† Duminica a 4-a din Advent [A]: Prima venire a lui Mesia – Dumnezeu mântuiește [21 decembrie 2025]

 

Anunțul făcut lui Iosif de Daniele Crespi.

[Saint Joseph’s dream (Kunsthstorisches_Museum_Wien)].

Dumnezeu mântuiește

Lecturi biblice: Isaia 7,10-14; Romani 1,1-7; Evanghelia Matei 1,18-24; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi se concentrează în întregime asupra „primei veniri” a lui Mesia, adică nașterea umană a lui Isus. Prima lectură prezintă „Cartea lui Emanuel” [Isaia cap 1-12], ce conține oracole mesianice, unde profetul îi anunță pe regele Ahaz cu un semn divin constând în nașterea unui principe moștenitor: „însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel»” (Is 7,14). Evanghelia după Matei, bazată pe aceeași profeție, îl identifică pe principele moștenitor în persoana lui Isus, născut pe linia regală a lui David: „mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. […] Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul, prin profetul care zice: «Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuel», care, tradus, înseamnă: «Dumnezeu-cu-noi»” (Mt 1,18.22-23). Apostolul Paul plasează nașterea Domnului în cadrul general al Scripturilor, care se împlinesc astfel în el: „Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, ales ca să vestească evanghelia lui Dumnezeu, pe care o promisese de mai înainte prin profeţii săi în Sfintele Scripturi, despre Fiul său născut după trup din descendenţa lui David, rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfinţeniei prin învierea din morţi” (Rom 1,1-4). Adevărata sa identitate, a Fiului lui Dumnezeu a fost revelată în ziua de Paște: Isus a înviat din morți. Paul este chemat să-l proclame în fața tuturor neamurilor, a păgânilor, precum sunt cei din Roma. Este prima venire a lui Mesia: Dumnezeu mântuiește!

În prima lectura (Is 7,10-14) este întâlnirea dintre Isaia și regele Ahaz: o întrevedere între credință și raționalism ce se bazează pe certitudini umane și nu pe Dumnezeu. Profetul îl sfătuiește pe Ahaz să rămână calm și să aibă încredere în Domnul; îi cere credință în Dumnezeu. Mesajul său este că evreii nu se pot salva prin acțiuni militare sau politice, ci așteptând mântuirea de la Domnul. Ahaz și-a făcut deja alegerea. În momentul conversației profetului cu regele, curierii sunt trimiși în Asiria de urgență. Soluția asiriană îl liniștește pe Ahaz, mult mai mult decât credința propusă de Isaia. Înțelegem atunci ce este cu adevărat credința: părăsirea siguranței umane, controlabile, cu riscul saltului în întuneric unde Dumnezeu ne cheamă să ne arate lumina din moment ce saltul a fost făcut. Ahaz nu vrea să-și abandoneze planurile de salvare, cu Asiria. În ochii lui, profetul este nepotrivit; îl respinge cu o formulă aparent pioasă: „Nu voi cere şi nu-l voi ispiti pe Domnul” (v. 12). Ahaz încearcă să-l împiedice pe profet. În ciuda tuturor, semnul va fi dat: „iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel»” (v. 14). Este un semn de har și mântuire. Acest semn este Emanuel, adică „Dumnezeu-cu-noi”. Isaia anunță o personaj misterios: e neobișnuit descrisă nașterea. I se atribuie caracteristici unei protecții divine deosebite. Însuși numele său are o semnificație simbolică ce amintește de o chemare anume: este un copil născut; e Mesia, urmașul lui David, adică Isus. Este clară aplicarea textului la Domnul în Evanghelia după Matei, care citează profeția lui Isaia (Mt 1,23): este Fecioara Maria, care prin lucrarea Duhului Sfânt a devenit mama lui Isus – Emanuel, adică ​​Dumnezeu-cu-noi.

A doua lectura este Scrisoarea către Romani (Rom 1,1-7) unde se face istoria în lumina venirii lui Cristos. În prefață, Paul ne face să înțelegem cine este apostolul, care este conținutul mesajului său și cine sunt destinatarii. Apostolul este un slujitor al lui Isus Cristos, chemat să proclame evanghelia lui Dumnezeu. Misiunea esențială a lui Paul este evanghelizarea lumii. „Vestea cea Bună” a lui Dumnezeu – evanghelia – are ca unic obiect persoana lui Isus. În două versete, de o profunzime extraordinară, Paul îl prezintă pe Fiul lui Dumnezeu după trup: „despre Fiul său născut după trup din descendenţa lui David, rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfinţeniei prin învierea din morţi, Isus Cristos Domnul nostru” (v. 3-4). Apostolul îl numește pe Isus „fiul” pentru a sublinia măreția unică a celui care este adevăratul Fiu al lui Dumnezeu. Născut pe linia davidică după trup: odată cu nașterea sa, Isus a intrat în rândul poporului lui Israel, născut din femeie, născut sub lege (cf. Gal 4,4) pentru a-i face fii ai lui Dumnezeu pe cine crede întrânsul. Constituit Fiu al lui Dumnezeu cu putere după Duhul sfințeniei, Paul arată nașterea lui în lumea cea nouă. Credincioșii Romei sunt chemați la ascultarea credinței, căci Dumnezeu i-a chemat cu o iubire de neînțeles: „tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiţi de Dumnezeu, chemaţi sfinţi, har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!” (v. 14). Este iubirea gratuită a lui Dumnezeu.

În Evanghelia după Matei (Mt 1,18-24) se anunță că Isus se va naște din Fecioara Maria, logodnica lui Iosif, pe linia lui David, și se bazează pe textul din Isaia [prima lectură de astăzi]. Prin Iosif, promisiunile divine se împlinesc. Dumnezeu îl cheamă  pe Iosif să colaboreze la întruparea Fiului său, cu misiunea de a-l „insera”, legal, pe Isus în familia lui David: numai prin Iosif, care nu este tatăl său fizic, ci juridic, adică legal, este fiul lui David. Maria, mama lui, era logodită cu Iosif. Logodna avea aceleași efecte juridice ca și căsătoria. Înainte ca Iosif și Maria să-și celebreze căsătoria și să locuiască împreună, „s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” (v, 18). Maternitatea ei a devenit evidentă. Iosif s-a tulburat de starea Mariei și s-a gândit să rupă logodna, în secret. Iosif era un om drept: „cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: «Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt!»” (v. 20). Un mesager garantează virginitatea Mariei: e puterea creatoare a Duhului Sfânt care a acționat în Maria. Iosif o poate lua pe Maria în casa sa, căsătorindu-se cu ea asumându-și drepturile paterne asupra pruncului care se va naște. Trebuie să-l numească: „îi vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (v. 21). Este Isus. Acest nume ebraic este o contracție a formei Yehoshua, care înseamnă „Domnul mântuiește” [de la verbul yasha = a mântui].

Profeția lui Isaia se împlinește (cf. Is 7,14). Isus este fiul Fecioarei Maria. Ce înseamnă fecioară? Termenul ebraic almàh, înseamnă fată necăsătorită, tradus de Septuaginta [LXX] în greacă cu termenul parthénos, fecioară. Evanghelistul Matei adaugă termenului grecesc parthénos, fecioară. Astfel, Maria este fecioara din care s-a născut Isus. Fecioara zămislește: „iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu”, profețește Isaia. Pruncul ce se va naște face „casa și tronul lui David” veșnice. El este Emanuel, adică Dumnezeu-cu-noi, căci „Domnul mântuiește!”