† Duminica a 31-a de peste an [A]: Trăim ceea ce anunțăm [5 noiembrie 2023]

Fariseii și cărturarii stau de vorbă cu Isus.

Trăim ceea ce anunțăm

 pr. Isidor Chinez (5 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice:  Malahia 1,14b-2,2b.8-10; 1Tesaloniceni 2,7b-9.13; Evanghelia Matei 23,1-12; lecturi biblice

Omilie

Lecturile biblice sunt un cuvânt puternic adresat preoților comunității. Este vorba despre restabilirea funcției sacerdotale levitice, de slujirea apostolică și de misiunea conducătorilor primei Biserici creștine. Profetul Malahia adresează un avertisment sever preoților: sunt păstorii răi care conduc poporul lui Dumnezeu pe căi greșite – „Voi trimite împotriva voastră blestemul […]. V-am făcut să fiţi nişte dispreţuiţi şi nişte zdrobiţi […] pentru că nu aţi păzit căile mele şi v-aţi înălţat faţa împotriva legii” (Mal 2,2.9). Apostolul Paul amintește de dăruirea cu care și-a îndeplinit misiunea în Tesalonic: „vă aduceţi aminte, fraţilor, de truda şi osteneala noastră: noaptea şi ziua lucram, ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi, şi am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu” (1Tes 2,9). Evanghelistul Matei subliniază tentațiile la care sunt supuși conducătorii Bisericii: „Nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! (Mt 23,9-10). Lecturile pot constitui o manifestare a bunului simnț despre misiunea pastorală și evanghelică în Biserică: Dumnezeu este „Tată” întotdeauna care cere iubire față de toți. Este urmarea lui Cristos: „cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru!” (Mt 22,11). Este ceea ce trăim și anunțăm în fiecare zi: e ascultarea Domnului!

† Toți Sfinții [A B C]: Comuniunea cu sfinții [1 noiembrie 2023]

Comuniunea cu sfinții

pr. Isidor Chinez (1 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice:  Apocalips 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm cu mare bucurie solemnitatea Tuturor Sfinților. Liturgiștii au compus „rugăciunea zilei”, numită „colecta”, explicând motivația sărbătorii cu aceste cuvinte: „Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care ne-ai dat bucuria de a cinsti într-o singură sărbătoare meritele tuturor sfinţilor, te rugăm, ca, având în faţa ta o asemenea mulţime de mijlocitori, să primim de la tine belşugul mult dorit al îndurării tale”. Biserica apare ca o „grădină” în care Duhul Domnului a ridicat o mulțime de sfinți. Cele trei lecturi dezvoltă un discurs despre sfințenie pe care comunitatea o înțelege mai profund prin misterul fericiților din cer. Biserica, cu multe greutăţi şi umbre, este nespus de sfântă, în virtutea prezenței personale a lui Cristos în viața omului prin sfințenia de la botez, comunicată prin sacramente. Este necesar să trecem dincolo de acest orizont pământesc, pentru a putea contempla pe deplin rodul matur al sfințeniei. În Apocalips, numărul este cu adevărat imens: „am văzut […] o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile” (Ap 7,9). Am ascultat Evanghelia după Matei în care se proclamă „fericirile”: fiecare dintre ele conturează un aspect, o dimensiune, un chip al sfințeniei: este chipului lui Cristos în sfinții săi. Sfântul este un „om al fericirilor”. La fel cum înțelepciunea evangheliei, pe care sfinții au transpus-o în viața lor, este la nesfârșit: e numărul plinătăți, care crește pe zi ce trece. Suntem fii ai lui Dumnezeu. Pentru apostol Ioan suntem „fii” nu printr-o creație naturală, ci prin faptul că suntem „inundați” de iubirea lui Dumnezeu: „vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem!” (1In 3,1). Pentru că „Dumnezeu este iubire” (1In 4,16), „pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1In 3,2). Este comuniunea cu sfinții!