† Duminica a 5-a din Post Mare [B]: Ceasul morții: este viață... în veșnicie [21 martie 2021]

„Eu, când voi fi înălţat de pe pământ, 

îi voi atrage pe toţi la mine!”

Ceasul morții: este viață... în veșnicie

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (21 martie 2021) 

Lecturi:  Ieremia 31,31-34; Evrei 5,7-9; Evanghelia Ioan 12,20-33; lecturi biblice

Omilie

Săptămâna aceasta ne face să ne îndreptăm ochii spre Isus care își oferă viața sa ca jertfă pentru noi și păcatele noastre. Este descrisă imaginea seminței. În diferite moduri Evanghelia aseamănă sămânța cu Cuvântul lui Dumnezeu. Singurul Ioan, apostolul, ajunge să afirme că sămânța dacă nu moare nu aduce rod, rămâne tristă, stingheră. În această lumina, moartea pe cruce apare în toată profunzimea sa manifestarea iubirii, izvorul fecundității. Această ofertă – spune a doua lectură –  are loc prin strigăte și lacrimi, adică prin suferința și supunere asumată. Despre această jertfă – ne spune Evanghelia – Isus întrezărește momentul inițial: câțiva păgâni îl caută. Supunându-se acestei cercetări, el o interpretează ca expresie a voinței divine: darul vieții sale prin moartea sa pe cruce. Mântuirea nu vine dintr-o lege, ci dintr-o alegere a vieții care pornește din inimă. Aceasta este prima lectură.

† Sfântul Iosif: Credința este ascultare de Domnul [19 martie 2021]

„Iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis!”

Credința este ascultare de Domnul

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (19 martie 2021) 

Lecturi: 2Samuel 7,4b-5a.12-14a.16; Romani 4,13.16-18.22; Evanghelia Matei 1,16.18-21.24a; lecturi biblice 

Omilie

Încă din primele veacuri, devoțiunea față de sfântul Iosif a fost mare. Inspirându-se din Evanghelii, Sfinții Părinții ai Bisericii au subliniat că sfântul Iosif, având grijă de Maria, mama lui Isus, s-a dedicat cu bucurie educației Domnului, păzind și protejând Biserica – Trupul Mistic. În Orient din secolul al IV-lea și în Occident cu puțin timp înainte de secolul al XI-lea, cultul său a început să se răspândească în rândul creștinilor. Primii îl celebrează călugării benedictini în anul 1030, apoi, părinții franciscanii [1399]. Papa Grigore al XV-lea [1621] a extins sărbătoarea la toată Biserica și Pius al IX-lea proclamă [prin decretul Quemadmodum Deus (8 decembrie 1870)] sărbătoarea sfântului Iosif „Patronul Bisericii universale”. Întreaga creștinătate este fascinată de exemplu umilului slujitor a lui Dumnezeu care și-a asumat toate responsabilitățile de tată de familie cu iubire și credință. Dumnezeu l-a ales pe Iosif dându-i în grijă cele mai sublime și prețioase tezaure, pe Isus și pe Maria. Să medităm lecturile de astăzi cu cele trei figuri de martori de credință – fiecare cu caracteristica sa.