Mântuirea este darul lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (24 august 2025)
Lecturi biblice: Isaia 66,18-21; Evrei 12,5-7.11-13; Evanghelia Luca 13,22-30; lecturi biblice
Omilie
Salvarea necesită un angajament: e crucea și învierea lui Isus. Ruptă de sub stăpânirea morții, orice om nu este scutit de căutarea dreptății și a sfințeniei. Important nu este când începe căutarea, ci cum și cu ce seriozitate face aceasta. Punctul este cunoașterea Domnului: a ne lăsa conduși de Cuvântul său și a ne schimba viața. Mântuirea nu este limitată la un loc, timp sau persoană. Promisiunile făcute lui Israel privesc toate neamurile. Nu a fost ușor pentru poporului ales să se obișnuiască cu acestă viziune: „Vine timpul să adun toate neamurile şi limbile: ele vor veni şi vor vedea gloria mea. Voi pune între ei un semn şi pe cei eliberaţi dintre ei îi voi trimite la neamuri” (Is 66,18-19), afirmă profetul Isaia. Israel se va închide mereu, din ce în ce mai mult față de această perspectivă, dar calea deschisă de Isus va triumfa în cele din urmă: „Cineva i-a spus: «Doamne, sunt puţini cei mântuiţi?» El le-a spus: «Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea!»” (Lc 13,23-4). „Poarta strâmtă” nu indică un pasaj îngust și greu de trecut. Mai degrabă, este o poartă dificil de găsit. O observi dacă te oprești, dacă îți faci timp să o cauți. În lectura a doua este un răspuns: suferința care sfâșie omul este o suferință care nu are scop? Dumnezeu se comportă cu noi ca pe niște copii, căci el ne iubește. De aceea ne „corectează”: „pe cel pe care îl iubeşte, Domnul îl pedepseşte. […] vă tratează ca pe nişte fii” (Evr 12,6.7). Bunătatea lui Dumnezeu și harul său se extind la toți copiii, la cei care îl cunosc și îl invocă, căci este un „tată”, spune Cristos. Mântuirea este darul lui Dumnezeu acordat celui care i se încredinţează cu umilință.
