „în timp ce îl loveau cu pietre, Ştefan a strigat, zicând: «Doamne
Isuse, primeşte sufletul meu!»” (v. 59). Cei mai mari martiri au murit cu
aceste cuvinte: „te iert”. Sunt aceleași cuvinte pe care Isus le pronunță pe
cruce pentru călăii săi. Sunt cuvintele pe care Ștefan le-a pronunțat față de câlăii
săi: „apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: «Doamne, nu le
socoti păcatul acesta» şi, spunând aceasta, a adormit” (v. 60). Verbul grec „a
adormi” [</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large;">koimaomai</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">] este la pasiv: „a muri”, cu o nuanţă de credinţă: a
adormi în Domnul (</span><i style="color: #660000; font-size: xx-large; mso-bidi-font-style: normal;">Fap</i><span style="color: #660000; font-size: xx-large;"> 7,60).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia după Matei</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mt</i>
10,17-<span style="mso-bidi-font-weight: bold;">22) introduce să fim atenți la
oameni:</span> „Fiţi atenţi la oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor
şi vă vor biciui în sinagogile lor! Şi veţi fi duşi, din cauza mea, înaintea
guvernanţilor şi a regilor ca mărturie înaintea lor şi a păgânilor” (v. 17-18).
Liturgia cere să ne manifestă cu viața credința în Isus Cristos. În Noul
Testament cuvântul „martiri” [<i style="mso-bidi-font-style: normal;">martyrion</i>,
în grecă sau <i style="mso-bidi-font-style: normal;">martyrium</i>, în latină sau
la plural <i style="mso-bidi-font-style: normal;">martyria</i>] indică mărturia
că discipolii lui Isus sunt chemați s-o dea în fața lumii. Fidelitatea față de evanghelie
presupune multe riscuri. Cei care aleg să-l urmeze pe Isus le cunoaște. Domnul
a fost întotdeauna clar: „Veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. Însă
cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit” (v. 22).
Mântuirea pe care ne-o dă Isus nu ne eliberează de suferință. Dimpotrivă,
secvența implică dovezi și de durere. Câți discipoli, de-a lungul secolelor,
pentru iubirea lui Isus, au experimentat experiența crucii?! Aceasta este
cântarea fidelității.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Isus s-a născut într-o lume
violentă. De aceea vine să ne elibereze. Duhului Sfânt îl
ajută pe Ștefan, îmbrăcat în puterea lui Isus, să rezistă cu blândețe la
violența adversarilor săi. Identificarea vieții sale cu cea a Domnului este
evidentă: „Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul”, spunea Isus. Ştefan va
spune: „Doamne Isuse, primeşte sufletul meu!” (v. 59). El se întoarce astfel
la Tatăl. În iubirea sa incredibilă, Dumnezeu ni se alătură în umanitatea
noastră. Isus preia natura noastră umană pentru ca noi să putem trăi în Duh.
Plin de harul și puterea Domnului, Ștefan se oferă lui Cristos: el se lasă
invadat de Duhul Sfânt. Ştefan are aceleaşi sentimente, aceleaşi
atitudini ca şi a lui Cristos faţă de Tatăl şi faţă de persecutorii săi. Misterul
Duhului Sfânt ce a acoperit-o pe Maria cu „umbra” sa, continuă lucrarea de iubire
în omenire: „el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer, a văzut
gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu” (v. 55). Duhul
Fiului este cel care vorbește în el, care îl face martor al lui Cristos.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Să-i cerem Domnului harul să
perseverăm în credință chiar și atunci când dovezile ne ustură ca niște spini
în trup, când îndoielile ne atacă și când neînțelegerile altora ne rănesc.</span></p><p></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal">
</div><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><br /></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-7266280491669604662023-12-23T14:08:00.004+02:002023-12-23T14:08:58.925+02:00† Nașterea Domnului (Crăciunul): Copilul culcat în iesle [24 – 25 decembrie 2023]<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_bwuC-bQro8c-7OHIDBCO1W5O5XRbignV8GzNQm_HPfRNhewdd_dFIXD2JBqdVrknuXZyBcghfK6xvgl99ln-U4CWhIhn4p7yU6Vx1yoYikWni3q_HWh11LrbRoIu2Mmz5TW_g5UfrA8xSyC60adt2Q8m9AW6SY3WBji31JrJNBGBhXbx6_n8Y_3E/s900/133131799_3107245726176272_3072264300440095525_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="712" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_bwuC-bQro8c-7OHIDBCO1W5O5XRbignV8GzNQm_HPfRNhewdd_dFIXD2JBqdVrknuXZyBcghfK6xvgl99ln-U4CWhIhn4p7yU6Vx1yoYikWni3q_HWh11LrbRoIu2Mmz5TW_g5UfrA8xSyC60adt2Q8m9AW6SY3WBji31JrJNBGBhXbx6_n8Y_3E/w506-h640/133131799_3107245726176272_3072264300440095525_n.jpg" width="506" /></a></div><br /><p style="text-align: center;"><b><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Copilul culcat în iesle</span></b></p><p style="text-align: center;"> <span style="font-size: large;"><span style="background-color: white; color: #990000; font-family: arial;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (noaptea </span></span><b style="text-align: left;"><span style="color: #660000;">– </span></b><span style="background-color: white; color: #990000; font-family: arial;"><span style="color: #660000;">24 decembrie </span></span><span style="background-color: white; color: #660000; font-family: arial;">2023) </span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #990000;"><span style="font-family: arial; text-align: left;"><span style="color: #660000;">Lecturi biblice: </span></span></span><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Isaia</i> 9,1-6; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Tit </i>2,11-14; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;">Evanghelia
<i>Luca</i> 2,1-14.</span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><b>Omilie</b></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Liturgia Nașterii Domnului face
referința la lumină, în mod frecvent. În rugăciune – la <i>colectă</i> – l-am lăudat pe Dumnezeu Tatăl cu aceste cuvinte: „Dumnezeule,
tu ai luminat această noapte preasfântă cu strălucirea lui Cristos, lumina cea
adevărată. Dă-ne, te rugăm, harul să cunoaştem încă de pe pământ misterul
luminii sale, ca să ne desfătăm cu plinătatea bucuriei lui în ceruri”. Textele liturgice
pe care le citim sunt pline de deosebiri izbitoare: lumină și întuneric, putere
și sărăcie, rege și copil. Cerul, care coboară să primească și să vestească
nașterea copilului, mișcă pământul spre a cunoaște numeroase persoane: „În
zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cezar August ca să se facă
recensământ pe tot pământul. Acest recensământ a fost primul, pe când Quirinius
era guvernator al Siriei” (v. 1-2). Iosif cu Maria sunt la Betleem pentru a se
înscrie.... Întunericul și lumina, dușmănia și pacea, moartea și viața...
constituie fundalul contradictoriu al lecturilor biblice din acestă noapte. În
prim plan este copilul cu farmecul, fragilitatea sa și cu taina sa. Știm că
simbolurile ating profunzimea de care cuvintele nu se pot apropia. Liturgia de noapte
descrie misterul de nespus al Domnului: Dumnezeu devine om într-o iesle… „Nu vă
temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie <span lang="EN-GB">[…]: </span>astăzi, în cetatea lui David, vi
s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul” (<i>Lc</i> 2,10-11).</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Primul simbol amintit de lectura
lui Isaia (<i>Is</i> 9,1-6) este
întunericul. În culturile antice din Mesopotamia și Egipt, întunericul
reprezenta haosul primordial, unde se ascundeau puterile ostile omului. „Pământul
era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului” (<i>Gen</i>
1,2), găsim în cartea <i>Genezei</i>.
Întunericul devine o imagine a situației negative în care domină frica, răul,
absența și moartea. E simbolul nefericirii şi al asupririi: „tu ai sfărâmat
jugul care-l apăsa, toiagul de pe umerii săi şi nuiaua celui care-l oprima” (v.
3). Isaia face aluzie la starea ținuturilor aflate la vest și la nord de lacul
Tiberiadei, în timpul campaniilor militare ale Asiriei [Tișlat-Pileser al
III-lea] ocupând [732 î.C.] nordul Palestinei. Sub puterea celui mai puternic,
micul regat este călcat în picioare și umilit, fără demnitate și fără viitor. După o perioadă de asuprire, se anunță o
lumină mare: „peste cei care locuiau în ţinutul întunecat a strălucit o lumină”
(v. 2). Vor fi acoperite de gloria lui
Dumnezeu cele trei provincii din Israel anexate de imperiului asirian: Meghido [Galileea
– „ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali”, „Galileea neamurilor” (<i>Is</i> 8,22)], Galaad [sau Transiordania] şi
Dor [coasta palestiniană]. Lumina este simbolul mântuirii (cf. <i>Is</i> 58,8-10; 60,1-20). Contrastul cu întunericul
evocă aici răsăritul soarelui, cu care mentalitatea timpului compară venirea
unui rege: „pentru că un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea
va fi pe umerii lui şi va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte
veşnic, principe al păcii” (v. 5). Întunericul se sfârșește; apare gloria lui
Dumnezeu care este comparată cu răsăritul soarelui: „Poporul care umbla în
întuneric a văzut o lumină mare, peste cei care locuiau în ţinutul umbrei
morţii a strălucit o lumină” (v. 1). Puterea eliberatoare a Domnului izbucnește
în noapte printre dărâmături; totul prinde viață; apare lumina, bucuria, fericirea!...
Este identificată pacea <span lang="EN-GB">[</span><i>shalôm</i>, în ebraică]. Acesta este primul
adevăr al nașterii Domnului: Dumnezeu intră cu forța în istoria blestemată a
omului pentru a da o nouă demnitate celor care trăiesc în întuneric, o speranță
celor care nu mai așteaptă nimic, o prezență celor care trăiesc în absență. Sărbătoarea
reprezentată un Dumnezeu ce coboară acolo unde întunericul este cel mai dens
pentru a deschide o nouă cale la cei care au pierdut strada din cauza
întunericului. „S-a născut un copil!”</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În a doua lectură (<i>Tit</i> 2,11-14), Paul prezintă întruparea
lui Isus ca fundament al vieții creștine. Harul <span lang="EN-GB">[<i>hàris</i>, în greacă]</span><span lang="EN-GB"> </span>lui
Dumnezeu este izvor de mântuire pentru toți oamenii și creează un popor nou
care îi aparține lui Cristos. Harul este iubirea gratuită și milostivă a lui
Dumnezeu, manifestată în Isus. Nașterea sa este
împlinirea promisiunii. Ce aduce? Bucurie și pace. Nu numai pentru noi, pentru
păstorii, ci pentru „toți oamenii”: „harul lui Dumnezeu s-a arătat ca
mântuitor pentru toţi oamenii, învăţându-ne să respingem nelegiuirea şi poftele
lumeşti […<span lang="EN-GB">]</span><span lang="EN-GB"> </span>aşteptând speranţa fericită şi arătarea gloriei marelui
Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru, Isus Cristos” (v. 11-13). Prin Isus, Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii de pe pământ.
Domnul „s-a dat pe sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere de orice
nelegiuire şi să cureţe pentru sine un popor numai al său, plin de zel pentru
fapte bune” (v. 14). Este „darul” lui Dumnezeu: „s-a dat pe sine însuși!” Botezul
devine locul în care apare și se manifestă Dumnezeu care este „dar”, comuniune,
har, gratuitate, frumusețe, lumină, pace. Paul spune că în apa botezului am
fost salvați „de orice nelegiuire”, nu prin faptele drepte făcute de noi, nu în
virtutea meritelor noastre, ci prin milostivirea sa. Este harul lui Isus, darul
lui Dumnezeu, ce ne face „moștenitori ai vieții veșnice”. Aceasta ne dă putere
să umblăm „mângâiați” lui Dumnezeu, întru speranță, trecând prin greutăți,
dureri, dificultăți, dar „mângâiați” de acest har ce ne susține, ne purifică,
ne vindecă de orice rău și ne deschide în așteptarea zilei în care se va
împlini speranța binecuvântată a lui Dumnezeu!</span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;">
</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În <i>Evanghelia după Luca</i> (<i>Lc</i> 2,1-14),
Isus s-a născut în timpul unei călătoriei impuse de un edict imperial care
decreta un recensământ: „A venit un decret din partea lui Cezar August ca să se
facă recensământ pe tot pământul. […<span lang="EN-GB">] </span>Toţi mergeau să fie înscrişi, fiecare în cetatea sa” (v. 1.3). Luca
vrea ca motivul călătoriei lui Iosif și a Mariei, din Galileea până în Iudeea, să
devină realitate cu profeția lui Miheia: „tu, Beteleem Efrata eşti mic ca să
fii printre locurile de seamă ale lui Iuda; din tine va ieşic, pentru mine, cel
care va fi stăpânitore în Israel” (<i>Mih</i>
5,1). „Iosif a urcat din Galileea, din cetatea Nazaret, către Iudeea, în
cetatea lui David, care se numeşte Betleem – întrucât era din casa şi din
familia lui David – pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care
era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să
nască” (v. 4-6). Săracii se nasc adesea pe străzi. Maria „l-a născut pe fiul
ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de
găzduire pentru ei” (v. 7). Păstorii, pe care societatea ebraică îi consideră impuri,
primesc prima evanghelie de la „îngerul Domnului”: s-a născut salvatorul. „În
acelaşi ţinut erau unii păstori care trăiau pe câmp şi păzeau turmele pe timpul
nopţii. Şi le-a apărut un înger al Domnului şi gloria Domnului i-a învăluit în
lumină, iar ei au fost cuprinşi de o mare spaimă. Îngerul le-a spus: «Nu vă
temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul:
astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos
Domnul” (v. 8-11). Toți aşteptau un mesia triumfător şi iată… un copil; un rege
glorios și iată sărăcie jalnică. „Acesta este semnul: veţi găsi un copil
înfăşat şi culcat în iesle” (v. 12). Cine ar fi putut crede că „Fiul lui
Dumnezeu” era copilul „culcat într-o iesle?” (cf. v. 7.12). Acesta este
misterul acestei nopți! Creștinii devin mesagerii bucuroși și pașnici ai
venirii Domnului. Oamenii au pornit, iar păstorașii aleargă grăbiți în noapte la
iesle, în întâmpinarea Mariei, a Pruncului și a lui Iosif… „Soarele” a răsărit
de sus!</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center;"><b><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><br /></span></b></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center;"><b><span style="color: #660000; font-size: large;"><i>Nașterea Domnului – ziua </i></span></b></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center;"><b><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi <o:p></o:p></span></b></p><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: large;"><span style="background-color: white; font-family: arial;">pr. Isidor Chinez (ziua </span><b style="text-align: left;">– </b><span style="background-color: white; font-family: arial;">25 decembrie </span><span style="background-color: white; font-family: arial;">2023) </span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: large;"><span style="font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice: </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Isaia</i>
52,7-10; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Evrei</i> 1,1-6; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;">Evanghelia
<i>Ioan</i> 1,1-18 [forma scurta: </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;">Evanghelia
<i>Ioan </i>1,1-5.9-14</span><span style="background-color: transparent; text-align: left;">] <a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2023.asp?luna=12&zi=25" target="_blank">lecturi biblice</a></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><b><br /></b></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><b>Omilie</b></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În ziua de Nașterea Domnului atenția
este concentrată asupra lui Isus ca vestitor al mântuirii ce trebuie să ajungă
la întreaga omenire. „La început era Cuvântul” (<i>In</i> 1,1). „La început”… Evanghelistul Ioan preia primul cuvânt „la
început”, <span lang="EN-GB">[</span><i>bereshit</i>, în ebraică<span lang="EN-GB">] </span>din cartea <i>Genezei</i>. „La început” – este toată istoria omenirii, originea și
fundamentul tuturor lucrurilor... „Cuvântul care era cu Dumnezeu, care era
Dumnezeu” (<i>In</i> 1,1) a părăsit tronul regesc
pentru a veni la noi. Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul său, Isus Cristos: „după
ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri
prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe
care l-a pus moştenitor a toate, prin care a făcut şi veacurile” (<i>Evr</i> 1,1-2). Pentru noi, creștinii,
sărbătoarea Nașterii Domnului este mai mult decât o invitație de a participa la
celebrarea nu a unei fabule pentru copii: este „îndrăzneala” lui Dumnezeu care
ni se manifestă într-un copilaș. În prima lectură vorbim despre un anunț
fericit – „evanghelia” – care are ca obiect eliberarea israeliților din exil și
întoarcerea lor în țara părinților lor. Isus va prelua acest anunț fericit și
va arăta punerea sa în aplicare în predicarea și minunile sale, până la moartea sa pe cruce.
Este „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi” (<i>In</i> 1,14).<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În prima lectură (<i>Is</i> 52,7-10), autorul este un exilat
întors din Babilon și se bucură de vederea Văii Cedronului și de zidurile
Ierusalimului dărâmat. Contemplă lungul pelerinaj de oameni întorcându-se din exil
și intrând în cetate cântând şi lăudându-l pe Dumnezeu. Cei care merg în
cortegiului ajung la poarta păzită de gărzi: „străjerii tăi înalţă împreună un
strigăt de bucurie, pentru că văd cu ochii că Domnul se întoarce în Sion” (v.
8). Aduc vestea că fiii lui Israel sunt la poartă. Eliberarea din exil este o „vestea
bună”, adică „evanghelia”, pe care străjerii se grăbesc să o repete celorlalți
pentru ca anunțul să ajungă în toată cetatea: „Tresăltaţi, strigaţi de bucurie,
ruine ale Ierusalimului, pentru că Domnul mângâie poporul său şi răscumpără
Ierusalimul! (v. 9). Sunt ca o mamă aşteptând cu nerăbdare vestea venirii copiilor
ei. Acest text este unul dintre cele mai vechi cuvinte scrise (de prin secolele
al V-lea sau al IV-lea î.C.) unde apare pentru prima dată termenul de „evanghelie”,
adică „cel care aduce vestea cea bună” (v. 7),
care anunță un eveniment în sine: „Domnul mângâie poporul său şi
răscumpără Ierusalimul!” (v. 9). <i>Shekinàh</i>, în ebraică – este locuința
sau prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului său.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">A doua lectură (<i>Evr </i>1,1-6) este prologul <i>Scrisorii către Evrei</i>, din care sunt
preluate câteva versetele proclamate astăzi: este descrisă întronarea glorioasă
a Domnului. O formă foarte asemănătoare este
prologul lui Ioan <b>– </b>„la început era
Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (<i>In</i> 1,1) – proclamat astăzi în evanghelie.
Cristos este mai mare decât profeții – „după ce în trecut a vorbit în multe
rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste
zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul” (v. 1-2) – și decât îngerii: Domnul
a devenit „cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moştenit un nume mai
deosebit decât al lor” (v. 4). Căci „căruia dintre îngeri i-a spus vreodată:
«Fiul meu eşti tu; eu astăzi te-am născut» […] Când îl introduce pe primul
născut în lume, spune: «Şi să-l adore toţi îngerii lui Dumnezeu!»” (v. 5. 6). Această
afirmație <span lang="EN-GB">[</span>Cristos față
de profeți și față îngeri] poate fi înțeleasă dacă știm că scrisoare se
adresează creștinilor proveniți din iudaism. Autorul ne invită să depășim
trecutul și să privim spre „noutatea” care este în Isus Cristos: profeții și
îngerii au adus <i>Toràh</i> [Legea], Isus
este chiar „Cuvântul lui Dumnezeu” care își întinde cortul [<i>shekinà</i><i>h</i>, în ebraică] „intre noi” (<i>In</i> 1,14).</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În <i>Evanghelia după Ioan</i> (<i>In</i>
1,1-18 [forma scurtă <i>In</i> 1,1-5.9-14])
este prologul. E comparabil cu o uvertură a unei simfonii, întrucât, ca într-o
operă muzicală, anticipează toate temele care va fi tratate în evanghelie. „La
început a fost Cuvântul” (v. 1). Totul este pus sub semnul Cuvântului: este un dialog,
este iubire... Aceasta este „originea” sau începutul tuturor lucrurilor...
„Acesta era la început la Dumnezeu” (v. 2). În limba greacă înseamnă literal <span lang="EN-GB">[</span><i>pros ton Théon</i>] „întors către Dumnezeu”; în latină [<i>apud</i>] înseamnă „pe lângă”, „în fața”,
„în prezența”. Este Cuvântul <span lang="EN-GB">[sau
<i>logos</i>-ul, </span>î<span lang="EN-GB">n greacă sau <i>verbum</i>, în latină] </span>în fața sau prezența lui Dumnezeu. Aceasta
este atitudinea dialogului. Când spunem „te iubesc” sau când comunicăm cu
adevărat cu cineva, îi spunem față în față. Suntem „întors către el”. Când ne întoarcem
cu spatele, dialogul se rupe. Va trebui să ne întoarcem pentru a reînnoi conversația.
Sfântul Ioan este crucial: întreaga creație, întrucât nimic nu s-a făcut fără „Cuvânt”,
este rodul dialogului iubirii Tatălui și a Fiului. Iar noi, la rândul nostru,
suntem creați în acest dialog și pentru această conversație. Suntem rodul dialogului
de iubire: suntem rodul iubirii lui Dumnezeu. Chemarea omenirii, a lui Adam și
Eva, de a folosi „cuvântul”, este de a trăi un dialog deplin de iubire cu Dumnezeu.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Ioan este inspirat de „înțeleptul”
care în Vechiul Testament face elogii înțelepciunii (cf. <i>Înț</i> 9,9-12) și, imitându-l, face un imn <i>Logos</i>-lui sau „Cuvântului”, care ca înțelepciune este contemplat în
divinitatea și transcendența sa [termenul se referă la o ipostază a divinității,
care se află deasupra creațiilor sale, dincolo de orice domeniu dat de lumea
materială]. <i>Lògos</i>-ul, ca și înțelepciune,
este viața lumii. Acest „Cuvânt” este inaccesibil, dar devine vizibil pentru că
vine să trăiască în mijlocul nostru. „Cuvântul era lumina adevărată, care,
venind în lume, luminează pe orice om” (v. 9). „Cuvântul” aduce o noutatea
neașteptată: „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi” (v. 14). Este Isus
Cristos!</span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;">
</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Să privind lumea cu ochii lui
Dumnezeu: aceasta înseamnă că nu este nevoie să fugim din această lume pentru
a-l întâlni pe Dumnezeu! În „trupul” însuși, în realitatea lumii citim „prezența”
sa. Suntem trimiși ca martori ai acestei „prezențe”. Este viața însăși a lui
Dumnezeu făcut om. Este puterea Domnului și a umanității sale. Sunt împletite indisolubil,
merg împreună. Acesta este Crăciunul – Nașterea Domnului!</span></p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p><span style="font-size: 12pt;"></span>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-12239706895821975152023-12-22T10:21:00.000+02:002023-12-22T10:21:09.143+02:00† Duminica a 4-a din Advent [B]: Ascultare și colaborare [24 decembrie 2023]<p style="text-align: center;"> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhp78uv_4zW0m6p3MR4n_s_DTBV7LB0SrFc_Rmo7HqalkVOTJyKr4XTihV6f_h1tbJtxxEL21O9DpUmfPvo4IWt1s-61w4q3sA8C0b2nvkauT7El3XRQQuRIyflK1fC-HF0COScz4RjjOWsSQ7hxembstLNHSx9yAvGG55VREuPUVzFKTvz0itymQzk/s528/Francesco%20Cordiano%20-%20%20Annunciazione.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="426" data-original-width="528" height="516" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhp78uv_4zW0m6p3MR4n_s_DTBV7LB0SrFc_Rmo7HqalkVOTJyKr4XTihV6f_h1tbJtxxEL21O9DpUmfPvo4IWt1s-61w4q3sA8C0b2nvkauT7El3XRQQuRIyflK1fC-HF0COScz4RjjOWsSQ7hxembstLNHSx9yAvGG55VREuPUVzFKTvz0itymQzk/w640-h516/Francesco%20Cordiano%20-%20%20Annunciazione.jpg" width="640" /></a></div><span style="color: #660000; font-size: large;"><div style="text-align: center;"><i>Buna-Vestire.</i> </div></span><p></p><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Ascultare și colaborare</b></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: arial;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (24 decembrie </span></span><span style="color: #660000; font-family: arial;">2023) </span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: arial; text-align: left;"><span style="color: #660000;">Lecturi biblice: </span></span><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>2Samuel </i>7,1-5.8b-12.14a.16; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Romani</i>
16,25-27; </span></span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: large;">Evanghelia
<i>Luca</i> 1,26-38;</span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><b> </b><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2023.asp?luna=12&zi=24" target="_blank">lecturi biblice</a></span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Este ultima duminică a
Adventului. Preia o profeție străveche pronunțată de Natan despre descendență davidică:
este promisiune mesianică. Profetul anunță că Mesia va veni din „casa lui David”:
„Domnul îţi face cunoscut că Domnul îţi va face o casă!” (<i>2Sam</i> 7,11). Este prezentată demnitatea mesianică a lui Isus Cristos
din textul evanghelic, din moment ce conținutul acestei profeții nu s-a realizat
în familia regelui David, fiind o promisiune: „va fi numit Fiul Celui Preaînalt
şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; şi va domni peste casa
lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit” (<i>Lc</i> 1,32-33). Fragmentul din a doua lectură este de natură
doxologică – se referă la manifestarea glorioasă a Domnului: „lui Dumnezeu
care, singur, este înţelept, prin Isus Cristos, lui să-i fie glorie în veci!
Amin.” (<i>Rom</i> 16,27). Este un imn de
laudă către Dumnezeu care este singurul înţelept. E ascultare și colaborare
spre a realiza proiectul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii!<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Venirea Domnului a fost deja
anunțată de prima lectura (<i>2Sam</i>
7,1-5.8b-12.14a.16). Arca sau Chivotul Alianței era simbolul prezenței lui
Dumnezeu în mijlocul poporului. Profetul Natan nu e scriitor. El i-a răspuns lui
David: „Tot ceea ce ai în inimă, mergi şi fă, căci Domnul este cu tine!” (v.
3). Regele are planuri de a-i construi un templu. Natan, gândind cu propriul său
cap, îi atribuie aprobarea. Însă imediat este negată: „Aşa vorbeşte Domnul:
Oare tu îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea? […] Domnul îţi va face o
casă!” (v. 4.11). Regele nu a înțeles. Dumnezeu încuviințează intenția lui
David și o răsplătește cu o promisiune fără precedent. Îi garantează că se
angajează să asigure că pe tronul său va fi unul dintre urmașii săi: „Când se
vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un
descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia” (v.
12). Promite să strângă cu fiecare dintre ei un raport special asemenea unui
tată ce face cu singurul său fiu: „Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie
fiu. […] Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar
tronul tău va fi întărit pe vecie” (v. 14.16). Din această profeție ia naștere „casa
lui David” după căderea regatului lui Iuda [în anul 587 î.C. când regele
babilonian Nabucodonosor (605-562 î.C.) cuceri Ierusalimul și deporta o mare
parte din populația ebraică în Babilon]. Se aștepta un rege din dinastia lui
David, care la sfârșitul timpului va fi uns de Dumnezeu ca regele-mesia cu misiunea
de a stabili regatul lui Israel în lumea întreagă. Termenul de „mesia” în limba
română este „uns”, în greacă este „cristos”. Este indicat regele lui Iuda,
descendent al lui David, consacrat cu ritul ungerii. În lumina evangheliei,
creștinii înțeleg că singurul templu adevărat este Isus însuși. Anunțul
îngerului către Maria dezvăluie că în Cristos se îndeplinesc aceste promisiuni:
este fiul lui David [„din casa lui David” (<i>Lc</i>
1,27)]. În el, Dumnezeu este cel care se face prezent între noi!</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În a doua lectură (<i>Rom</i> 16,25-27), apostolul Paul se
adresează creștinilor încheind <i>Scrisoarea
către Romani</i>. Îl înalță lui Dumnezeu Tatăl pentru că în Isus Cristos și-a
manifestat proiectul său de iubire pentru mântuirea umanității și i-a trimis pe
apostoli să vestească evanghelia sau vestea cea bună și să-i îndrume pe credincioși
pe calea credinței în Domnul. Nu trebuie să-l uite niciodată pe acest Dumnezeu
care s-a făcut om în persoana lui Isus: „Celui care poate să vă întărească
potrivit cu evanghelia mea şi cu predicarea lui Isus Cristos […] lui Dumnezeu
care, singur, este înţelept, prin Isus Cristos, lui să-i fie glorie în veci!
Amin” (v. 25.27). Este o doxologie! Această
veste bună a fost „purtată” „spre ascultarea credinţei, mister care a fost
făcut cunoscut tuturor naţiunilor păgâne” (v. 26). În Isus, Dumnezeu este cel
care vine la ei pentru a-i scoate dintr-o viața fără scop: este viața romanilor
și la toate popoarele păgâne. Lui Paul și întregii Biserici, îi mulțumim pentru
această minune. Dumnezeu este „singurul înţelept”, prin Isus Cristos, „lui să-i
fie glorie în veci!”.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În <i>Evanghelia după Luca</i> (<i>Lc</i>
1,26-38) este prezentată relatarea vizitei îngerului la Maria: „Îngerul Gabriel
a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era
Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa
lui David. Iar numele fecioarei era Maria. Şi, intrând la ea, i-a spus:
«Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!»” (v. 26-28). Așa începe
evanghelia: Dumnezeu părăsește limitele sacrului și se cufundă în normalitatea
vieții. Îngerul vorbește clar și într-un mod nou: „Bucură-te, o, plină de har,
Domnul este cu tine!” Bucuria este primul cuvânt: „bucură-te” [<i>haíre</i>, în greacă], te veselește Fecioară
Marie, deschide-te bucuriei; lasă ușă deschisă către soare! Îngerul nu dă
poruncă, ci îngenunchează, ascultă, se roagă, merge la „templu” care este Maria...
Arhanghelul „arde” distanța dintre Dumnezeu și uman. Între cei doi poli este
prima scânteie. Acesta este începutul fericirii! Dumnezeu este îndreptățit să propună
omului bucuria. Al doilea cuvânt este motivul bucuriei: ești plină de har, umplută,
scăldată sau pătrunsă de Dumnezeu. Harul Domnului este însăși viața lui Dumnezeu,
este iubirea sa. Domnul este îndrăgostit de Maria. Numele ei este „iubit în
veci”, fără regrete. Dumnezeu i-a spus Mariei „da” chiar înainte ca Maria să-i răspundă
„da”-ul lui Dumnezeu: „Domnul este cu tine!”.</span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;">
</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">„Nu te teme, Marie, pentru că ai
aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta
va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul
lui David, tatăl său; şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui
nu va avea sfârşit” (v. 30-33). Întreaga evanghelie trebuie să explice în care
mod se înțelegea „domnia” sau „regalitatea” sau „împărăția”. În acest text,
Luca adună multe fragmente din Vechiul Testament și le unifică în anunțul
nașterii Domnului. Centrul este copilul care urmează să se nască, numele,
identitate și misiune sa. Maria reprezintă Noul Israel: primește „Cuvântul” cu
bucurie – „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (v. 38) – și îi
oferă totală sa colaborarea și ascultarea pentru a realiza planului lui
Dumnezeu.</span></p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><span style="font-size: 12pt;"></span><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: center;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: large; text-align: left;"> </span></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-85154076761656725162023-12-16T13:17:00.009+02:002023-12-17T23:41:11.926+02:00† Duminica a 3-a din Advent [B]: Bucurați-vă, martori ai luminii [17 decembrie 2023]<p style="text-align: center;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBDmN0y-UEnBTKM8KJuldAb0M2FwTtrtqavC0h45KW4g2OtD6q54iY_YY5ffUej-oltLUU_pAUgxcRtSVpHFfAkBFHqYaW0dHBjohn8sFo62abLFDc6-VFeQzBSFERxSuazErYf5o3m-8odDT-6LKasXgE0F6LUkEzoooEPfZx5T_AMYngwoiwCXv3/s1135/131122605_3666870593403231_6517696437796850411_o.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="768" data-original-width="1135" height="434" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBDmN0y-UEnBTKM8KJuldAb0M2FwTtrtqavC0h45KW4g2OtD6q54iY_YY5ffUej-oltLUU_pAUgxcRtSVpHFfAkBFHqYaW0dHBjohn8sFo62abLFDc6-VFeQzBSFERxSuazErYf5o3m-8odDT-6LKasXgE0F6LUkEzoooEPfZx5T_AMYngwoiwCXv3/w640-h434/131122605_3666870593403231_6517696437796850411_o.jpg" width="640" /></a></div><br /><div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;"> </span><span style="background-color: white; font-size: large; text-align: justify;"><span style="color: #660000;"><i>"Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: «Îndreptaţi calea Domnului!»”</i></span></span></div><p></p><p style="text-align: center;"><span style="text-align: left;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;"><b>Bucurați-vă,
martori ai luminii</b></span></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: arial;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (17 decembrie </span></span><span style="color: #660000; font-family: arial;">2023) </span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="color: #660000; font-family: arial; text-align: left;"><span style="font-size: large;">Lecturi biblice: </span></span><span style="color: #660000;"><span style="font-size: large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Isaia</i>
61,1-2a.10-11; </span><span style="font-family: arial; text-align: left;"> </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>1Tesaloniceni</i>
5,16-24; </span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="font-size: large;">Evanghelia <i>Ioan</i>
1,6-8.19-28;</span><span style="font-size: 12pt;"> </span><span style="font-size: large;"><a href="https://ercis.ro/liturgie/lecturi2023.asp?luna=12&zi=17" target="_blank">lecturi biblice</a></span></span><span style="font-family: arial; text-align: left;"><span style="font-size: large;"> </span></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="font-family: arial; text-align: left;"><b>Omilie</b></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Tema din această duminică este
aceea a bucuriei evidenţiată în lecturi. În limba latină este <i style="mso-bidi-font-style: normal;">gaudete</i>; în română: „bucuraţi-vă”. „Mă
voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Is</i> 61,10), spune lectura. Este legată de
problema principală a Adventului care este mântuirea. Bucuria este rodul imediat
al mântuiri care vine de la Dumnezeu. Se naște din experiența că Dumnezeu vine
să ne salveze în toate neputințele noastre. Este vestea – din prima lectură – a
eliberării din sclavia babiloniană, deschizând un timp al dreptății şi al păcii
fără egal. Mântuirea se adresează tuturor oamenilor, însă cei umili, săraci, simpli
beneficiază de ea pentru că nu pun obstacole în calea acceptării ei. Tesalonicenii
vin și ei dintr-o stare de sclavie: „v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli ca
să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Tes</i> 1,9). Ei au devenit prieteni ai lui Dumnezeu, iubiți de Isus,
frați între ei. Este timpul mângerii: „bucuraţi-vă întotdeauna!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Tes</i> 5,16). Viața lor trebuie să „intoneze”
cu noua condiție: „fiţi departe de orice fel de rău!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Tes</i> 5,22). Ioan Botezătorul, în a patra evanghelie, a pierdut
orice legătură genealogică. Ceea ce contează este rolul său în planul lui Dumnezeu:
a anunța venirea salvarorului și a pregăti poporul ca să-l primească: „eu botez
cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi, care vine
după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">In</i> 1,26-27). Misiunea sa nu este încă
terminată: cât timp va fi un singur om care suferă adânc de păcat va fi cineva
care să-i vorbească despre milostivire, har și bucurie. Ioan este martor al
luminii. E bucurie mare!<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În prima lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Is</i> 61,1-2a.10-11) intră în scenă un
personaj „consacrat” prin „ungere”: „Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea”
căci el „m-a uns!” (v. 1). Este un rit străvechi prin care se consacrau regii
și marii preoți. </span><span style="color: #660000; font-size: xx-large;">„M-a trimis să aduc vestea cea bună săracilor, să leg rănile
celor cu inima zdrobită, să vestesc eliberare celor captivi şi deschidere a
porţilor celor închişi; să vestesc un an de bunătate a Domnului” (v. 1-2). Dumnezeu
trimite un mesaj celor mai mizerabili și nenorociți. Este un dar neașteptat! Sunt
descrise șapte proiecte, rezumate în prima misiune: „să aduc vestea cea bună
săracilor” (v. 1). Cine sunt nefericiții? Sunt toți oamenii fără putere
politică, prestigiu social, resurse materiale și care, în schimb, îl au pe Dumnezeu
drept unic sprijin, încrezându-se în Domnul. Misiunea sa este să ajute poporul
să-și redescopere identitatea, libertatea, fără a se lăsa zdrobit de asupritori. Dumnezeu nu i-a uitat, mai ales pe cei care își pun încredere
în el. „Să vestesc un an de bunătate a Domnului” (v. 2). Este anul de grație,
anul jubiliar. La fiecare 50 de ani se ștergeau datoriile, erau anulate,
sclavii se întorceau în libertate, pământul era restituit celor care fuseseră
nevoiți să-l vândă pentru a se întreține. Este un anunț fericit în care întreg
pământul se întoarcea la Creatorul său, Cel care dă cu generozitate viață. E un
timp de bucurie, de nestăpânit, pentru că vremea dezolării și suferinței s-au
sfârșit. E timpul bucuriei atunci când experimentăm eliberarea ce ne apare în
afara posibilității noastre. Rănile sunt vindecate, sclavii eliberați,
prizonierii puși în libertate. Este milostivirea Domnului care prevalează asupra
păcatului omului! E un mesaj ce te umple de bucurie!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În a doua lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">1Tes</i> 5,16-24), apostolul Paul îi invită
pe toți tesalonicenii să se roage, să fie recunoscători, să prețuiască darurile
Duhului, să evite răul, dar și să fie cu adevărat bucuroși: „Bucuraţi-vă
întotdeauna! Rugaţi-vă fără încetare! Mulţumiţi pentru toate! […] Nu stingeţi
Duhul! Nu dispreţuiţi profeţiile! […] Fiţi departe de orice fel de rău!” (v.
16-20.22). Motivul acestei bucurii este însoțit de o pace interioară, care constă
în faptul că timpul este „aproape”, este aproape salvarea în care se vor împlini promisiunile
lui Dumnezeu. Apostolul aștepta revenirea lui Isus într-un timp scurt, pe
neașteptate, dar îndemnul său rămâne valabil pentru că în fiecare zi este
posibil întâlnirea cu el. Fiecare moment este trăit în această speranță a
venirii iminente a Domnului. Cum a ales apostolul să-și încheie scrisoarea
către Biserica din Tesalonic? Concluzia sa include o serie de avertismente: e un
apel despre cum să trăim în lume. Paul spune clar: „bucurați-vă mereu,
rugați-vă neîncetat, mulțumiți în orice împrejurare”. Vorbește despre lucrarea
Duhului și a Domnului care trezește și menține bucuria, rugăciunea și
mulțumirea: „însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în mod desăvârşit şi
fiinţa voastră întreagă – duhul, sufletul şi trupul – să se păstreze fără
prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos” (v. 23). Cel pe care îl
așteptăm este deja printre noi. Suntem chemați să fim activi și să permitem
Duhului să strălucească prin noi!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În a patra evanghelia [a
sfântului Ioan (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">In</i> 1,6-8.19-28)],
este descrisă mărturia [<i style="mso-bidi-font-style: normal;">martyrion</i>, în greacă] pe
care Ioan Botezătorul i-a dat-o lui Isus: „Acesta a venit spre mărturie, ca să
dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el lumina,
ci a venit să dea mărturie despre lumină” (v. 7-8). El a avut misiunea de a
mărturisi că Domnul este lumina lumii. În evanghelie, Ioan Botezătorul nu este
în primul rând cel care botează, ci cel care mărturisește despre lumina ce vine
în lume. Nu este el lumina care strălucește în întuneric! A venit să
mărturisească că lumina era în Isus Cristos, verișorul său, cel care era
așteptat de popor: Mesia, Unsul Domnului. Activitatea sa făcea să se gândească
că el este trimisul lui Dumnezeu pe care evreii îl așteptau: „Aceasta este
mărturia dată de Ioan când iudeii au trimis de la Ierusalim unii preoţi şi
leviţi ca să-l întrebe: «Cine eşti tu?» Iar el a mărturisit, şi nu a negat. A
mărturisit: «Eu nu sunt Cristos!»” (v. 19-20). Ioan neagă că ar fi Cristos, nici
profetul, nici Ilie. Se califică drept glasul celui care strigă în deșert: „Eu
sunt glasul celui care strigă în pustiu: «Îndreptaţi calea Domnului!»” (v. 23).
Misiunea sa este doar să pregătească venirea lui Isus pe care îl așteptau cu
toții. Nu lasă ca succesul de predicator să i se urce la cap, dar, cu umilință,
anunță pe cineva mai important decât el, care se afla deja printre ei ce stă să
înceapă lucrarea sa de mântuire: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este
unul pe care voi nu-l cunoaşteţi, care vine după mine, căruia eu nu sunt
vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei” (v. 26-27).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Profetul Iordanului este martor
că piatra de temelie pe care se bazează istoria lui Dumnezeu cu omul nu este
păcatul, ci lumina, nu este răul, ci harul. Chemarea lui Ioan Botezătorul este
o invitație pentru noi să renunțăm la visele de putere și să ne pregătim pentru
venirea unui Dumnezeu care este iubire. În <i>Evanghelia
după Ioan</i>, păcatul nu este laxitatea morală sau diferitele încălcări pe
care le comităm zilnic; păcatul este necredință care are consecința tragică a
separării de Dumnezeu. Înrădăcinați în vocea profetică a lui Isaia, Isus
proclamă mesajul primei lecturi prin acțiunile și cuvintele sale: „Duhul
Domnului Dumnezeu este asupra mea; […] m-a uns şi m-a trimis să aduc vestea cea
bună săracilor” (v. 1). Înainte ca Cuvântul [<i>Logos-ul</i>, în greacă] să se facă trup, există promisiunea că în
întunericul omenirii va străluci o lumina. Fiecare credincios să aibă ochi atât
de limpezi încât să-l vadă pe Domnul oriunde s-ar afla, cu sandalele de pelerin
și cu inimă deschisă la lumină. Dumnezeu ne cheamă să fim martori ai luminii… cu
bucurie… ca Ioan Botezătorul!</span></p><p></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal">
</div><span style="color: #660000;"><span style="font-family: arial; font-size: large; text-align: left;"></span></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/;
Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi
T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>, Paris 1986;
Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo
G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-11360400315760664372023-12-12T09:26:00.007+02:002023-12-12T09:26:55.695+02:00Colinde – André Rieu – Home for Christmas [Acasă de Crăciun]<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/sGb2G-wNkGI" width="640" youtube-src-id="sGb2G-wNkGI"></iframe></div><br /><div style="text-align: center;"> <span style="color: #660000; font-size: large;"><b><i>Colinde</i> – by André Rieu.</b></span></div><p></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-18452661871606138772023-12-09T14:15:00.014+02:002023-12-16T13:03:10.765+02:00† Duminica a 2-a din Advent [B]: Strada care duce la Domnul [10 decembrie 2023]<p style="text-align: center;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpN4w5s_B1g9dTTCo6v6jeZwuRty4L4AOHNI5TQrk-5-VzobmKBvbv7BLMXS1yZ0br8U9wqq3fVOeUc2BGBvofPsP6y5VqE9CinDnRjhvOPkn2CD-AC7ZgLwLpvcYANTk_Gn48tMnNhyoENvK7XBDMfY1ox4uMseiMZu2KiMoopKJ2r2tV9ZfzKILX/s540/Giovanni%20Battista%20Tiepolo,%20John%20the%20Baptist%20Preaching.%201733,%20oil%20on%20canvas.%20Cappella%20Colleoni,%20Bergamo,%20Italy..jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="392" data-original-width="540" height="464" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpN4w5s_B1g9dTTCo6v6jeZwuRty4L4AOHNI5TQrk-5-VzobmKBvbv7BLMXS1yZ0br8U9wqq3fVOeUc2BGBvofPsP6y5VqE9CinDnRjhvOPkn2CD-AC7ZgLwLpvcYANTk_Gn48tMnNhyoENvK7XBDMfY1ox4uMseiMZu2KiMoopKJ2r2tV9ZfzKILX/w640-h464/Giovanni%20Battista%20Tiepolo,%20John%20the%20Baptist%20Preaching.%201733,%20oil%20on%20canvas.%20Cappella%20Colleoni,%20Bergamo,%20Italy..jpg" width="640" /></a></div><br /><div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;"><i style="color: #660000;">Ioan Botezătorul predicând</i><span style="color: #660000;"> de </span><b style="color: #660000;">Giovanni Battista Tiepolo </b><span style="color: #660000;">(1733); Cappella Colleoni, Bergamo, Italia. </span></span></div><p></p><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Strada care duce la Domnul</b></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><span style="color: #660000;"><span style="font-size: large;">pr. Isidor Chinez (10 decembrie </span></span></span><span style="color: #660000; font-family: arial;"><span style="font-size: large;">2023)</span><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="color: #990000;"><span style="color: #660000; font-family: arial; text-align: left;"><span style="font-size: large;">Lecturi biblice: </span></span></span><span style="color: #660000;"><span style="font-size: large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Isaia</i>
40,1-5.9-11; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>2</i><i>Petru</i> 3,8-14; </span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="font-size: large;">Evanghelia <i>Marcu</i>
1,1-8;</span><span style="font-size: 12pt;"> </span><a href="http://ercis.ro/liturgie/lecturi2023.asp?luna=12&zi=10" target="_blank"><span style="font-size: large;">lecturi biblice</span></a></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><b>Omilie</b></span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">A doua duminică a Adventului are
ca temă predicarea lui Ioan Botezătorul din Evanghelia după Marcu. Pentru a-l
primi pe Domnul trebuie să renunți la păcat. E de notat cum începe Noul
Testament acolo unde se termină Vechiul Testament. În timpul lui Isus,
Scriptura canonică se termina cu profetul Malahia, cu anunțul mesagerului [„Iată,
îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra
dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe
care voi îl doriţi” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mal</i> 3,1)] și cu
caracteristicile profetului Ilie [„Iată, îl voi trimite la voi pe Ilie,
profetul!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mal </i>3,23)]. Textul
evanghelic de astăzi prezintă pe Ioan Botezătorul ca fiind cel care împlinește
această profeție: el joacă rolul lui Ilie. Ioan are menirea de a-l precede pe
Mesia și de a-i anunța venirea iminentă. Nu este posibilă amânarea: „Pregătiţi
calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i> 1,3). Timpul pedeapsei s-a terminat; începe timpul harului. Prima
lectură prezintă mângâierea și bucuria timpurilor noi, căci sclavia s-a sfârșit,
nedreptatea a fost ispășită. Ierusalimul aude primul anunț: „vorbiţi la inimă
Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a
fost răscumpărată” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Is</i> 40,2).
Evanghelia de astăzi revine tema consolării ce va înlocui timpul pedepsei prin
anunțul lui Ioan Botezătorul: „eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în
Duhul Sfânt” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i> 1,8). Este semnul timpurilor
noi, de har și de Duh Sfânt. A doua lectură își îndreaptă privirea asupra
viitorul ultim: timpuri noi ce încep cu prezență personală a lui Mesia și se va
împlini prin crearea unor ceruri noi și a unui pământ nou unde „va locui
dreptatea” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">2Pt</i><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>3,13). Este strada care duce la Domnul!<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În prima lectură (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Is</i> 40,1-5.9-11), Israelul este în exil
de multă vreme. Profetul <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>[Deutero-Isaia
(<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Is</i> 40-55)<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">]</span><span lang="EN-GB"> </span>proclamă un
anunț fericit adresat evreilor exilați în Babilon: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe
poporul meu!» Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a
terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată” (v. 2). Este un mesaj de
consolare. Poporul a fost zdrobit și umilit. Dar situația se schimbă. Dumnezeu pune
capăt sclaviei. Își va salva poporul așa cum face un păstor cu turma sa, îi
călăuzește prin deșert spre pământul promis: „ca un păstor îşi va paşte turma:
cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care
alăptează le va conduce cu grijă” (v. 11). Sunt invitați să se ridice în
picioare, să colaboreze împreună într-un proiect a lui Dumnezeu care vrea să-și
mântuiască poporul și să-și manifeste gloria sa. Ca și în exodul din Egipt, în
timp ce se confruntă cu obstacolele aparent de netrecut ce le stau în cale, își
redescoperă identitatea ca popor. Totul părea pierdut, dar viața se reia mai plină
de vigoare ca niciodată: „Un glas strigă: «În pustiu pregătiţi calea Domnului,
îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie
înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi
îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit. Atunci se va descoperi gloria
Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit»”
(v. 3-5). Comunitatea noastră este invită să se îndrepte către Dumnezeu. Preia
strigătul profeților cu forță și neliniște: „Iată, Dumnezeul nostru nu
încetează să vă iubească!”</span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 15pt; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">A doua lectură (<i>2</i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="mso-bidi-font-weight: bold;">Pt</span></i><span style="mso-bidi-font-weight: bold;"> 3,8-14)<b> </b></span>este din apostolul
Petru. Se adresează creștinilor care constată că „ziua Domnului” e în
„întârziere”. Se simțite deziluzia, lipsa de sens, neputința, ducând la
tentația de a abandona „faptele Domnului”. Autorul răspunde că timpurile lui
Dumnezeu nu sunt vremurile omului. Domnul are răbdare pentru că adevăratele
transformări nu se împlinesc brusc printr-o intervenție violentă. Doar cu
răbdare se construiește ceva nou care schimbă lumea! „Domnul nu întârzie
împlinirea promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este
îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi
să ajungă la convertire” (v. 9). El lansează un avertisment puternic împotriva
dispariției speranței. Timpul care ni s-a lăsat trebuie primit ca un semn al
răbdării infinite a lui Dumnezeu. Este lasă tuturor posibilitatea de a se
converti și de a se maturiza. Un lucru este cert: „ziua Domnului” va veni într-un
mod imprevizibil: „ca un hoţ”. Acesta este mesajul de care ne amintește timpul
Adventului: „noi aşteptăm, după promisiunea lui, ceruri noi şi un pământ nou, în
care va locui dreptatea” (v. 13). Lucrul important este să rămânem „centrați”
pe realizarea deplină a planului lui Dumnezeu.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 15pt; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Evanghelia
după Marcu</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mc</i> <span style="mso-bidi-font-weight: bold;">1,1-8</span>) este „începutul evangheliei lui
Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (v. 1). Tradiţia ni-l prezintă pe Marcu ca fiind
ucenicul lui Petru alături de care a cutreierat Asia Mică și Europa. Ascultăm
catehezele apostolului Petru. Evanghelie a fost redactată <st1:personname productid="la Roma" w:st="on">la Roma</st1:personname>, oricum înaintea anului
70 [cu distrugerea templului din Ierusamim de către romani<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">],</span> adresându-se comunităţii creştine proveniți
din evrei sau păgâni care nu au trăit niciodată în Palestina. E „evanghelia
catehumenului”, adică a persoanelor adulte care se pregătesc să primească botezul.
În aceste cuvinte [„începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu”]
se spune totul despre misterul lui Isus din Nazaret: acest om este Cristos,
Fiul lui Dumnezeu, adică Mesia, cel care împlinește așteptările poporului evreu,
dar și cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, adică Dumnezeu însuși. „Evangheliea” este
„vestea bună” prin excelență. Etimologic, acesta este exact sensul cuvântului
„evanghelie”. În timpurile acelea marile vești oficiale, cum ar fi nașterea
unui rege sau o victorie militară, erau numite „evanghelii”. Venirea lui Isus
printre oameni este într-adevăr „vestea” începutului „împărăției lui Dumnezeu”.
</span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 15pt; text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Sfântul Marcu relatează apariția lui Ioan
Botezătorul prezentându-l drept precursorul lui Isus. Ioan anunță sosirea celui
mai puternic decât el: „eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua
încălţămintei” (v. 7). Pentru a-l întâlni pe Isus în mod vrednic de el Ioan indică trei
condiții: convertirea, mărturisirea păcatelor și botezul. Convertirea, în
limbajul biblic, nu înseamnă schimbarea religiei sau a vieții, ci o „întoarcere
la Domnul” care, în limba greacă <i>metánoia,</i><span style="border: 1pt none windowtext; padding: 0cm;"> </span>este interpretată „schimbarea
mentalității”<span style="border: 1pt none windowtext; padding: 0cm;">: adică să dai întâietate lui Dumnezeu, să dai valoarea pe
care o are Domnul, înainte de păcat. Este a îndrepta calea inimii, pentru a
obține iertare, purificând-o și deschizând-o iubirii. </span>Mărturisirea
păcatelor înseamnă recunoașterea publică a limitelor, a greșelilor, cu dorința
de a-și schimba propriul comportament. Botezul este un semn al purificării
interioare. Ioan Botezătorul alege deșertul ca loc al predicării, pentru că
acolo a avut loc eliberarea lui Israel, atât la ieșirea din Egipt [exodul], cât
și la ieșirea din exilul babilonian. Este îmbrăcat ca vechii profeți: „cu o
haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale;
mânca lăcuste şi miere sălbatică” (v. 6), adică este lipsit de orice interes
uman. Scena indică calea de eliberare: venirea unei lumi mai bune – este transformarea
inimilor! În această descriere, evanghelistul Marcu pune anunțul „împărăției
lui Dumnezeu” ce constituie centrul „vestei celei bune”. În Biserică chiar și
astăzi Dumnezeu ridică profeți care știu să indice strada care duce la Domnul!</span></p><p></p><hr align="left" size="2" width="100%" /><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: justify;"></p><div class="MsoNormal">
</div><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"></span></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va;
Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia;
Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>,
Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni
Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 15pt; mso-margin-top-alt: auto; text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4509016924322912767.post-2584621592140627142023-12-07T11:17:00.000+02:002023-12-07T11:17:07.839+02:00† Neprihănita Zămislire [A B C]: „Nu te teme!” – chemarea Mariei [8 decembrie 2023]<p style="text-align: center;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgU2Ym0X7ZC9nJJJ05kf3G2jpWUf1hsw8ZjOdoro1YElNAvGcwogAuFMMGOaRluDlSbxGyNCKDFWnQB8UQfAVp_GfKRScTQ981iPKMcQMY5OSkI4_hBgRmme2mHR6i7qXGsfKE4m1QPO7FrpLPF5buglxJDmcyDHz-9lUTelRNP5t3a7ePuAvPDJ2-z/s1024/Neprihanita%20Zamislire%20-%20by.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="539" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgU2Ym0X7ZC9nJJJ05kf3G2jpWUf1hsw8ZjOdoro1YElNAvGcwogAuFMMGOaRluDlSbxGyNCKDFWnQB8UQfAVp_GfKRScTQ981iPKMcQMY5OSkI4_hBgRmme2mHR6i7qXGsfKE4m1QPO7FrpLPF5buglxJDmcyDHz-9lUTelRNP5t3a7ePuAvPDJ2-z/s16000/Neprihanita%20Zamislire%20-%20by.jpg" /></a> </div><p></p><p style="text-align: center;"><span style="color: #660000; font-family: arial; font-size: x-large;"><b>„Nu te teme!” – chemarea Mariei</b></span></p><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: arial;"><span style="color: #660000;">pr. Isidor Chinez (8 decembrie </span></span><span style="color: #660000; font-family: arial;">2023) </span></span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: center;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #990000;"><span style="color: #660000; font-family: arial; text-align: left;">Lecturi biblice: </span></span><span style="color: #660000;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Geneza</i>
3,9-15.20; </span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><i>Efeseni </i>1,3-6.11-12; </span></span><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000;">Evanghelia <i>Luca</i>
1,26-38;</span><span style="color: #990000;"> </span></span></span><a href="http://ercis.ro/liturgie/lecturi2023.asp?luna=12&zi=8" style="background-color: transparent; font-size: x-large; text-align: left;" target="_blank">l</a><a href="http://ercis.ro/liturgie/lecturi2023.asp?luna=12&zi=8" style="background-color: transparent; font-size: x-large; text-align: left;" target="_blank">ecturi biblice</a></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;"><span style="background-color: transparent; text-align: left;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;"><b>Omilie</b></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În sărbătoarea Neprihănitei
Zămisliri se celebrează Maria care a fost concepută fără păcatul strămoșesc.
Învățătura, proclamată în anul 1854 de către papa Pius al IX-lea, se bazează pe
imunitatea sau inviolabilitatea Mariei, din primul moment al concepției sale,
de orice umbră a păcatului originar având în vedere meritele lui Isus, unicul
salvator al omenirii. Astăzi, într-un context cultural nou, este mai greu de imaginat
că un copil se naște cu un păcat pe care el nu l-a comis. În realitate lecturile
ne determină să reflectăm asupra neprihănitei zămisliri a Mariei și a chemării
ei.<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În prima lectură (<i>Gen</i> 3,9-15.20) am ascultat relatarea
păcatului originar. Autorul intenționează să explice starea de înclinație spre
rău în care se află fiecare om și pe care o experimentăm în fiecare zi. Știm că
Dumnezeu ne-a creat liberi și, ca liberi ne întoarcem spatele Creatorului.
Totuși, pe lângă neascultarea lui Adam și a Evei, am ascultat un amănunt foarte
important: „Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi
descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul” (v. 15).
În ciuda caracterului mitologic, această profeție este foarte semnificativă.
Șarpele este aducător de moarte, în timp ce femeia este leagănul vieții. Nu
degeaba Adam i-a dat numele Eva, adică viață, deoarece va fi mama tuturor celor
vii. Aceasta este vocația sa: ca mamă. De-a lungul secolelor, femeile au luptat
împotriva puterii răului, făcând tot posibilul ca să comunice viața, să o apere
și să o hrănească. Autorul [din secolul al zecelea înainte de Cristos – suntem în
tradiția iahvistă] nu se gândea la sfânta Fecioară Maria, dar la omenire.
Tradiția creștină i-a aplicat Mariei acest text, pentru că în descendența
„femei” ea este aceea care a spus „fie mie după <span style="letter-spacing: -.2pt;">cuvântul tău!” (<i>Lc </i>1,38) și a
redeschis posibilitatea unei noi Alianțe. Aceasta este o referire clară la
Maria, cea care îl va da lumii pe Isus, biruitor al păcatului și al morții.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Am ascultat în a doua lectură (<i>Ef</i> 1,3-6.11-12) când sfântul Paul
spunea: „în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii,
ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!” (v. 4). Suntem fragili. Nu vom
reuși niciodată să ducem la bun sfârșit proiectul lui Dumnezeu de unul singur.
De aceea Domnul ne-a dat un model de urmat și de imitat: pe sfânta Fecioară
Maria care cu „da”-ul său, și-a dat consimțământul la planul lui Dumnezeu. Vorbim
despre chemarea tuturor credincioșilor în Cristos la o viață fără pată, adică
la sfințenie: „binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus
Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele
cereşti, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii,
ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!” (v. 3-4). Paul „descoperă”
«binecuvântarea». Este termenul <i>berakà</i>
din limba ebraică. Rădăcina verbală [<i>brk</i>] este „a binecuvânta”. Evreul, conform
tradiției, trebuie să rostească cel puțin o sută de binecuvântări lui Dumnezeu
în fiecare zi. Toate rugăciunile evreiești încep cu o binecuvântare către
Dumnezeu, așa cum toate rugăciunile creștine încep cu semnul Sfintei Treimii:
„în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Apostolul este evreu: îl binecuvântează
pe Dumnezeu și, la rândul său, îi binecuvântează pe „fiii” săi din comunitatea
de la Efes cu o binecuvântare a Domnului nostru Isus Cristos, în care suntem
predestinați. Predestinarea nu este altceva decât includerea în viața lui
Dumnezeu, aleasă liber ca orizont al propriei libertăți. Maria este modelul
prin excelență pentru că și-a ales după voința lui Dumnezeu ca hrana vieții ei:
„fie mie după <span style="letter-spacing: -.2pt;">cuvântul tău!” (<i>Lc </i>1,38).</span> Din acest motiv ea este
„plină de har” și ne oferă pe Fiul său: „Binecuvântat cel care vine în nume al
Domnului” (<i>Ps</i> 118/117,26; <i>Mc</i> 11,9). Această chemare o privește pe
Maria și pe noi toți cei botezați.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În <i>Evanghelia după Luca</i> (<i>Lc </i>1,26-38)
există o scenă în care evanghelistul, în lumina experienței pe care primii
creștini au avut-o, descrie chemarea Mariei, Fecioara din Nazaret. A fost
trimis de Dumnezeu îngerul Gabriel [în limba ebraică este forța, purere de la
Dumnezeu] la o tânără, Maria, să o întreabe dacă este dispusă să devină mamă. Fiecare
femeie ebraică trebuia să accepte rolul de mamă. Maria înțelege că i se propune
să intre într-o nouă relație cu Dumnezeu, să-și reînnoiască Alianța cu Domnul
și să aibă încredere în el – exact încrederea pe care Adam și Eva au fost
incapabili să o mențină când șarpele i-a ispitit.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Odată cu anunțul, lucrurile se
schimbă, nu numai pentru că este chemată să devină mama lui Isus, ci pentru că
o face în virtutea unei alegeri personale. Se creează o situație nouă, extrem
de riscantă, pentru că este o maternitate neobișnuită: „cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc
bărbat?” (v. 34). Va avea nevoie de mult curaj, nu atât din cauza metodelor
neconvenționale al acestei zămisliri, cât mai degrabă din cauza despărțirii de
fiul ei și a evenimentelor dureroase pe care acesta va trebui să le facă față.
De aceea îngerul îi spune: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la
Dumnezeu! Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi
mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui
David, tatăl său; şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu
va avea sfârşit” (v. 30-33).</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">Textul de astăzi este sub forma unui
<i>midrash</i> evreiesc și comentează un eveniment
nou prin cuvinte străvechi preluate din Sfânta Scriptură. Pentru Luca, Maria
este sinteza asupra căruia se îndreaptă tot Vechiul și Noul Testament. Maria
este comparată cu Sionul sau Ierusalimul: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul
este cu tine!” (v. 28); „În ziua aceea, se va zice în Ierusalim: «Nu te teme!»,
şi în Sion: «Să nu-ţi slăbească mâinile!». Domnul Dumnezeul tău este în
mijlocul tău ca un viteaz care salvează; se va bucura cu veselie pentru tine şi
va tăcea în iubirea lui. Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie” (<i>Sof</i> 3,16-17). </span></p><p style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; text-align: justify;">
</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: x-large;">În aceasta constă măreția
răspunsului Mariei către îngerul Gabriel: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie
după cuvântul tău!” (v. 38). Cuvântul de aici este cu siguranță anunțul pe care
tocmai l-a auzit îngerul, dar el este cel despre care Isus va spune: „nu numai
cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (<i>Mt</i> 4,4). Maria acceptă să trăiască după
acest cuvânt zi de zi, să-l lase să modeleze viața sa, să conducă alegerile sale,
să o introducă treptat la înțelegerea planului de mântuire a lui Dumnezeu, să o
facă nu doar „slujitoarea Domnului”, ci și fiica și mama sa. Este așteptarea
mesianică incarnată. Primind în sânul ei, Maria poartă lumii noua arcă a Alianței:
Isus, Prunc divin! </span></p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="color: #660000; font-size: medium;"><b>Bibliografia </b>[anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net;
http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., <i>Accogliere la parola. Anno B</i>, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; <i>Biblia</i>, Sapientia, Iași 2013; Brèthes
Ch., <i>Liturgia della festa. Anno B.
Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per
preparare la messa</i>, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net;
Comastri A, <i>Il giorno del Signore.
Riflessioni sulle letture festive</i>. <i>Ciclo
B</i>, Edizioni Paoline, Torino
1989; <i>Commento della Bibbia</i> <i>liturgica</i>,
Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani
Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;
don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F.,
http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa
J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va;
Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia;
Ludmann R., <i>Parole pour ta route</i>,
Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., <i>Guidati dalla Parola</i>, Edizioni
Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie;
Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., <i>Celebrarea și trăirea Cuvântului</i>, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E.,
http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il
Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., <i>Messale e lezionario meditato</i>, EDB
Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</p><div class="MsoNormal">
<hr align="left" size="2" width="100%" />
</div><p style="background-color: white; color: #990000; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14.85px; text-align: justify;"><b style="background-color: transparent; text-align: left;"><br /></b></p>chinez-isidorhttp://www.blogger.com/profile/17989413138877915695noreply@blogger.com0