sâmbătă, 16 iulie 2022

† Duminica a 16-a de peste an [C]: Primiți-l pe Domnul [17 iulie 2022]


 Isus în casa lui Marta și Maria.

Primiți-l pe Domnul

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 iulie 2022) 

Lecturi biblice: Geneză 18,1-10a; Coloseni 1,24-28; Evanghelia Luca 10,38-42; lecturi biblice

Omilie

Cuvântul lui Dumnezeu de astăzi se concentrează pe învățătura biblică ce înseamnă a-l primi pe Domnul acceptându-l în viața noastră. Prima lectură relatează vizita a trei îngeri, în formă umană, la Abraham, lângă stejari din Mamre, la nord de Hebron. Evanghelia descrie vizita lui Isus în casa Martei și Mariei, surorile lui Lazăr, care fiecare îl primește într-un mod diferit: Marta cu pregătirea ei și Maria cu contemplația ei. Este vorba de primire și ospitalitate: Abraham îl primește pe Domnul în vizita a trei personaje misterioase; Marta și Maria îl primesc pe Dumnezeu în persoana lui Isus care intră în casa lor ca oaspete. A doua lectură prezintă ministerul apostolic în cererile sale fundamentale de evanghelizare și de suferință acceptate din iubire față de Biserică: „mă bucur în pătimirile mele pentru voi şi împlinesc ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul său, care este Biserica” (Col 1,24).

Prima lectură (Gen 18,1-10) relatează că Dumnezeu îl întâlnește pe Abraham acolo unde el locuiește, în solitudine, la cortul său, la Hebron, lângă stejarii din Mamre. Pe jumătate ațipind de dogoarea zilei, patriarhul „și-a ridicat ochii, a privit şi, iată, trei bărbaţi stăteau în picioare aproape de el” (v. 2). „Codul ospitalității deșertului” se prinde în inima lui Abraham. La vârsta sa – nouăzeci și nouă de ani – se ridică și aleargă să-i întâmpine pe oaspeți, fără să mai aștepte. Un om rătăcit în deșert este un oaspete de onoare. Viața lui este mereu atârnată de un fir: deshidratarea, căldura, insolația, șarpele sau scorpionul otrăvitor, pot pune capăt vieții într-o clipă. Călătorul este primit numaidecât: prețioasă este viața lui! Ospitalitatea pe care patriarhul le-o oferă celor trei oameni este promptă și disponibilă. Abraham este foarte generos: îi primește pe oaspeți. De îndată ce se apropie de cortul lui, se duce în întâmpinarea lor: „s-a prosternat până la pământ şi a zis: «Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, nu trece pe lângă slujitorul tău! Să se aducă puţină apă! Vă veţi putea spăla picioarele şi să vă întindeţi sub copac. Eu voi lua o bucată de pâine ca să vă întăriţi, apoi veţi trece mai departe, de vreme ce aţi trecut pe la slujitorul vostru»” (v. 2-5). Le cere să accepte ospitalitatea lui. Le manifestă disponibilitate. Este surprinzător: li se adresează ca o singură persoană; îl numește „Domnul meu”. Fără să știe, primește vizita lui Dumnezeu. Acest eveniment a avut un mare impact asupra spiritualității orientale: practicând ospitalitatea, intri în contact cu Dumnezeu. Comportamentul său se împletește cu angajamentul de a face șederea oaspeților plăcută… Au mâncat… acum se cuvine să răspundă cu un cuvânt de viață – o promisiune pentru viitor: „mă voi întoarce la tine la anul pe vremea aceasta şi atunci Sara, soţia ta, va avea un fiu” (v. 10). Patriarhul și soția sa sunt în vârstă și nu au copii. Se va împlini promisiunea privind fiul.

Dumnezeul lui Abraham vine la noi astăzi. Nu-l vedem; dar îl recunoaștem în această adunare. El este acolo, printre cei săraci, excluși. Bate la ușa noastră. Este o chemare pentru fiecare dintre noi: dăruindu-ne cu generozitate în slujbei lui Dumnezeu și fraților noștri...

În a doua lectură, apostolul Paul (Col 1,24-28) reflectă asupra propriei sale condiții de prizonier din cauza slujirii apostolice, primindu-l pe Cristos care este „speranța gloriei” vieții: „acum mă bucur în pătimirile mele pentru voi şi împlinesc ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul său, care este Biserica” (v. 24). Pentru el există două caracteristici care identifică discipolul: prima este conformarea cu Cristos și al doilea este angajamentul misionar. Se pune accentul pe misiunea apostolului care constă în a fi slujitor, adică slujitor al comunității pentru a vesti prin predică evanghelia – un mister ascuns de secole. Această taină îl are pe Isus ca speranța gloriei viitoare, de care depinde mântuirea tuturor: a evreilor și a păgânilor. Aici este anunțul cuvântului: o prioritate față de orice alt tip de slujire. Când îl primim, dorim să-l comunicăm și altora. Sfântul Paul cu mare râvnă îl vestește pe Domnul; se adresează mai ales păgânilor. El îi anunță că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii, din toate națiunile. Vrea să-i unească pe toți pentru a-i face să intre într-o singură mare familie. Ne invită să primim cu adevărat cuvântul lui Cristos în viața noastră. Vom putea colabora la lucrarea lui de mântuire a lumii!

În Evanghelia de astăzi (Lc 10,38-42), Luca relatează vizita lui Isus la casa Martei şi Mariei, surorile lui Lazăr. Spune evanghelistul Ioan: „Isus îi îndrăgea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr” (In 11,5). Domnul primește ospitalitate de la cele două surori din Betania. Dar atitudinea lor este diferită. Marta și Maria îl primesc pe Domnul fiecare cu temperamentul său. Marta, o femeie hotărâtă și sinceră, foarte ocupată cu pregătirea mesei, se pune imediat pe treabă. Sensibilitatea ei feminină îi sugerează că un pahar și mâncarea gustoasă, servite cu amabilitate, arată, mai mult decât orice vorbărie goală, iubirea pe care o simte pentru acea persoană. Maria, în loc să lucreze la bucătărie, preferă să stea și să asculte de Isus. Tocmai în acest moment se naște „cearta” între cele două surori. Marta se simte părăsită de sora ei și îi face reproșuri: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!” (v. 40). Isus nu contrazice slujirea Martei, ci starea de neliniște încordată; nu contestă inima generoasă, ci frenezia care îi ascunde ochii. Marta nu se oprește nici un minut, este agitată și nu poate asculta. Fără a-i descalifica comportamentul ei, Isus arată clar că îl preferă pe cel al Mariei: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată” (v. 41-42). Esențialul este a asculta cuvântul lui Dumnezeu și a-l pune în practică. Ascultarea și facerea sunt două fețe ale aceleiași monede. Marta reflectă preocuparea lui Abraham pentru aspectele materiale ale ospitalității. Prin activismul ei exprimă nu numai dorința de a face o impresie bună, ci mai presus de toate devotamentul ei față de Isus. Maria, în schimb, interpretând un alt aspect al exemplului lui Abraham, este interesată de mesajul Domnului și, în consecință, se întreține cu oaspetele său, ascultând ce îi spune. Să lămurim un detaliu: „Maria care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui” (v. 39). Se notează poziția Mariei: stând la picioarele lui Isus. Aceasta nu este o informație banală. Este o expresie foarte precisă. În Faptele Apostolilor, – Luca este cel care scrie – Paul își amintește cu mândrie: stăteam „la picioarele lui Gamaliel” (Fap 22,3), adică am fost discipolul celui mai cunoscut dintre învățătorii timpului meu. Maria este prezentată ca „ucenică” a lui Isus, de sfântul Luca. La vremea aceea, nici un învățător nu ar fi acceptat vreodată o femeie printre discipolii săi! Maria vine elogiată. Spune că cel mai important lucru – dacă nu vrem ca activitatea noastră să se reducă la agitație – este ascultarea cuvântului! „Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată!” (v. 42). În acea seară Maria a arătat că timpul dedicat ascultării cuvântului lui Dumnezeu nu este pierdut sau furat de la frați. Cine îl ascultă pe Cristos învață să o facă corect... fără agitație!

A-l primi pe Domnul înseamnă a-i oferi spațiu în propria viață, a-l iubi și a-l sluji ca principiu al tuturor acțiunilor. Înăuntrul meu sunt „două surori” ce se țin de mână; inima lor bate: aceea a ascultării și a slujirii!


Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro);  Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu