Lecturi biblice: Isaia 60,1-6; Efeseni 3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei 2,1-12; lecturi biblice
Omilie
Celebrarea Epifaniei, adică [literalmente] prezența lui Isus, este însoțită de întâlnirea magilor călăuziți de o stea. Cele trei lecturi ale manifestării Domnului ne invită să ne ridicăm capetele spre a scruta noile aurore care luminează istoria oamenilor și a popoarelor. Liturgia începe cu prezentarea solemnă a Ierusalimului, cetate sfântă, pe care Dumnezeu o construiește „la timpul său”, pe ruinele orașului antic (cf. Is 60,17-22). Vin regii Orientali și firmamentul este luminat: „peste tine va răsări Domnul şi gloria lui se va vedea deasupra ta” (Is 60,2). Simbolurile se suprapun realitații, ce slujesc pentru a o evidenția și a o proclama în modul cel mai convingător, căci e învăluit de lumină, ce luminează drumul popoarelor [prima lectură]. Odată cu venirea lui Cristos, istoria și-a schimbat cursul; toate popoarele sunt invitate să devină parte a planului lui Dumnezeu: e „misterului” lui Isus și sosirea „magilor” la Ierusalim în căutarea Mesiei [evanghelia]. „Economia harului lui Dumnezeu” care s-a „revelat acum sfinţilor apostoli şi profeţi prin Duhul: că păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (Ef 3,5-6). Păgânii sunt chemați să facă parte din moștenirea sfinților [a doua lectură]. Căci steaua strălucește – lumină pentru toate neamurile!
Limbajul primei lecturi (Is 60,1-6) este important căci Dumnezeu se adresează cetății Ierusalim și nu unui conducător. Oracolul este transmis comunității la scurt timp după întoarcerea sa din exilul babilonian. Comunitatea nu și-a fi revenit după sclavie și are nevoie de încurajare. Trei versete formează oracolul: „Ridică-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta! Căci, iată, întunericul va acoperi pământul şi bezna, popoarele! Dar peste tine va răsări Domnul şi gloria lui se va vedea deasupra ta” (v. 1-2). Contrastează lumina care este identificată ca gloria Domnului. A venit întunericul care va acoperi pământul și popoarele. Cei care sunt în întuneric își vor găsi drumul spre lumină: „vor umbla neamuri la lumina ta şi regi, în strălucirea zorilor tale” (v. 3). Regi aduc materiale necesare pentru a finaliza reconstrucția templului. Bogăția nu se limitează doar la bunurile materiale. Profetul anticipează afluxul de oameni spre Ierusalim: „vei fi învăluită de o mulţime de cămile […] din Madian şi din Efa; toţi din Saba vor veni şi vor aduce aur şi tămâie şi vor aduce laude Domnului!” (v. 6). Acest lucru este dezvoltat în evanghelia lui Matei: „căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Mt 2,11). Își însușește profeția aducând daruri – aur, tămâie și smirnă – oferite pruncului Isus.
A doua lectură (Ef 3,2-3a.5-6) este o celebrare a proiectului lui Dumnezeu, a intenției sale ca toate popoarele să fie invitate și incluse sub protecția bunătății și iubirii sale. Intenția lui Dumnezeu este ca neamurile sau păgânii să fie parte a familiei sale universale. Paul declară că neamurile sunt o realitate prezentă: moștenitori și participanți la promisiune în Isus – „păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (v. 6). Cu alte cuvinte, cei care au fost odată separați acum sunt uniți ca și cum ar fi fost dintotdeauna. Vestea surprinzătoare a Epifaniei este că Dumnezeu îi reunește pe cei care erau îndepărtați unii de alții. Aceasta realitate este din inima evangheliei: Dumnezeu unește ceea ce era lipsit de orice legătură sau chiar contradictoriu. Proiectul Domnului este de a uni toate popoarele lumii: în Isus se împlinește această reconciliere și pace. Epifania lui Isus este să înțelegem că viața, moartea, învierea și înălțarea sunt revelația planului lui Dumnezeu de a împăca întreaga omenire.
În Evanghelia după Matei (Mt 2,1-12) se relatează că persoana lui Isus împlinește toate profețiile din Vechiul Testament: e cheia pentru a înțelege faptele istorice dureroase la care a fost supus poporul Israel. Fragmentele din Matei [cap. 1-2] sunt chemate un midraș cristologic, adică o metodă exegetică a textelor biblice aplicate pentru studiul sau cercetarea cuvântului lui Dumnezeu [a Torei]. Creștinul nu este interesat de detalii, ci de sensul teologic profund al mesajului care se bazează totuși pe mai multe elemente istorice sigure și stabilite. În nordul deșertului Negev, se pot admira rămășițele amforelor și diverselor recipiente în care negustorii își depozitau bunurile prețioase pentru comerț: mirodenii, parfumuri, bijuterii, balsamuri, tămâie, țesături scumpe, aur și argint... Parfumurile din Arabia ajungeau până la Gaza…
Niște studioși astronomi perși au pornit la drum, urmând indicațiile de pe tăblițele lor și au ajuns la Ierusalim; îl caută pe regele nou-născut al evreilor. Așa era chemat de păgânii. Un nou rege? Dar noi avem deja unul... Studioșii evrei caută în Scriptură. Da, există profeția lui Miheia că în Betleem se va naște cineva care va fi „păstorul” [môshel, în ebraică] și nu un „rege” [melek] al lui Israel [„Tu, Beteleem Efrata, eşti mic ca să fii printre locurile de seamă ale lui Iuda; din tine va ieşi, pentru mine, cel care va fi stăpânitor în Israel” (Mih 5,1-2)]. Scripturile vorbesc despre un „stăpânitor”. Scripturile vorbesc… dar nu pentru a înțelege și interpreta… Irod și tot Ierusalimul sunt profund tulburați, dar… nimeni nu se obosește să meargă să vadă. Doar interesul ucigaș al lui Irod e învăluit într-o falsă religiozitate. Irod îi la Betleem: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!” (v. 8).
Mare este bucuria celor care îl caută pe Dumnezeu la vederea „stelei”: „au plecat, şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul” (v. 9). E o bucuria intimă și profundă! Un profet păgân, Balaam, plătit împotriva voinței sale, profețise: „Îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacob, un sceptru se ridică din Israel” (Num 24,17). Evanghelistul Matei este foarte interesat de această profeție, pentru că totul se întâlnește spre a-l lumina pe Isus în împlinirea Vechiului Testament. Călăuziți de „steaua”, magii ajung la locuința simplă și, cu o egală simplitate, onestitate și profundă religiozitate, îl văd pe prunc cu mama, se prosternează înaintea lui și adorându-l pe Domnul. Matei vrea să ne facă să înțelegem că toți suntem chemați să-l adorăm pe Isus. Darurile sunt generoase și simbolice: aur oferit regelui, tămâie oferită lui Dumnezeu, smirnă – o rășină parfumată – care prefigura deja moartea în folosul tuturor oamenilor (probabil că nu știau aceasta...). Epifania ne invită să vedem aparențele acestei lumi, istoria noastră actuală, semnele prezenței lui Dumnezeu în viața noastră; să scrutăm „Cuvântul”, care este lumină pentru pașii noștri; să percepem nenumăratele stele pe care Dumnezeu ni le trimite spre a semnala prezența ascunsă a Fiului său; să pornim la drum.
Să-l rugăm de Dumnezeu, care, „prin steaua călăuzitoare, l-ai descoperit astăzi neamurilor pe Fiul tău unul-născut, dă-ne harul, ca noi, care te-am cunoscut prin credinţă, să ajungem să privim chipul gloriei tale” (Rugăciunea zilei). Căci steaua strălucește – lumină pentru toate neamurile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu