Magii – Catedrala din Madrid.
Isus e salvarea tuturor popoarelor
pr. Isidor Chinez (6 ianuarie 2023)
Lecturi biblice: Isaia 60,1-6; Efeseni 3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei 2,1-12; lecturi biblice
Omilie
În Biserica latină, papa Liberius în anul 354 a despărțit Crăciunul de Epifanie, stabilind Nașterea Domnului pe data de 25 decembrie, în preajma solstițiului de iarnă, în timp ce a fixat Epifania pe 6 ianuarie. Astăzi celebrăm Epifania Domnului. E o sărbătoarea în care creștinii reflectă asupra naturii universale a credinței lor. Epifania este un nume grecesc de la verbul epiphàinō care înseamnă manifestare, arătare, revelare. În cele trei texte biblice se arată sensul nașterii lui Cristos în perspectiva popoarelor chemate în planul lui Dumnezeu să se adune într-o noua unitate în Trupul Domnului, qahal în ebraică, ekklesía în greacă, biserică în românește – este o adunare, o comunitate; într-un cuvânt: este poporul lui Dumnezeu adunat pentru a-i da cult. Profetul Isaia prezintă Ierusalimul pentru pelerinajul popoarelor. Într-un anumit sens, devine centrul lumii. E lumina lui Dumnezeu: „vor umbla neamuri la lumina ta şi regi, în strălucirea zorilor tale” (Is 60,3). Nu este greu de înțeles în spatele acestei figuri a Ierusalimului este Biserica: nu e ea lumina, totuși o lumină divină strălucește asupra ei, permițând popoare să meargă luminați de lumina Domnului. Darurile oferite de popoare în pelerinajul de la Ierusalim [aur și tămâia] (cf. Is 60,6) apar în Evanghelia după Matei în mâinile „magilor”. E imaginea popoarelor străine care sunt chemate și atrase de misterul grotei din Betleem. Ei sunt dornici să-l adore pe regele iudeilor, intuind că el este și regele lor. Apostolul Paul revine la aceeași temă – anunțul universal de credință în Isus Cristos: „prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul […] că păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (Ef 3,3.6). Este misterul voinței lui Dumnezeu de a aduna toate popoarele într-o comunitate prin crucea Fiului său.
În prima lectură (Is 60,1-6) luată din cartea lui Isaia [al „treilea” Isaia din secolul al V-lea î.C.] este descris un eveniment viitor referitor la destinul Israelului. Într-o zi Ierusalimul, cetatea în care Dumnezeu și-a făcut casă, se va umple de lumină: „ridică-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta! […] Vor umbla neamuri la lumina ta şi regi, în strălucirea zorilor tale” (v. 1.3). Lumina care luminează orașul sfânt… Atins de această viziune, profetul o proiectează într-un timp viitor, aplicând mântuirea asemenea unei haine de lumină strălucitoare care împodobește Ierusalimul: este destinația tuturor popoarelor pământului care aduc daruri din belșug în templul unicului Dumnezeu. Atunci popoarele vor curge de pretutindeni atrase de lumina lui Dumnezeu, aducând cu ele darurile lor: aurul, ca semn al aderării lor la Dumnezeu și tămâia, simbol al participării lor la cult. Este reflecția „universaliții credinței”. Toate popoarele vor „obține” mântuirea, dar numai dacă se vor alătura lui Israel și se vor închina unicului Dumnezeu.
În Scrisorea către Efeseni din lectura a doua (Ef 3,2-3a.5-6), Paul se prezintă ca „prizoner al lui Cristos” pe care Dumnezeu l-a ales prin harul său pentru a-și realiza planul descoperit apostolilor și profeților, adică unirea dintre iudei și păgâni. Împăcarea lumii este legată de dărâmarea zidului care îl izolează pe Israel de celălalte națiuni păgâne. Apostolul Paul îi atribuie descoperirea lui Cristos – „prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul” (v. 3). Este taina ascunsă generațiilor anterioare, în virtutea căreia neamurile păgâne sunt chemate să se „împărtășească” din promisiunile evreilor: „păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (v. 6). Se împlinesc promisiunile făcute de profeți. E o „economie a harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată pentru voi” (v. 2). „Economia harului”, adică viața Bisericii. Sărbătorind misterul Epifaniei afirmăm că Cristos nu este prizonierul unei anumite culturi sau unor forme de civilizație. Evanghelia este o invitație universală a credinței fără limite și fără frontiere, adresată fiecărui popor sau națiune.
Promisiunea relatată de profetul Isaia s-a împlinit o dată cu venirea magilor. În Evanghelia după Matei (Mt 2,1-12) se vorbește despre magii din Răsărit. Au descoperit o stea care anunța nașterea unui nou rege. Au lăsat totul, au pornit la drum ca să se închine în fața acestui rege. Lumina stelei strălucește în noaptea de la Betleem și va fi lumină peste tot pământului. În drumul lor, magii nu s-au întâlnit cu preoți. Dar Irod „adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. Ei i-au spus: «În Betleemul Iudeii, căci aşa este scris de profet: ‘Şi tu, Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israel’»” (v. 4-6). Știu totul despre Biblie. Acest Mesia pe care îl așteaptă cu înfrigurare și rugăciune trebuie să se nască în Betleem. Ei știu aceasta, dar nu s-au mișcat deloc. Rămân blocați în certitudinile lor. Nu îi dau lui Dumnezeu șansa de a se manifesta așa cum intenționează. Evanghelia ne spune că Domnul a venit pentru noi toți; dar nimic nu se întâmpla dacă noi nu ieșim din convingerile și confortul nostru pentru a-l întâlni pe cel care este lumina lumii… Steaua lui Cristos strălucește acum pe cerul istoriei. Toată lumea o poate vedea, dar nu toți au dorința necesară pentru a se lăsa luminați de ea. Autoritățile oficiale ale iudaismului, stăpânii cuvântului știu să dea interpretarea corectă, dar nu sunt în stare s-o urmeze. Ei nici măcar nu se obosesc să constate adevărul ce s-a auzit. Magii au parcurs un drum lung pentru a ajunge la el. Cei care sunt atât de aproape nu se mișcă. E păcatul pentru care Isus le va reproșa oamenilor din generația sa…
Evanghelistul spune că regele Irod și tot Ierusalimul, în loc să se bucure de nașterea lui Isus sunt tulburați: „regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el; adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos” (v. 3-4). Irod este un rege violent, puternic și criminal. Nu ezită să-i ucidă pe oricine i se opune, inclusiv pe cei din familia sa. Când aude de acest rege care tocmai s-a născut, îl vede un concurent periculos care trebuie eliminat. E război împotriva lui Isus. Irod îi va ucide pe pruncii nevinovați (cf. Mt 2,16-18).
„Iată că steaua […] venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. […] Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă (v. 9-11). Darurile pe care le aduc magii sunt aceleași pe care le amintește Isaia la care se adaugă smirnă: e anticiparea sorții dureroase a copilului. Vizita magilor la leagănul lui Isus reprezintă simbolic marele pelerinaj de popoare ce aderă la Domnul, orice culoare și limbă, acceptând mesajul său şi punându-l la baza existenţei lor. Astăzi suntem conștienți că mântuirea ajunge în multe moduri și la credincioșii altor religii și la cei care spun că sunt „atei”, dar practică valori evanghelice. Misiunea creștinilor nu mai este de a converti cât mai mulți oameni la creștinism, ci de a intra în dialog cu toți oamenii de bunăvoință pentru a da viață unei lumi mai bune în care prevalează valorile evanghelice ale păcii, dreptății și solidarității. Isus este salvarea tuturor popoarelor!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu