sâmbătă, 25 noiembrie 2023

XXXIV TPA [A]: Puterii Celui Înviat – Cristos, Regele Universului [26 noiembrie 2023]


Puterii Celui Înviat – Cristos, Regele Universului

 pr. Isidor Chinez (26 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice: Ezechiel 34,11-12.15-17; 1Corinteni 15,20-26.28;  Evanghelia Matei 25,31-46; lecturi biblice

Omilie

Este sfârșitul anului liturgic. Ultima duminică este dedicată celebrării puterii Celui Înviat, Cristos, Regele Universului. Astăzi în fața noastră îl avem pe Isus ca rege, păstor și judecător ce ne arată criteriile aparținerii la împărăția lui Dumnezeu.  Liturgia Cuvântului indică punctul de întâlnire al istoriei Bisericii și a lumii: centralitatea Domnului, regele noii creații. Sărbătoarea de astăzi este evenimentul lui Isus Cel Înviat, biruitor asupra morții și înălțat la ceruri, intronizat la dreapta Tatălui trebuind „să domnească până când va pune toţi duşmanii sub picioarele lui” (1Cor 15,25). El primește putere universală. Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Treimii, avea putere chiar înainte de întrupare. Din moment ce Isus a realizat misterul pascal apare pe pământ o împărăție constituită din oameni al căror rege a devenit Cristos, căci el domnește peste ei și în ei. Imaginea păstorului iese în evidență în liturgia de astăzi. Prima lectură îl prezintă pe Dumnezeu în actul de a aduna omenirea, așa cum o face păstorul cu turma sa: „aşa cum se îngrijeşte un păstor de turmă […], tot aşa mă voi îngriji eu de turma mea” (Ez 34,12). Evanghelia înfățișează figura Celui Înviat în fața omenirii, adunată pentru judecata finală distinsă simbolic între „oi” și „capre”: „se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre” (Mt 25,33). O scenă puternică și dramatică! Adevărul ultim al omului și al vieții sale rămâne iubirea. A doua lectură exprima în termeni direcți manifestarea puterii Celui Înviat asupra vieții și morții: „Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi  […]. Fiul se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi” (1Cor 15,20.28).