 |
| Judecata de apoi de Michelangelo - Capela sixtina. |
Ultimele realități
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 noiembrie 2019)
Lecturi: Malahia 3,19-20a; 2Tesaloniceni
3,7-12; Evanghelia Luca
21,5-19; lecturiOmilie
Anul liturgic se sfârșește!
Ultimele realități se apropie (în greacă eskhaton, în latină novissimi): este situația omului după moarte, sfârșitul
lumii, judecata finală, iadul și paradisul. Noi așteptăm venirea în glorie a
Domnului! Isus folosește un limbaj apocaliptic pentru a ne invita să găsim
sensul istoriei, descoperind în evenimente zilnice urmele veșniciei. Astăzi ni
se cere să credem că binele este mai puternic decât răul și că binele va
triumfa. Introducerea de la Liturghie este o reflecție plină de optimism:
„Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire” (Ier 29,11). Sunt cuvinte de încurajare! Lecturile
biblice vestesc că: „prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele” (Lc 21,19) – din evanghelia de azi.
Prima lectură este din cartea
profetului Malahia (Mal 3,19-20) – ultimul capitol – scris
după reîntoarcerea din exil în secolul al V-lea înainte de Cristos. Citim
anunțul că „vine ziua” dreptății care aduce pierzarea celor răi și făcând să
răsară „soarele dreptății” pentru cei buni. Se înțelege că „soarele răsare” la
Crăciun [în latină: Sol invictus, Sol
oriens]: este noua venire a Domnului. Profetul se adresează unor
credincioşi care nu știu foarte bine unde sunt: se lasă toropiți. Invită să privească
spre viitor: Ziua Domnului. E o expresie deja utilizată de profeții anteriori
pentru a desemna judecata lui Dumnezeu care este teribilă pentru cei
nelegiuiții: „Iată, vine ziua care va arde ca un cuptor şi toţi cei mândri şi
toţi cei care săvârşesc nelegiuire vor fi ca pleava” (v. 19). Focul arzător
(cf. Is 31,9) care va arde paiele și nu
va rămâne nici o rădăcină, nici o ramură. Ziua Domnului este evenimentul
decisiv al istoriei umane, în care Dumnezeu instaurează împărăția sa de
dreptate și pace într-o lume reînnoită.
Dumnezeu are pentru noi o veste
bună: răul nu va avea ultimul cuvânt de spus. Credincioşii nu trebuie să piardă
speranța; pentru ei bucuria va fi mare: „dar pentru voi, cei care vă temeţi de
numele meu, va străluci soarele dreptăţii” (v. 20). Dreptatea lui Dumnezeu în
Biblie vine întruchipată de soarele strălucitor care împrăștie întunericul
răutății. Într-o zi, Domnul va manifesta că el ştie diferenţa: el a răpus
forţele distrugătoare ce agitau oamenii şi lumea întreagă, stabilind dreptatea
atât de mult visată; marchează victoria asupra întunericului, răului şi morții.
Mai târziu, Isus anunţă că mântuirea nu este atât dată pentru credincioşi, ci oferită
tuturor oamenilor. Domnul aşteptă cu răbdare pe toți oamenii să se convertească
la iubirea sa.
În Scrisoarea sfântului Paul către Tesaloniceni (2Tes 3,7-12) este reflectată tensiunea apostolului și a Bisericii
primare în fața venirii iminente a lui Cristos. Apostolul se opune speranțelor
nerăbdătoare care frământă viața Bisericii. Pentru unii, ar fi fost un pretext
pentru a nu face nimic: este inutil să-ți faci proiecte, să lucrezi; unii vor
să fie leneși, indolenți, până la sfârșit. În scrisoarea sa, Paul propune un
model de viață exemplară; vine să facă apel la angajare. El se dă exemplu: a
lucrat întotdeauna să nu fie povară nici pentru biserică câștigându-și pâinea
muncind zi și noapte ca țesător de corturi și îndemnând să nu trăiască în
trândăvie: „nici n-am mâncat pâine de la nimeni pe degeaba, ci am lucrat cu
trudă şi osteneală, noaptea şi ziua, ca să nu fim povară pentru nimeni dintre
voi” (v. 8). Îi invită să lucreze. Apostolul are cuvinte aspre despre leneşi:
„dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce!” (v. 10). Paul
polemizează dur cu cei care trăiesc dezordonat, fără a face nimic. Creştinii
trebuie să fie prezenți în lume printr-o viaţă exemplară, angajându-se serios
cu responsabilitate. Numai prin muncă lor este pregătită venirea împărăției dreptății
și adevărului.
Suntem la sfârșitul anului
liturgic și Biserica ne face să ascultăm prima parte a discursului
„escatologic”, adică despre sfârșitul lumii și judecata de apoi a lui Isus. Se
apropie pătimirea Domnului. Evenimentele trebuie citite în lumina învierii.
Limbajul este apocaliptic, evocă sfârșitul lumii cu catastrofele teribile și
înfiorătoare. În Evanghelia de astăzi
(Lc 21,5-19) Luca vorbește despre
dezastre: distrugerea templului din Ierusalim, războaie, foamete, persecuţii…
În imediata apropiere a patimii sale Isus pronunță cuvântul autoritar despre
sfârșitul timpurilor și evenimentul care recapitulează istoria: venirea lui în
glorie, care este precedată de semnele pe care discipolii trebuie să le
citească cu înțelepciune. Uimește modul de a privi templul din partea lui Isus
și din partea „altora”: în timp ce aceștia din urmă admiră „pietrele frumoase
și darurile oferite” (v. 5), Isus vede sfârșitul ce se apropie…
Citind acest fragment din
evanghelia lui Luca este ușor a gândi la sfârșitul lumii, la victoria Domnului,
la judecata finală. Suntem cu Isus în atriile templului. Nu se specifică cine sunt
ascultătorii. Limbajul e dur, ca al profeţilor. Ascultătorii sunt interesaţi de
cataclisme. În fața splendorii templului – acest edificiul atât de drag
oricărui evreu – Isus face o declarație pe care sfântul Luca o colorează cu
datele evenimentului împlinit în anul 70 d. C.: „vor veni zile în care nu va
rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată” (v. 6). Templul construit
de regele Solomon [în anul 967 î. C.] e distrus de Nabucodonosor [regele Babilonului
în anul 586 î. C.]; a fost completat de Esdra (515 î. C.) [după exilul babilonic prin care Cirus cel Mare
(în 538 î. C.) i-a eliberat pe evrei]. În timpul lui Isus
era al doilea templul refăcut de Irod cel Mare începând cu anul 19 î. C.
terminându-se în anul 64 d. C. cu puțini ani după distrugerea definitivă a sa din
generalului roman Titus (70 d. C.) [cel ce a fost proclamat împărat roman
(79-81 d. C.)].
Prevestind dărâmarea
Ierusalimului, Isus îi pune în gardă pe discipolii săi în faţa profeţilor
mincinoşi şi a persecuţiile provenite chiar de la ei. Nu acestea ar trebui să
capteze atenția noastră, ci Domnul care vine. Întrebat de ucenici despre timpul
și semnele sfârșitului, Cristos îi îndeamnă să se împotrivească înșelării:
„Vedeţi să nu fiţi înşelaţi, căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu
sunt!» şi: «Timpul este aproape!» Nu mergeţi după ei!” (v. 8). Istoriei este
plină de apariția falșilor Mesia și profeților prefăcuți. Există un indiciu
care îi demască: ei nu sunt ca Cristos. Isus venit să-i slujească și nu ca să
fie slujit. Creștinul este chemat să reziste ademenirilor impostorilor,
pronunțând cu decizie propriul „nu”, amintind că porunca Domnului: „Nu-i
urmați!”
„Dar, înainte de toate acestea,
vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta din cauza numelui meu” (v. 12). Iată
marele semn vestit de Isus: persecutarea ucenicilor, chiar din partea rudelor
și prietenilor. Iată momentul încercării: „prin statornicia voastră vă veţi
mântui sufletele!” (v. 19). Viața creștină cere perseverență până la sfârșit:
creștinul este cel care stăruie cu răbdare în credință și iubire, continuând să
împlinească binele între oameni, chiar cu prețul vieți…
Să ne deschidem ochii la
tragediile timpului nostru, nu pentru a fi profeţi ai nenorocirii, ci profeţi
ai unei noi ordini bazate pe pace și dreptate!
bibliografia [anul
C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1997; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli
M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro;
www.pastoratie.ro); Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net);
Masetti N., Guidati dalla Parola,
EMP, Padova 1995; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și
omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo
A., (ed) Messale e lezionario meditato,
EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Spreafico
A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu