 |
| Ioan Botezătorul arătând spre... – sculptură de Giuliano Vangi; Firenze (Italia). |
În speranța
milostivirii divine
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 decembrie 2019)
Lecturi: Isaia 11,1-10; Romani 15,4-9; Evanghelia Matei 3,1-12; lecturi
Omilie
Timpul Adventului este așteptare
și pregătire a popoarelor pentru prima venire a lui Isus și însuflețește în noi
dorința fierbinte după venirea ultimă a lui Cristos. Este timp de așteptare, de
pregătire în speranța milostivirii divine. Lecturi biblice din această duminică
a doua din Advent ne anunță planul lui Dumnezeu ce ne conduce la el. În
liturgia de astăzi avem pe profetul Isaia, pe Ioan Botezătorul și pe apostolul
Paul privind spre Cristos care vine pentru a ne mântui.
Se știe că autorilor biblici le
plac imaginile. Iată imaginea superbă din Isaia din Cartea lui Emanuel (Is 11,1-10): un trunchi tăiat și uscat din cauza păcatelor dar,
soarele răsărind, din trunchiul mort o mlădiță se ivește la viață. „O ramură va
ieși din trunchiul lui Iese și un vlăstar se va ridica din rădăcinile lui” (v.
1). Această mlădiță este darul lui Dumnezeu, pe care omenirea incapabilă
să-l facă să răsară din sânul ei. Este figura lui Mesia din descendența davidică.
Această ramură va aduce pace și dreptate. „Peste el se va odihni Duhul
Domnului: duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei,
duhul ştiinţei şi al fricii de Domnul” (v. 2). Duhul își manifestă influența
printr-o serie de daruri. Însă darul cel mai înalt îl primește Mesia ce
realizează într-o lume reînnoită împăcarea „dușmanilor naturali”: „lupul va
trăi cu mielul... vițel și leul vor mânca împreună...” (v. 6). Este un nou
paradis. Perechile opuse și ostile a animalelor sălbatice [lupul, leopardul,
puiul de leu, ursoaica, leul, vipera] și a animalelor domestice [mielul, capra,
vițelul, vaca, boul] se unesc într-o armonie indestructibilă de pace mesianică.
Mesajul lui Isaia este reconciliere: venirea lui Dumnezeu face să înceteze
conflictele naturale. Este o viziune de credință care vorbește despre o noutate
extraordinară: trunchiul lui Iese a inaugurat un timp nou, care va găsi
plinătatea în reconcilierea universală a venirii lui Cristos. În acest timp de
Advent să ne străduim a privi spre Isus ca acela care posedă plinătatea
Duhului. Venirea sa în natura noastră poartă cu sine darurile divinității sale
și inaugurează timpurile de pe urmă.
În lectura a doua luată din Scrisoarea către Romani (Rom 15,4-9), sfântul Paul descrie
capacitatea de primire supranaturală dintre dușmanii „culturali” ce se opuneau
diverselor tradiții religioase. Împăcarea, care este în comunitățile creștine
între credincioșii care provin din evrei și păgâni, este un semn al unei lumi
reconciliate de Isus, nu după rasă [„suntem fii lui Abraham”]; unicul lucru
care ne unește este credința în Cristos, mântuitorul. Paul îl prezintă pe Isus
ca salvatorul tuturor oamenilor. Primirea cu credință trebuie să o
rezervăm lui Cristos care intră în istorie pentru a o elibera și a o salva.
Ceea ce ni se cere este de a fi primitor: a face totul pentru toți. Apostolul
Paul se adresează creștinilor din Roma. La fel ca în toate orașele mari, se
găsesc oameni foarte diferiți, creștini devotați și creștini fără elan, evrei
și creștini convertiți. El anunță dăruirea și slujirea tuturor: „Primiți-vă
unii pe alții după cum și Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu”
(v. 7), fără plictiseli, fără excluderi și dispreț. Să învățăm să trăim în pace
în Biserică, înainte de a pretinde pacea de la alții. „Vă spun că, într-adevăr,
Cristos s-a făcut slujitorul celor circumcişi pentru a împlini promisiunile
făcute părinţilor şi a dovedi astfel că Dumnezeu este credincios şi pentru ca
naţiunile păgâne să-l glorifice pe Dumnezeu pentru îndurarea sa” (v. 8-9). Dumnezeul
milostivirii se află în Isus. Să ne pregătim să-l primim cu credință. Timpul
Adventului este timpul așteptării și a speranței, dar timpul să mărim încrederea în Dumnezeu
reconciliatorul tuturor oamenilor prin îndurarea sa.
În Evanghelia după sfântul Matei (Mt
3,1-12), găsim un profet – ultimul profet din Vechiul Testament – pe Ioan
Botezătorul care trebuie să atragă atenția noastră în ceea ce privește venirea
lui Cristos. Ioan se prezintă ca un ascet al pustiului, cu haine aspre și cu
centură de piele în jurul coapsei. „A apărut în Deșertul Iudeii” (v. 1) –
regiune pietroasă, lipsită de verdeață, între Marea Moartă, unde curge Iordanul,
și Podișul Iudeii, între Ierusalim și Betleem și ținutul Negheb, din sudul
Israelului. Îi invită pe toți la împăcarea cu Dumnezeu printr-o convertire
personală și comunitară: „el zicea: «Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat
împărăţia cerurilor!»” (v. 2). Îl așteaptă pe Mesia: un judecător exigent. Matei
evocă în paginile sale profeția lui Isaia – „Glasul celui care strigă în
pustiu: «Pregătiți calea Domnului, faceți drepte cărările lui!»” (v. 3) – sau
ideile în vigoare din mănăstirea iudaică de la Qumran, lângă Marea Moartă spre
Israel. Este un profet dur: curăță arzând zgura răului și a păcatului. „Lopata
de vânturat este în mână lui şi va curăţa aria sa: va aduna grâul în grânarul
său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge” (v. 12).
Ceea ce îl interesează pe
evanghelistul Matei este în primul rând mesajul pe care îl proclamă:
„Convertiți-vă... pregătiți calea Domnului!” Amintește insistent de necesitatea
de „a da roade”. Convertirea cere de la toți să fie tradusă în fapte. El anunță
judecata celui care vine: Cristos sau Mesia. Dar Isus nu este așa: el merge
spre păcătoșii; își dă viața pentru păcatele oamenilor. Ultima trăsătură a lui
Mesia este: slujitorul tuturor. Îi primește pe toți. Cristos a primit
„națiunile păgâne ca să-l glorifice pe Dumnezeu pentru îndurarea sa” (Rom 15,9), după cum se citește în
lectura a doua.
Sunt numeroși evreii: „veneau la
el din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului şi
erau botezaţi de el în râul Iordan mărturisindu-şi păcatele” (v. 5-6). Răspunde
la chemarea lui Ioan ce poartă speranță anunțând venirea Aceluia care „vă va
boteza în Duh Sfânt şi cu foc” (v. 11). Acesta este Isus asupra căruia rămâne
Duhul Sfânt.
Dar fariseii și saduceii s-au
arătat neîncrezători căci nu acesta este modul de a ierta păcatele prevăzut de
Legea lui Moise. Fără îndoială neîncrederea lor a provocat vorbele de ocară dure
din partea lui Ioan Botezătorul: „Pui de vipere! Cine v-a învățat să fugiți de
mânia care vine?” (v. 7). Fiind urmașii ai lui Abraham nu este o garanție a
mântuirii. Adevărata convertire trebuie să producă roade vizibile. Convertirea
înseamnă ascultarea Evangheliei. Sunt gesturi de primire, de împărtășire, de solidaritate.
A ne converti însemnă în primul rând a ne recunoaște păcătoși. „Eu vă botez cu
apă, spre convertire” (v. 11). Dumnezeu atinge cu iubirea sa pe fiecare dintre
copiii săi. Judecata ce ne așteaptă să o pregătim este focul iubirii ce va
distruge tot ceea ce nu are stabilitate pentru a fi împreună cu Dumnezeu.
Vestea adusă de Cristos trezește
o mare speranță în milostivirea divină…
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989]; Compazieu J.
(http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu