Credința este ascultare de Domnul
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (19 martie 2021)
Lecturi: 2Samuel 7,4b-5a.12-14a.16; Romani 4,13.16-18.22; Evanghelia Matei 1,16.18-21.24a; lecturi biblice
Omilie
Încă din primele veacuri, devoțiunea față de sfântul Iosif a fost mare. Inspirându-se din Evanghelii, Sfinții Părinții ai Bisericii au subliniat că sfântul Iosif, având grijă de Maria, mama lui Isus, s-a dedicat cu bucurie educației Domnului, păzind și protejând Biserica – Trupul Mistic. În Orient din secolul al IV-lea și în Occident cu puțin timp înainte de secolul al XI-lea, cultul său a început să se răspândească în rândul creștinilor. Primii îl celebrează călugării benedictini în anul 1030, apoi, părinții franciscanii [1399]. Papa Grigore al XV-lea [1621] a extins sărbătoarea la toată Biserica și Pius al IX-lea proclamă [prin decretul Quemadmodum Deus (8 decembrie 1870)] sărbătoarea sfântului Iosif „Patronul Bisericii universale”. Întreaga creștinătate este fascinată de exemplu umilului slujitor a lui Dumnezeu care și-a asumat toate responsabilitățile de tată de familie cu iubire și credință. Dumnezeu l-a ales pe Iosif dându-i în grijă cele mai sublime și prețioase tezaure, pe Isus și pe Maria. Să medităm lecturile de astăzi cu cele trei figuri de martori de credință – fiecare cu caracteristica sa.
Lectura întâia (2Sam 7,4b-5a.12-14a.16) prezintă una dintre temele fundamentele ale Vechiului Testament: neamul lui David poartă cu sine profeția asupra stabilității descendenței. David vrea să-i facă o casă, un templu lui Dumnezeu, dar Domnul afirmă că el în schimb va face o casă, o descendență lui David, o seminție [zera‘”, în ebraică]. Este interesant jocul de cuvinte din limba ebraică bayit. Domnul îi construiește o casă [bayit], un palat, un templu [același cuvânt bayit]. Dumnezeu îi proiectase deja lui David o casă veşnică, o dinastie glorioasă. Dumnezeu i-a inițiativa: „casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie” (v. 16). Profeția este construită pe un contrast: nu David va face o casă, un templu, lui Dumnezeu, ci Domnul va face o casă – o dinastie – lui David: „când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia” (v. 12). Promisiunea privește la stabilitatea unei linii davidice pe tronul lui Israel. Acest oracol reflectă încrederea de neclintit a lui Israel în fidelitatea lui Dumnezeu: ceea ce construiește Domnul nu este supus schimbării. El nu procedează prin încercări, ci operează în istorie un proiect unic, indestructibil. Planul „există pentru totdeauna”, din generație în generație. Profeția merge dincolo de persoana succesorului lui David care este Solomon; lasă să se întrevadă Mesia, fiul lui David, fiul lui Iosif, care este un model și o mărturie punându-și viața în slujba proiectelor lui Dumnezeu și a surprizelor istoriei. Textul se aplică lui Cristos în liturgia de astăzi.
Sfântul Paul (Rom 4,13.16-18.22) vrea să citim viața sfântului Iosif în lumina credinței lui Abraham, care e numit de apostol „părintele nostru” al celor ce cred. Ne ajută el: „promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă” (v. 13). Totul depinde de credință; „nu prin Lege, ci prin îndreptățirea din credinţă” (v. 13). Paul se grăbește să spună că mântuirea oamenilor a fost obținută nu prin respectarea Legii, ci prin har, în virtutea credinței: „de aceea promisiunea a fost făcută prin credinţă” (v. 16). Credința lui Abraham se exprimă printr-o ascultare eroică: să iasă din din Ur-ul Caldeei, mergând și încrezându-se în „Cineva” care poartă înainte și nu înapoi. Asemenea patriarhul [„provenind din credinţa lui Abraham” (v. 16)], Iosif crede în cuvântului lui Dumnezeu. Ceea ce zice Paul despre credința lui Abraham, în liturgia de astăzi, vine aplicat credinței sfântului Iosif, care „a sperat împotriva oricărei speranţe”. Nu este definiția măreață a creștinismului: „sperând împotriva oricărei speranţe”?
Evanghelia după Matei (Mt 1,16.18-21.24a) îl prezintă pe Iosif un om drept, adică practicant al Legii; în sens biblic, „temător de Dumnezeu”, ascultător de planurile celui Atotputernic. Îl aștepta pe Mesia. Matei ne vorbește despre drama lui Iosif: „Maria, mama lui [Isus], fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” (v. 18). Logodnica sa, Maria, după cele trei luni petrecute la Elisabeta, verișoara sa, prezentă semnele unei sarcini. Fără îndoială, Iosif crede în Maria; nu o întrebă nimic, nu îi pune nici o întrebare pentru a afla detalii; nu are nici un dubiu că Maria este nevinovată. Ea s-a logodit cu el din iubire. Ce poate să facă?! Știe că copilul nu este al său. Încearcă să se retragă în liniște: „să o lase în ascuns” (v. 19). Astfel nu o expunea la repudiere sau la lovirea cu pietre. Pentru Maria rămânea totuși condiţia tristă de a avea un copil nelegitim; ar fi trăit singură! Cazul este dramatic. Iosif se găsește în fața misterului lui Dumnezeu. Ar putea să dea un răspuns Maria, prezentând o sarcină de la Duhului Sfânt! Dar, Maria nu spune nimic, așteaptă să intervină Dumnezeu, să-l lumineze pe logodnicul ei. Numai Domnul putea să facă ca Iosif să depășească apăsarea. Intervenția nu întârzie. Dumnezeu intervine în vis cu un înger care îi explică sarcina Mariei: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (v. 20-21).
Evanghelistul Matei laudă pe Iosif cu credința sa mare. Acceptă prețul bârfelor. Dar glumele nu contează pentru acela care se încrede în Dumnezeu: Iosif a crezut. Nu întreabă. El merge să o ia la sine pe Maria, logodnica sa, căci aștepta pe Mesia, Mântuitorul, pe care tot Israelul spera să-l aibă. Credinţa sa este simplă, precum cea a marilor patriarhi căci Dumnezeu comunică în vis cu ei. „Iată, vine visătorul” (Gen 37,19), îi spune lui Iosif, fiul lui Iacob [→ cei doisprezece patriarhi]. Iosif ascultă: credința sa este ascultare: împlinirea a ceea ce i se cere. Evangheliştii n-au găsit nici un cuvânt rostit de Iosif. Este un om cu puţine cuvinte! E tăcut, nu răspunde prin cuvinte, doar faptele sunt cele mai importante,… Și aceasta, imediat: „trezindu-se din somn, Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului” (v. 24). Este prima poruncă pe care i-o încredințează Dumnezeu [„cum i-a poruncit îngerul Domnului”]. Vor urma şi altele…
Un om capabil să asculte ce vorbește Dumnezeu și să-și schimbe viața după lumina cuvântului pe care l-a auzit. A crezut și, în tăcere, a devenit umbra Tatălui Ceresc în casa din Nazaret, dedicată doar „slujirii” Cuvântului făcut om și mamei sale, Maria. Descoperit că acest copil vine din altă parte, vine chiar de la Duhul Sfânt: este trimis de „Cel de Sus”. Singur Dumnezeu putea să dea lui Iosif puterea de a crede în vestirea îngerului. Domnul îl introduce treptat în lumina misterului imens care într-o zi va trebui proclamat întregii creații…
Să-l rugăm pe Domnul să ne dea credință și speranță în iubirea Tatălui. Asemenea sfântului Iosif, suntem invitaţi să devenim mărturisitorii-slujitori ai misterului care ne depăşeşte!... Credința este ascultarea de Dumnezeu!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu