Iubirea spune: „Cunosc
mizeria ta, lupta şi suferinţele sufletului tău, deficienţele şi infirmităţile
trupului tău; cunosc laşitatea ta, păcatele tale şi totuşi îţi spun: «Iubeşte-mă aşa cum eşti!»
Dacă aştepţi să fi un înger pentru a te abandona iubirii, nu mă vei iubi niciodată. Chiar dacă eşti laș în practicarea datoriei şi a virtuţii, dacă vei cadea deseori în acele greşeli pe care ai vrea să nu le faci niciodată, nu-ţi voi îngădui să nu mă iubeşti. Iubeşte-mă aşa cum eşti.
În orice împrejurare și în orice situație vei fi, favorabilă sau în ariditate, în încredere sau în neîncredere, iubeşte-mă aşa cum eşti…
Vreau iubirea inimii tale sărmane; dacă aştepti să fii desăvârşit, nu
mă vei iubi niciodată.
Nu voi putea, oare, face eu din orice fir de nisip un înger, în care să radieze puritatea, nobleţea şi iubirea? Nu sunt eu oare Atotputernicul? Şi dacă îmi place să-i las într-un nimic pe cei mai admirabili şi aș prefera iubirea inimii tale săracăcioasă, nu sunt eu oare stapânul iubirii mele?
Fiul meu, lasă-mă să te iubesc. Vreau inima ta. Bineînțeles, vreau cu timpul să te transform, dar, pentru moment, te iubesc aşa cum eşti… Și eu doresc ca și tu să faci acelaşi lucru. Eu vreau să văd cum se ridică iubirea din cele mai ascunse unghere ale sărăciei şi mizeriei tale. Iubesc în tine şi slabiciunea ta, iubesc dragostea săracilor şi a celor din mizerie; vreau ca din aceste zdrențe să se înalțe mereu un mare strigăt: Isuse, te iubesc.
Vreau să fie unicul cântec al inimii tale. Nu am nevoie nici de ştiinţa ta, nici de talentul tău. Un singur lucru mă interesează: să te văd că lucrezi cu iubire. Nu virtuţile tale sunt cele pe care le doresc. Dacă ți le voi da eu, eşti atât de slab încât ar alimenta orgoliul tău propriul. Nu te preocupa de aceasta. Aș putea să-ți dăruiesc lucruri mult mai mari. Nu, voi fi servitorul înutil. Îți vei lua chiar puținul pe care îl ai… pentru că te-am creat numai pentru iubire. Astăzi stau la poarta inimii tale, ca un cerșetor, eu Regele Regilor! Bat și aștept! Grăbește-te ca să-mi deschizi! Nu atașa mizeria ta. Dacă tu ai cunoaște cu desăvârșire sărăcia ta, ai muri de durere! Ceea ce m-ar fi îndurerat la inima ar fi să văd că te îndoieşti de mine şi că îţi lipsește încrederea.
Vreau ca tu să te gândeşti la mine în orice ora din zi şi din noapte; vreau
să faci chiar faptele cele mai neînsemnate numai din iubire. Contez pe tine pentru a-mi da bucuria. Nu
te preocupa că nu ai virtuți: îți voi da pe ale mele. Când ai să suferi, îți
voi da eu forța.
Mi-ai dat iubirea ta, îți voi da să știi să iubești dincolo decât poţi tu visa… Dar aminteşte-ţi… Iubeşte-mă aşa cum eşti.
Ți-am dat-o pe Maria, Mama mea. Depășește, depășește totul din inima sa atât de curată. Orice s-ar întâmpla, nu aştepta să fi sfânt pentru a te abandona iubirii. Nu mă vei iubi niciodată… Haide! Iubește-mă așa cum ești!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu